Cladiri ciudate

Cladirile ciudate din aceste imagini sunt niste constructii ciudate,dar au un farmec deosebit.Poate ca multi dintre noi ne dorim o casa de vis,chiar daca e doar un apartament cu doua camere.Toti avem nevoie de casuta noastra,dar pentru multi acest vis e greu de realizat.Necesitatea unui adapost reprezinta una din nevoile fundamentale ale existentei umane. Primii oameni au folosit pesterile ca pe niste adaposturi naturale; constructia unor adaposturi de sine statatoare dateaza inca din timpurile preistorice. Oamenii au recurs la materialele oferite de natura, cum ar fi lemnul is piatra.Si asa a aparut stiinta arhitecturii.Ce este arhitectura?Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul şi destinaţia construcţiilor. Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini plastice nonfigurative, de esenţă abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcţional cât şi estetic.

Interviu cu Parintele Teofil Paraian despre bucurie

Părintele Teofil Părăian de la Mănastirea Brancoveanu – Sambăta de Sus este unul dintre cei mai prolifici şi căutaţi autori contemporani de carte religioasă. Deşi nevăzător, el a reuşit să scrie un număr de 35 de volume pe teme de viaţă religioasă şi metode de imbunătăţire spirituală.Pe tamada.ro a aparut prima parte a unui interviu cu Parintele Teofil Paraian, despre bucurie. Cu ocazia interviului libraria tamada.ro a lansat si un pachet 3 carti la pret promotional: – Teofil Paraian: Cale spre bunatate – Savatie Bastovoi: Ortodoxia pentru postmodernisti – Teofil Paraian: Fereste-te de rau si fa bine.
S-a născut pe 3 martie 1929 in satul Toparcea, in apropiere de Sibiu, fiind cel mai mare dintre patru fraţi.De mic copil işi pierde vederea, de aceea urmează cursurile şcolii primare la Cluj (intre 1935 şi 1940) intr-o şcoală de nevăzători. Işi intrerupe şcoala intre 1940 şi 1942 din cauza războiului, apoi continuă gimnaziul intr-o şcoală de nevăzători din Timişoara (1942-1943). In această perioadă incearcă să intre frate la Mănăstirea Sambăta de Sus, dar, fiind foarte tanăr, este respins. Aici, insă, il intalneşte pe Părintele Arsenie Boca,iar acesta ii vorbeşte despre rugăciunea inimii –Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul- şi il sfătuieşte cum să o practice. Este una dintre intalnirile sale fundamentale.Formarea duhovnicească a Părintelui Teofil Părăian stă sub influenţa părinţilor Arsenie Boca şi Serafim Popescu, pe care ii şi promovează in scrierile şi conferinţele sale.Pană in 2008 Părintele Teofil Părăian scrie 35 de cărţi, unele publicate in mai multe ediţii. Are o personalitate cu un deosebit success in randul tinerilor. Sălile in care ţine conferinţe sunt intotdeauna pline, iar in timpul vacanţelor studenţii organizează tabere la mănăstire pentru a-l asculta şi discuta cu el.Parintele Teofil Paraian: – Dupa cate stiu, orice pacat are gravitatea lui. Daca ne gandim ca Domnul nostru Iisus Hristos a spus ca nu-i este ingaduit credinciosului nici macar sa-i zica fratelui sau ” netrebnicule” sau ” nebunule” (Matei 5, 22), nu stiu daca mai e cazul sa incercam a categorisi pacatele si a numi pe unele mari si pe altele mici, cand stim ca si „pentru orice cuvant desert” vom da socoteala inaintea lui Dumnezeu (Matei 12, 36). Eu fac deosebire intre patimi (ca deprinderi pacatoase, cum ar fi patima maniei, a desfranarii, a iubirii de avere etc), intre pacate, ca fapte rele izolate, greseli (cu stiinta sau cu nestiinta), nedesavarsiri, insuficiente. Pe fiecare dintre cele pomenite le tratez la masura pe care o au, raportandu-le la faptuitor, cu consideratie la integritatea mintala, varsta, pregatirea inte­lectuala, starea de religiozitate a celui ce se marturiseste.

Celor tineri, si in special intelectualilor, la spovedanie si dupa aceea, le propun un program care consta in cinci puncte, si anume: a) frec­ventarea bisericii; b) rugaciunea de dimineata si de seara; c) citirea a doua capitole din Noul Testament in fiecare zi; d) repetarea cat mai deasa si cu cat mai mare intensitate a rugaciunii ” Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”, si e) practicarea postului.
Aceasta rugaciune se recomanda sa fie lipsita de respiratie si sa se faca in ritmul respiratiei, in felul urmator: Impartim rugaciunea in trei: intre respiratii-deci fara sa inspiram si fara sa expiram-spunem cu mintea cuvantul „Doamne”. Apoi, tragand aerul in piept spunem, tot in minte, nu cu cuvantul vorbit: „Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”. Dand aerul afara din piept, tot cu mintea, zicem: „Miluieste-ma pe mine, pacatosul”. In felul acesta procedand, cu staruinta si cu deasa repetare, se statorniceste in minte si in campul interior al sufletului un gand de cape­tenie, un fel de paravan care ne ajuta sa inlaturam gandurile cele rele si sa primim gandurile cele bune, care sunt spre slava lui Dumnezeu.