Monthly Archives: octombrie 2008
1 noiembrie,Ziua Mortilor
William Adolphe Bouguereau (1825-1905)-The Day of the Dead
Update:Moşii de toamnă – Pomenirea morţilor
Ziua Mortilor, Luminatia, Luminatiile se sarbatoreste in 1 noiembrie, mai ales in Transilvania, Banat, Maramures.
Se stie ca in Maramures cultul mortilor e foarte important. An de an, in prima zi de Brumar, localnicii aprind lumanari in cimitire si dau de pomana saracilor, conform credintei solide pe care o au cum ca in noaptea Luminatiei sufletele celor plecati se intorc in mijlocul celor dragi.1 noiembrie e ziua cand o mare parte a romanilor, indiferent de religie sau natie, merg la cimitir sa puna flori si lumanari pe mormintele celor disparuti.Valoarea unui om consta nu doar in importanta pe care o da vietii, ci si a respectului fata de memoria celor care nu mai sunt.
Toti curata mormintele inainte de 1 noiembrie:se smulg buruienile, se matura, se spala crucea, gunoaiele stranse se arunca in locuri special amenajate.Pe mormintele curatate se pun lumanari si flori, fiecare se roaga pentru sufletele celor plecati.
In seara de 1 noiembrie, cimitirele sunt luminate, iluminate.Si acum cateva randuri despre acest obicei.Sarbatoarea si ceremonia sunt de origine catolica.Sarbatoarea catolica „Ziua Tuturor Sfintilor” s-a transformat, in Transilvania, in „Ziua Mortilor”, fiind numita in unele zone si „Luminatia”.
In timp, acest obicei al cinstirii celor trecuti in nefiinta a fost adoptat si de ortodocsi, de luterani, calvini si unitarieni, fiind acum o sarbatoare care aduna in jurul mormintelor zeci de mii de credinciosi. In traditia Bisericii Romano si Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morti care nu au fost nici sfinti si nici damnati ajung in Purgatoriu, unde se curata de pacate pentru a putea intra in Rai. Desi Biserica Ortodoxa nu recunoaste existenta Purgatoriului, cei mai multi dintre enoriasii sai din Transilvania, care provin din randul fostilor credinciosi greco-catolici, au pastrat sarbatoarea.
Chiar daca este o sarbatoare catolica, „Ziua mortilor” este celebrata si de preotii ortodocsi care, la cererea familiilor, vin la cimitir pentru a oficia slujbe de pomenire pentru sufletul mortilor.In aceasta zi numarul celor care cersesc e foarte mare si asta n-ar fi nimic daca printre ei nu ar fi plin de cersetoare cu copii mici de o anumita etnie.Oamenii intotdeauna dau de pomana de Ziua Mortilor, mai ales celor care au nevoie.Nu-mi place ca de cativa ani buni a aparut obiceiul ca la morminte sa se aduca multa bautura si sunt destui care trec de la un mormant la altul si unde gasesc de baut se opresc si beau in nestire.Dar sa nu nu vorbesc despre aspectele negative ale zilei.Oricum e o zi deosebita, iar imaginea cimitirului iluminat te face sa te gandesti ca moartea nu inseamna altceva decat o calatorie undeva departe.
Bostani de Halloween
Nu aveam de gand sa scriu despre Halloween, insa aveam ceva pregatit si cred ca se potriveste cu aceasta sarbatoare care a patruns si la noi.Mie nu-mi place, dar ma bucur ca le place copiilor si tinerilor.
Iata ce am gasit despre aceasta sarbatoare:”This day is internationally known as Halloween, also known as All Hallow’s Eve and as Reformation Day.Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deşi în unele ţări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creştine a tuturor sfinţilor, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în ţările unde predomină creştinismul occidental — catolic şi protestant, deoarece în aceste culte creştine, ziua tuturor sfinţilor este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul cioplit, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje şi colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o ameninţare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte ţări Halloween este serbat prin parade şi carnavale.
Mai tarziu voi povesti despre Ziua mortilor care se tine la 1 noiembrie.Cei care sunt din zona Transilvaniei stiu despre ce e vorba.
13 si Joia Neagra
Pentru ca tot am vorbit despre fobia de vineri 13,despre cateva superstitii legate de 13,vreau sa mai adaug o poveste legata de 13,de data asta e vorba despre joi 13 si criza financiara care ne afecteaza pe toti.
Criza economica mondiala din 1929 – 1933 a inceput brusc, intr-o perioada de prosperitate si optimism economic, printr-un crah bursier pe Wall Street, in 24 oct.1929, intr-o zi de joi. Acea zi a ramas in istoria SUA ca fiind „Joia Neagra”. Ceea ce ar fi interesant de stiut este care ar fi ziua inceperii crizei actuale care, sa speram ca, nu va fi tot atat de drastica precum cea din 1929, care a adus inflatie, somaj, pauperizare si al carei varf a fost in anul 1932. Se pare ca bancherii, finantistii si afaceristii anilor aceia, nu au avut superstitii sau, mai rau, n-au tinut cont de ele ! Revenind la vremurile noastre, vedem ca acum, criza a inceput tiptil-tiptil, dar efectul ei „domino” il vom simti, mai mult sau mai putin, toti ; bogati sau saraci. Primul efect al crizei actuale si cel mai interesant, pana acum, s-a reflectat in lista „Forbes” a celor mai bogati oameni din lume. Aflam astfel ca Bill Gates, fondatorul imperiului Microsoft, a fost „detronat” din varful clasamentului, cedand locul 1 in favoarea lui Warren Buffett, detinatorul de ani buni al locului 2. Nu stim ce superstitii are, sau daca are, Bill Gates. Cert este ca putem vedea in evolutia lui o… repetitie cel putin ciudata, care ne poate duce cu gandul la… superstitii. Astfel, se stie despre el ca la varsta de 13 ( ! ) ani isi crea primul program pe computer, iar la varsta de 31 ani ( care citit invers, da… 13 ! ) devenea cel mai tanar miliardar dintre cei care si-au facut averea singuri. Sa fie oare doar o… „coincidenta” a numarului fatidic 13, faptul ca Bill Gates a detinut locul 1 in lista bogatilor lumii alcatuita de revista „Forbes”, timp de 13 ( ! ) ani ; si tocmai in al 13-lea an el a fost detronat ? ramanad, e drept, pe unul din locurile 1 – 3 ?!
Mr. Bill, e bine sa tineti cont si de superstitii ! Mai ales in vreme de… criza ! Sursa
Paraskevidekatriaphobia
Friggatriskaidekaphobia sau teama morbida, irationala de ziua de vineri 13.Terapeutul Dr. Donald Dossey, a carei specialitate e tratarea oamenilor de fobii,a inventat termenul paraskevidekatriaphobia.Cine reuseste sa pronunte cuvantul paraskevidekatriaphobia e vindecat de aceasta fobie,asa spune terapeutul.
Vineri poate fi considerata o zi nenorocoasa pentru ca e ziua cand Iisus a fost crucificat.Totusi,crestinii nu o numesc Vinerea Neagra.Vinerea era ziua spanzurarii in Anglia.Unii cred ca intro zi de vineri Dumnezeu i-a alungat pe Adam si Eva din Rai,ceea ce este improbabil pentru ca atunci inca nu fusese inventat conceptul vineri .
Teama irationala de orice este asociat numarului treisprezece este cunoscuta ca triskaidekaphobia. Unii cred ca 13 este numar ghinionist pentru ca au fost treisprezece oameni la Cina cea de taina.Altii cred ca 13 isi datoreaza reputatia de zi cu ghinion datorita lui Loki, zeul nordic al raului vinovat de taraboiul iscat cand a distrus banchetul celor doisprezece zei la Valhalla.Cu toate acestea,13 a fost considerat un numar norocos in anticele Egipt si China .
Exista cateva motive pentru care anumite zile,numere,culori etc. sunt considerate norocoase sau ghinioniste de diferite popoare sau culturi,dar motivul general pentru astfel de superstitii pare sa fie datorat unui fel de stapanire a controlului asupra a ceea ce este nesigur.Credinta in ceva norocos sau ghinionist impune scopuri,sensuri ,importanta asupra a ceva de altfel indiferent si fara rost.
Confirmarea acestor prejudecati este dovedita printro multime de anecdote.
Este vineri 13 o zi cu ghinion?Este,daca asa credeti .
Regina Maria a României
In 29 octombrie1875 s-a nascut Maria Alexandra Victoria , Regina Maria a României (s-a stins in 18 iulie 1938). Maria s-a logodit, la numai 16 ani, cu Ferdinand de Hohenzollern, principe moştenitor al României.
Căsătoria a avut loc la Sigmaringen, la 29 decembrie 1892, întâi după ritul catolic, apoi după cel anglican. Perechea princiară a sosit la Bucureşti în 4 februarie 1893,cu care prilej preşedintele Consiliului de Miniştri a dat citire unui act prin care regele Carol considera căsătoria pe care o mediase drept o încununare a muncii sale pentru „propăşirea neamului românesc”. În aceeaşi zi, în mod simbolic, în 32 de biserici din Bucureşti s-au oficiat căsătoriile a unei perechi din fiecare judeţ al ţării. principesa Maria a abandonat pentru totdeauna toate drepturile sale de succesiune la coroana Marii Britanii. Până la urcarea ei pe tron, în 1914, a dat naştere la şase copii: Carol (viitorul rege al României), Elisabeta (viitoarea regină a Greciei), Mărioara (viitoarea regină a Iugoslaviei), Nicolae (viitor regent al României), Ileana şi Mircea.
În tot timpul domniei regelui Ferdinand, i-a fost colaboratoare de fiecare zi, participând la marile decizii, hotărâtoare pentru poporul român. Înzestrată cu calităţi multiple, cu o îndrăzneală şi energie aproape necunoscute la capetele încoronate, Regina Maria, odată cu intrarea României în razboi, s-a integrat în corpul surorilor de caritate. După ocuparea Capitalei de către inamic, a luat calea refugiului la Iaşi, dar a participat la toate durerile poporului cauzate de război. Gata de ajutor oricând şi oriunde, cu riscul sănătăţii sau al vieţii, vizitează raniţii şi bolnavii de pe front,aşa cum o făcuse încă în războiul din 1913, prin lagărele de holerici. Prezenţa ei pretutindeni mărea curajul şi dădea tuturor siguranţa biruinţei finale.
Regina Maria a Romaniei scrie in „Povestea vietii mele” despre viata ei alaturi de Regele Ferdinand.
„Ce e drept, simţeam o oarecare nerăbdare când vedeam şovăiala altora. Cu firea mea de femeie luam, dintr-un salt, orice hotărâre; mintea nu-mi era niciodată împrăştiată şi mă simţeam ageră şi gata să dau de rostul oricărei împrejurări. Era uşor oricui să stea de vorbă şi să se înţeleagă cu mine, de aceea nimeni nu mă ocolea. Niciodată nu mă feream de discuţii; o contradicţie nu mă speria, o luptă mai grea îmi punea la încercare energia. În fiecare ceas al zilei simţeam în mine viaţa, ca o forţă aproape electrică. Acestea le ştia soţul meu; ştia, de asemenea, că felul meu de a discuta era decis şi neşovăielnic, că eram totdeauna gata de luptă; astfel luase încetul cu încetul obiceiul să se întoarcă spre mine când era nedumerit. Găsea adesea în tovarăşa lui un sfetnic chibzuit, care se arăta neaşteptat de nepărtinitor.
La mine nu era niciodată nimic socotit dinainte: aveam o fire deschisă şi cutezătoare şi nu mă dădeam la o parte de la orice primejdie, nepregătindu-mi nici o portiţă de scăpare; eram totdeauna gata să lupt sau să cad în slujba credinţelor mele; n-aveam nimic din diplomatul viclean. Totdeauna am fost îmboldită de un nestăvilit instinct de a fi de folos fără să stau vreodată să cântăresc dacă hotărârile mele pripite erau înţelepte sau nu, dacă aveau să mă expună să fiu nedrept judecată sau rău înţeleasă. Un altruism spontan şi neprecupeţit e cheia firii mele; sunt nevoită să spun aceste lucruri, pentru ca astfel să lămuresc mai bine faptele mele şi purtarea mea în tot timpul domniei regelui Ferdinand.”
Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria. În anul 1968, comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat casetele cu inima. Casetele au fost trecute în Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.
Manipularea pe forumuri
Manipularea pe forumuri se distinge prin particularităţi determinate de caracteristicile lor sociale şi comunicaţionale. Comentariile şi dezbaterile pe forumuri evaluează conţinutul şi stilul articolelor, şi, în acelaşi timp, abordează şi alte subiecte.
Forumurile sunt căi de creare a opiniei publice. Ele sunt o alternativă la manipularea exercitată de presă.
Forumurile promovează o manipulare a opiniilor, a atitudinilor şi a comportamentelor din afara presei, în numele unor interese care ţin de orice tip de putere sau de influenţă. Deşi sunt dezbateri între cititori, forumurile pot constitui un mijloc eficient de control din partea puterii politice, economice, mediatice, religioase etc.
Persoane care scriu pe forum sunt calificate în aplicarea unor tehnici de manipulare provenind din diverse structuri organizaţionale.
Percepţiile autorilor afirmă o anumită nedumerire şi chiar respingere faţă de comentariile de pe forumuri. Indiscutabil, între autori şi cititori se manifestă, cel puţin pe anumite subiecte, un dezacord, afirmat direct sau implicit.Ce este manipularea?
Íntr-o exegeză recentă manipularea este definită ca ”acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şI să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gîndire şI de decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şI mai profundă a situaţiei, ci inocularea unei înţelegeri convenabile,recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şI la apelul la palierele non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia”.
Diversificarea permenentă a surselor de concepere şI difuzare de mesaje,a condus la o practică manipulativă care are la bază coduri precise, dar identificabile numai de ”profesionişti” şi total inaccesibile celor neiniţiaţi în acest domeniu. Unii analişti consideră că manipularea, ca substituire a violenţei fizice printr-o violenţă ”simbolică”, contribuie la reprimarea eficientă a unor aspiraţii pe care nu pot fi satisfăcute altfel la nivelul receptorului.
Casuta de basme si legende
Astazi vreau sa vorbesc despre o stire pe care am citit-o acum vreo doua zile despre un proiect minunat,”Satul basmelor”.
„Consiliul Judeţean Covasna, alături de instituţii similare din două judeţe înfrăţite din Ungaria şi Suedia, intenţionează să implementeze un proiect privind înfiinţarea unui „sat al basmelor”, în care copiii să îşi însuşească reciproc culturile şi tradiţiile…”
M-am gandit atunci de ce nu s-ar face mai multe sate de povesti sau macar casute de povesti pentru toti copiii,parintii si bunicii lor?Toate fetitele isi doresc sa fie printese,iar baietilor le place sa fie luptatori viteji.Nu stiu cat de cunoscute sunt povestile scriitorilor romani,dar cred ca oamenii tineri ar putea realiza un astfel de proiect(cu ajutorul de la „bunici”).Sunt destule basme,legende,chiar fabule frumoase si copiilor le-ar placea sa fie personajele din basm.Bineinteles ca un astfel de proiect ar contribui si la dezvoltarea turismului in acele zone.Cateva exemple:basmele lui Ispirescu, poznele lui Păcală care sunt reunite într-un ciclu de snoave, care stă la baza prelucrărilor ulterioare ale lui Petre Dulfu (Isprăvile lui Păcală). Şi alţi scriitori au scris despre el: Ion Creangă (Păcală), Ioan Slavici (Păcală în satul lui) etc.,fabulele lui Grigore Alexandrescu.
Boul şi viţelul
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.
Aşa de-a vieţii veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer.”
Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
„Acum doarme, zice, nu-l pot supăra.”
– „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”
– Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii.”
La o mojicie atâta de mare
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit:
Căci fără-ndoială nu putea crede
Ca buna sa rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăşi prea de dimineaţă,
Să-i găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
„Boierule, zise, aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
– „Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”
Coloana Infinitului
Update:Constantin Brâncuşi,locul doi într-un clasament al artiştilor secolului XX
http://eexergy.blogspot.com/2008/11/de-la-dalt-la-creion.html;
http://eexergy.blogspot.com/2008/11/n-cutarea-formei.html
La 27 octombrie 1938 a fost inaugurata Coloana Infinitului,sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii concepute si executate de sculptorul roman.
Coloana are o inaltime de 29,35 metri si este compusa din 15 moduli octaedrici, respectiv avand la extremitatile inferioara si superioara cate o jumatate de modul. Modulii erau numiti margele de catre Brancusi.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.
Cu toate acestea, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural”, datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.
În tradiţiile şi datinile poporului român, „Arborele cosmic”este locul de pornire într-o călătorie pe căile mirifice care înlesnesc comunicaţia între pământ şi zonele cosmice,cunoscute sau necunoscute. Escaladarea nu se poate face de către oricine şi oricând. Au acces, cu restricţii şi în anumite condiţii, doar eroii,oamenii iniţiaţi şi o parte din morţi (care au dus o viaţă virtuoasă).
Eroii călătoresc prin propriile lor mijloace supranaturale, pe căi doar de ei cunoscute şi ajutaţi uneori de animale miraculoase.
Oamenii de rând se pot urca la ceruri numai prin iniţiere, tărie fizică şi morală şi dorinţa de a lua contact cu făpturile transcendentale.
Căile oamenilor sunt două: una pe„Arborele cosmic” şi alta pe o „Scară la cer”, ce trece prin „văzduh” (domeniu mitic ce corespunde spaţiului dintre pământ şi primul nivel de ramuri – adică primul cer– al„Arborelui cosmic”).
„Scara vămilor văzduhului”,accesibilă sufletelor morţilor, este un mit consemnat mai ales în perioada feudală de mitologie creştină populară. Această scară îngustă cu trepte înalte – cu diverse variante –urcă oblic până la „Poarta Raiului”.Numele ei provine de la faptul că fiecare treaptă (în fapt a viciilor)alcătuieşte o „vamă” străjuită de doi vameşi: un înger şi un diavol.
Aceeaşi ascensiune a sufletului în cer pentru cazul celor defuncţi,se poate desprinde şi din ritul înmormântării prin trunchiul de lemn al „bradului mortului” – ca şi al „suliţei mortului” în cazul celor decedaţi în floarea vârstei – aşa cum se practica în Gorj, în vremea tinereţii lui Brâncuşi (obicei care, foarterar, se mai poate observa şi acum).
„Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti”.
„Voim intotdeauna sa intelegem ceva. Insa nu este nimic de inteles. Tot ceea ce puteti contempla aici, in Atelier, are un singur merit: ca este trait…”
Simbolismul mitic al «Coloanei Infinitului»
Vals vienez
Inca de dimineata aveam pregatite cateva randuri despre Austria a carei zi este astazi,mai exact, Ziua Independenţei (1955).Pentru ca nu am reusit sa postez pe blogul meu de supravietuitor de pe Weblog,am hotarat sa fac un slideshow cu imagini din Austria,sper sa placa celor care trec pe aici.Pentru obiectivele care fac parte din lista patrimoniului mondial UNESCO am cautat si link-uri in caz ca doreste cineva sa afle mai multe.
Nu vreau decat sa pomenesc despre cultura si frumusetile din Austria.N-am vizitat niciodata Austria,n-am calatorit prin Europa,dar familia mea are legaturi cu Austria,in special cu Viena,doua verisoare de gradul I de-ale mamei mele,nascute acolo (din pacate au murit de ceva vreme).Mama le-a cunoscut doar cand a fost invitata la Viena,asa ca a avut ocazia sa vada orasul,muzeele,palatele,Praterul, (locuinta verisoarelor fiind aproape de Prater).
Austria a fost locul de naştere al mai multor compozitori faimoşi ca de exemplu Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Strauss Sr., Johann Strauss Jr., Arnold Schoenberg, Anton Webern sau Alban Berg (ultimii trei au făcut parte din faimoasa A Doua Şcoală Vieneză, vezi Muzica Austriei). La Viena şi-au compus principalele opere compozitori renumiţi, precum Ludwig van Beethoven, Joseph Haydn ş.a. Alţi austrieci renumiţi au fost fizicienii Ludwig Boltzmann şi Erwin Schrödinger, filozofii Ludwig Wittgenstein şi Kurt Goedel, psihoanalistul Sigmund Freud, poetul Peter Rosegger şi pictorul Gustav Klimt. Mari jurişti precum Rudolf von Ihering, Hans Kelsen ş.a. au făcut celebră şcoala vieneză de drept, în special în domeniul dreptului public şi dreptului internaţional public. În domeniul economiei un austriac de seamă a fost Joseph Alois Schumpeter.
Fiind situată în Alpi, Austria a fost ţara de baştină pentru mari schiori alpini, ca Toni Sailer, Hermann Maier, Annemarie Moser-Pröll şi Anita Wachter. Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Austria:
* Centrul istoric al oraşului Salzburg
* Palatul şi Grădinile Schönbrunn din Viena .
* Peisajul cultural Hallstatt-Dachstein din provincia Salzkammergut .
* Linia ferată din Semmering .
* Centrul vechi istoric din Graz .
* Peisajul cultural din Wachau
* Centrul vechi istoric din Viena .
*Peisajul cultural-natural din zona lacului Neusiedlersee.
Saracia.Joaca de-a saracia
Am citit o poveste deosebita,Pâinea unei fetiţe(isabellelorelai`s Weblog) care mi-a adus in minte un articol pe care-l citisem cu ceva timp in urma despre distracti unor miliardari de astazi.Am gasit articolul original(il aveam pus bine),l-am copiat si l-am postat aici.
Am ajuns la concluzia ca saracia este o metoda prin care suntem controlati de cei puternici.Chiar daca rezistam,chiar daca nu ne dorim prea multe si incercam sa ne multumim cu ce avem,vin zile cand saracia ne copleseste asa de mult,iar cei care sunt mai putin rezistenti ajung chiar sa se dezumanizeze.Nu e de mirare ca multi dintre noi suntem asa de indobitociti,transformarea noastra intro turma mare de dobitoace e exact ceea ce urmaresc puternicii lumii ca sa le fie lor viata cat mai placuta.Ii multumesc Celui de sus ca baietii mei sunt destul de mari si lucreaza,in acelasi timp ma intristez cand stiu ca va veni ozi cand vor avea si ei o familie,deci au nevoie de casa…etc.Ma rog sa fie sanatosi si sa fie feriti de rau si sunt sigura ca se vor descurca ca pana acum.Tuturor le doresc sanatate si numai bine.
„Miliardarii rusi nu mai stiu pe ce sa arunce banii .Pentru ca isi pot cumpara orice, acestia s-au gandit sa se joace de-a saracii Miliardarii rusi s-au plictisit de mult de petrecerile cu caviar si rauri de sampanie scumpa, de chefurile din avioane, yachturi, vile si castele. Nu le mai place nici sa se duca la ski cu elicopterele personale, pentru ca acum a aparut o noua moda, ciudata pentru unii, dar suficient de scumpa ca sa para „cool”.
Mai multi miliardari rusi, plictisiti de distractiile obisnuite, sunt gata sa plateasca bani buni pentru a se transforma – pentru doar o zi – intr-un vagabond la Paris sau vatman la Geneva. Mai exista si alte oferte „exotice”: chelner, sofer de taxi sau chiar prostituata. Pentru milionarii nostalgici, exista posibilitatea amenajarii unui „razboi” cu soldatei de jucarie.
Potrivit revistei germane „Der Spiegel”, exista putine lucruri care-i mobilizeaza pe bogatasii Rusiei.
Plictisiti deja de luxul orbitor in care se scalda zi de zi, acestia platesc sume enorme pentru a fi o zi vagabonzi sau cantareti ambulanti, sau pentru a reconstitui campaniile lui Alexandru cel Mare.
Presedintele companiei rusesti Planet Bowling, Alexander Sorokin, este unul dintre bogatasii care sunt cunoscuti pentru excentricitatile lor. O data si-a celebrat ziua de nastere pe o motocicleta, cu care a mers cu 200 km/h.
Altadata a decis ca vrea sa organizeze o petrecere unica: impreuna cu mai multi prieteni a mers cu caii in desertul Gobi, pentru a reconstitui drumul lui Gingis Han.
Alexander Sorokin este de parere ca toate companiile de entertainment ofera distractii care pe el nu-l atrag, il plictisesc. A incercat orice: de la scufundari si pana la ski din elicopter.
Ideea de a merge pe urmele lui Gingis Han i s-a parut chiar atractiva, unii afirmand ca pentru Sorokin, diamantele au mai putina valoare decat un moment de neuitat.
Se pare ca viata miliardarilor rusi este plina de stres, astfel incat ei prefera sa se relaxeze cu doze puternice de adrenalina, in aventuri riscante si uneori alegand sa se „joace” de-a marinarii, pescarii sau alte meserii grele, obisnuite.
Directorul unei companii de evenimente, Mihail Gorshikhin, a declarat ca distractiile miliardarilor au devenit mai mult decat originale.
In cercurile celor bogati din Rusia a devenit un lucru de-a dreptul banal sa invite 150 de persoane la bordul unui avion pentru a merge intr-un loc secret pentru o petrecere de pomina. Un astfel de eveniment costa in jur de jumatate de milion de dolari si, cu toate astea, tot si-a pierdut din popularitate printre miliardarii rusi.
Manageri de prima mana, deputati sau oficiali de cel mai inalt rang, impreuna cu sotiile lor, platesc peste sapte mii de dolari pe noapte pentru a se preface ca sunt chelnerite, soferi de taxi sau vagabonzi prin Moscova, a dezvaluit psihologul Serghei Knyazev, fondatorul unei companii care organizeaza distractii neobisnuite pentru cei bogati. Knyazev a mai declarat ca si rolul de prostituata pentru o noapte este foarte popular printre sotiile miliardarilor rusi.
Organizatorii unor astfel de distractii unice au povestit ca este foarte importanta intr-o astfel de afacere confidentialitatea pe care o asigura clientilor lor, ceea ce nu este tot timpul o sarcina foarte usoara.
Aceste jocuri „de-a viata” sunt foarte delicate si pot fi uneori chiar periculoase, a declarat Serghei Knyazev care povesteste ca miliardarii cred ca a fi vagabond, cantaret ambulant sau chiar prostituata in Europa e mai interesant decat a te juca astfel in Rusia.
Si alti organizatori de astfel de evenimente bizare se declara uluiti de unele cereri ale clientilor lor. Ei au povestit ca miliardari care platesc pentru camere de hotel de cinci stele cate 25.000 de euro pe noapte aleg uneori sa locuiasca in anonimat cele mai mizere sate din Afganistan, numai pentru a reconstitui traseul lui Alexandru cel Mare.
Doi rusi bogati – Eduard, de 38 de ani, si prietenul sau Georgy, de 45 de ani – si-au format armate din soldati de jucarie pentru a reconstitui campaniile de razboi ale lui Napoleon. Ei si-au organizat bataliile chiar la Ministerul Apararii din Moscova, pentru a fi indrumati de consilieri militari. In finalul bataliilor, falsul Napoleon a schimbat istoria, a castigat batalia de la Waterloo, iar celalalt a fost invins la Borodino. Ambii comandanti de armate au platit pentru distractia lor cu soldatei cate 28.000 de euro fiecare!”sursa articol
Povesti cu bogatii nesfarsite si…copii care plang
G a b i, My heart to your heart 
