Daily Archives: noiembrie 6, 2008

Despre Generatia X

youngIn newsletters-ul pe care il primesc am citit:” Presedintele american ales Barack Obama aduce pentru prima data la Casa Alba sceptica si pragmatica „Generatie X”, care incepe sa inlocuiasca „baby boomers”, printr-un mod diferit de exercitare a puterii, comenteaza NewsIn, potrivit AFP.
„A venit clipa noastra”, spune Jegg Gordinier, autorul cartii „Cum X vor salva lumea” si pentru care liderul democrat, prin varsta sa, prin biografie si stilul sau reprezinta perfect aceasta generatie a anilor ’60-’70.”
Auzisem despre generatia X,dar nu stiam nimic.* „Denumita de multe ori generatia pierduta, Generatia X este acum la putere. Este cea mai numeroasa din punct de vedere statistic si este bogata.”
Oamenii care formeaza Generatia X sunt cei cu o cariera de succes, care se straduiesc sa imbine viata de familie cu cea profesionala si sa-si mentina optimismul nealterat, cu o atitudine relaxata in viata. Au fost in mod constant preocupati de performanta la locul de munca, mai mult decat generatia reprezentata de Baby Boomers (cei nascuti intre 1943-1963) sau decat Generatia Y (cei nascuti intre 1979-1990). Insa impartasesc cu Generatia Y aceleasi trasaturi ale oamenilor de cariera: ambitiosi, cu spirit antreprenorial dezvoltat, concentrati pe cariera. Toate acestea sunt comune, chiar daca planurile de a dobandi succes si bani par diferite – succes si bani cu mai putin efort, in cazul Generatiei Y; munca multa si echilibru emotional, in cazul Generatiei X.”Denumita de multe ori generatia pierduta, Generatia X este acum la putere. Este cea mai numeroasa din punct de vedere statistic si este bogata. Altfel spus, targetul perfect al oricarui marketer: multi si bogati. In Romania, Generatia X are un statut aparte. Daca in restul tarilor din vestul Europei si America de Nord aceasta generatie nu a prins nici un moment dramatic al unei crize mondiale, la noi, oamenii care o compun au infruntat ani intregi povara comunismului. Si – conform acestui studiu – aceasta generatie nu pare deloc pierduta. Din contra,Fiind mai preocupati de viata sociala si de comunitate, si cu un sentiment national mai intens, reprezentantii Generatiei X arata o mai mare predilectie decat celelalte doua generatii pentru brandurile culturale, implicate in realitatea sociala, cum sunt Financial Times sau Greenpeace. Orientarea catre familie, libertate si stabilitate se reflecta de asemenea in eroii preferati de acestia – Mos Craciun, Beatles, Phoenix, Florin Piersic, Charlie Chaplin. In categoria personajelor negative intra nume ca Darth Vader sau Saddam Hussein.Despre Generatia X la nivel international

La nivel international, studiul a identificat 3 subcategorii ale Generatiei X. Prima este reprezentata de cei numiti „Cruisers” („Calatorii”), cei care prefera sa traiasca viata la maxim, pentru a se distra. Ei il iubesc pe Nelson Mandela, dar nu-i suporta pe Thatcher, Papa sau McDonald’s si sunt sceptici in legatura cu Starbucks. Au un cerc de prieteni larg, bucurandu-se de petreceri si de relatii la intamplare. Privesc casa ca fiind locul in care dorm si prefera brandurile independente, urbane. Sunt fani Kate Moss si Russell Brand. Surprinzator, rezultatele ne arata ca acestia sunt cei mai putin fericiti din cele 3 grupuri, doar 34% din ei fiind mai fericiti acum decat pe vremea cand aveau 18 ani.

O alta subcategorie este reprezentata de „Nesters” („Sofisticatii”): concentrandu-si atentia pe grupuri mai restranse de prieteni, o locuinta frumoasa, confort, design si moda, acest grup isi adora propriul stil de viata. Eroii lor sunt Madonna, Audrey Hepburn si ET. Le place sa creada ca sunt liberi in gandire, nu i-ar deranja sa aiba un copil homosexual si iubesc traiul la oras. Prefera brandurile aspirationale si vedetele precum Cameron Diaz. Multi dintre ei cauta dragostea dar in general sunt deja destul de fericiti cu ce au: 55% se declara mai fericiti acum decat cand aveau 18 ani.

A treia subcategorie e reprezentata de „Super-breeders” („Ocrotitorii”), parintii pentru care copiii sunt pe primul loc. Animati de dorinta de a-si proteja copiii de orice sursa de potentiale pericole (zahar, televizor, internet, substante chimice, mancare de la fast food sau filme porno), acestia nu se vor da inapoi de la nimic pentru a le oferi copiilor lor o educatie competitiva. Cuvintele cel mai des intalnite in vocabularul lor sunt: organic, proaspat, local, reciclabil, ecologic, verde, sustinut. Isi doresc ca brandurile sa le completeze lumile perfecte. Sunt fani Jamie si Brangelina. Ei sunt cei mai fericiti reprezentanti ai Generatiei X, 67% din ei fiind mai fericiti acum decat la 18 ani.

GENERATIA X.Am gasit si o scrisoare,citez:”Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA (a mea si a celorlalti care au trecut prin aceste schimbari).Am citit scrisoarea,o mai citisem si altadata.Nu fac parte din Generatia X,dar am o sora X.Nu sunt de acord cu tot ce am citit in scrisoare…poate pentru ca fac parte din alta generatie,am aflat acum ca cei de varsta mea suntem „baby boomers”.Generations:

Lost Generation (1883– 1900)
Greatest Generation (1901–1924)
Baby Boomer (1943–1960)
Generation X (1961–1981)
Generation Y (1982–2001)
Generation Z (2001–)

Puterea gandului,”Presedintele planetei Pamant”

Update:Vedetele despre victoria lui Obama.Articolul scris de Cristian Tudor Popescu m-a impresionat foarte mult pentru ca e ceea ce as fi scris si eu daca as fi avut harul unui scriitor si ziarist care nu scrie la comanda.E minunat sa stii sa manuiesti cuvinte;“Cuvintele sunt foarte asemănătoare cu fiinţele, ele sunt chiar fiinţe”,nu-i asa?
Preşedintele planetei Pământ
de Cristian Tudor POPESCU
Washington şi o aşezare din Kenya bucurându-se pentru acelaşi lucru. Africa – polul sărăciei, sălbăticiei, al bolii şi morţii şi America – vârful tehnologic şi civilizaţional al lumii, vibrând la unison. Barack Obama este primul preşedinte cu aură planetară din istoria omenirii. În toate ţările unde s-au făcut sondaje pe confruntarea Obama – McCain, americanul african a câştigat clar. Mai mult, destui dintre cetăţenii acestor ţări l-ar vota pe Obama preşedinte al statului lor, preferându-l conducătorilor politici băştinaşi.

Este extraordinar modul în care senatorul de Illinois a obţinut acest uriaş impact. Barack Obama a fost un candidat popular, nu unul populist. Nu a recurs la trivialităţi, bâlcisme, bateri pe burtă cu poporul, pomeni electorale, n-a răcnit, n-a făcut-o pe moralistul, pe justiţiarul lovindu-se cu microfonul în piept, n-a melodramatizat, n-a vărsat decât o lacrimă, la moartea bunicii sale. Şi toate astea fără a părea arogant. Forţa şi coerenţa discursului său au fost interioare, oamenii au rezonat până în straturile cele mai de jos ale societăţii, dincolo de rasă, sex sau religie, la miezul celor spuse de Obama, la idei, nu la artisticării de campanie, şi acelea, bine făcute de echipa lui. În marea de politicieni abţibild care ne înconjoară, Barack Obama apare ca un om politic tridimensional, are adâncime. Obama este un intelectual, un harvardian pursânge. N-am crezut până acum că e posibil ca un intelectual să rămână intelectual devenind totodată un om politic de succes. Mi s-a părut că trebuie să-şi anuleze raţionalitatea şi bunul simţ pentru a câştiga la mase. Obama a reuşit rămânând el însuşi.

Ieşită din comun, de asemenea, lecţia de fair play politic şi calitate umană dată de cel învins, John McCain. Veteranul din Vietnam i-a îndemnat pe toţi cei care l-au susţinut să fie de-acum alături de Obama, care l-a convins că va şti să apere prestigiul Statelor Unite. Câte generaţii mai trebuie să treacă până când clasa noastră paleolitică se va apropia cât de cât de acest nivel de civilizaţie politică?

Dincolo de nesiguranţa zilei de mâine în care i-a aruncat criza fabricată de cei bogaţi, americanii obişnuiţi se simt desconsideraţi de Wall Street sub ochii „organelor“ guvernamentale. Jigniţi, dispreţuiţi, luaţi de fraieri. Obama înseamnă pentru cei mulţi speranţa nu numai de a supravieţui financiar, dar şi de a-şi recâştiga încrederea în autorităţile statului.

Mai mult decât atât: victoria lui Obama – cel mai important moment politic de după căderea comunismului – înseamnă regândirea capitalismului. Până acum, capitalismul s-a mulţumit să trăiască din superioritatea care i-a fost recunoscută faţă de comunism, ajungându-se până la năzbâtiile publicate de un Fukuyama despre „sfârşitul istoriei şi ultimul om“ – adică mai rămâne doar să cucerească toată planeta capitalismul liberal şi gata. Acum, capitalismul e silit să lupte, să se reformeze din rădăcini dacă vrea să mai existe.

Avem şi noi românii o contribuţie la soluţionarea problemelor Americii şi ale lumii întregi: am scos un banc în vreme ce ne uitam la meci, căci fotbalul a făcut audienţă, nu alegerile americane. Cum rezolvă Obama criza economică? Îi pune pe toţi să muncească la negru. V-aţi râs, stimaţi cititori? Eu, nu. Mi-am amintit doar de o definiţie dată de Mircea Vulcănescu românului de succes: secătura seducătoare.

Barack Obama nu este un vlăstar al marilor familii ale Americii, aşa cum a fost cel cu care este comparat, John F. Kennedy. Este un băiat venit dintr-o familie destrămată, crescut fără tată, atins de alcool şi de droguri în adolescenţă. Ca să ajungă să vorbească în numele altora, a trebuit să lupte mai întâi cu sine însuşi. Poate tocmai de aceea este omul potrivit pentru a face uitată „strategia“ Bush, pe care a descris-o foarte exact: să dai lecţii lumii întregi fără să asculţi pe nimeni. Fireşte, politica Americii nu se schimbă în coordonatele ei fundamentale de pe o zi pe alta, dar dialogul, respectul, raţionalitatea în locul încăpăţânării arogante şi agresive poate însemna un pas uriaş.Închei cu un gând dincolo de politică: dacă incredibilul s-a produs şi un negru a ajuns preşedintele Americii, atunci poate că şi creştinii vor conştientiza mai bine de-acum înainte faptul că Iisus Hristos a fost evreu. ctp@gandul.info