Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu
Edvard Munch - The Scream
Sunt culmi înfricoşate
de Vasile Voiculescu
Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge …
Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază
În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.
Arareori un vultur cu aripe bălane
Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară,
Căci prins adânc de vraja senilelor arcane,
Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară.
Edvard Munch - The Scream
Trec vremile
de Vasile Voiculescu
Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!
Edvard Munch - The Scream
Durerea
de Vasile Voiculescu
Oprită să se urce în Ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi, să-şi facă vânt,
Ci calca, peste lespezi încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.
Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vântură cenuşă şi lut,
Presărându-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.
În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,
Lumina, semnul Lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, craiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.
Ea nu ştie… Dar când somnul o doboară,
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pământ coboară
Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.
Vasile Voiculescu(27 noiembrie 1884 - 26 aprilie 1963)
Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România – 26 aprilie 1963, București, România), a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.
Din blogosfera.
Cristian.LUMEA GÂNDURILOR MELE
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 7
Posted on noiembrie 27, 2010, in calendarul zilei, cultura, imagini, poezii and tagged 27 noiembrie 1884, Durerea, poet, roman, Sunt culmi înfricoşate, Trec vremile, Vasile Voiculescu. Bookmark the permalink. 15 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Mirela, iti multumesc si eu.
Ce bine ca aveam pregatite poeziile, nu stiu daca as fi postat ceva ieri.
O seara linistita!
CELLA, ma bucur ca esti pe-aici.
😦
uitat ?
NICIDECUM
Mulțumesc pentru acest moment poetic deosebit!
O seară plină de poezie! 🙂
Multumesc pentru poezie.Nu cred ca am citit-o cand am cautat poeziile pentru blog.
E frumoasa si trista.
O seara frumoasa!
Oare de ce asemenea poeti sunt uitati?
Am citit si alte poezii de-ale lui si toate mi-au placut.
Imi place Vasile Voiculescu!
Doamne
de Vasile Voiculescu
În vârful copacului Tău sunt o floare…
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare.
Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzîie:
Zbucneşte afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopţii cu cozile-n stele.
…Scuturaţi-mă vânturi mladii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vamile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, pâna la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea căzută din împărăţie
A vazut Cerul şi a sărutat Lumina.
Sa ai o duminica frumoasa! 🙂
O întâlnire poetică deosebită, cu un poet căzut oarecum într-o uitare nemeritată…
Pingback: Câteva expoziţii « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: Cinci săptămâni în palon. Baza de date « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Happy End | Ioan Usca
Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 8 | Caius
Pingback: Lup – O altă perspectivă «
Pingback: Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu (via my heart to your heart) « Rokssana's Blog
Pingback: Pui de pasare colibri salvat « Gabriela Elena