Arhive blog

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944), poet şi prozator român

Ion Minulescu

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, Bucureşti – 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.

Povestea mea şi a lor

de Ion Minulescu

Mă-ntreb:

Cel care-am fost cândva

Tot eu sunt şi-azi?…

Sau sunt altcineva?…

Confraţii mei – e drept – nu bănuiesc

Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!

Dovadă eu –

Eu, care-am fost ucis

De către cei care, citind ce-am scris,

M-au ponegrit

Şi m-au scuipat,

Apoi cu toţi m-au pastişat…

Iar când n-au mai avut ce-mi face,

Mi-au presărat în pat un pumn de ace –

Convinşi c-am să mă-nţep în ele

Şi-am să mor!…

Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…

Şi azi – deşi înmormântat de ei

De viu –

Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu…

În timp ce criminalii mei confraţi

Trăiesc din semne de-ntrebare

Şi putrzesc ne’nmormântaţi…

Reamintesc celor carora le place arta si vor lucrari de arta ca in 5 ianuarie s-a nascut Raymond Georges Yves Tanguy (5 ianuarie 1900–15 ianuarie 1955), cunoscut sub numele de Yves Tanguy, pictor francez suprarealist.

In 6 ianuarie s-a nascut Gustave Doré (6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez.

Tot in 6_ianuarie6 ianuarie s-au nascut si Ion Heliade Rădulescu, scriitor și politician român, Emil Monția, compozitor român, Ionel Teodoreanu, scriitor român, David Ohanesian, bariton român.

Din blogosfera.

DE-ALE CHEFLIILOR – “Şorici, brânză şi claxoane”

A.P.I.S. România.Noi şi ai noştri – 04.01.12

Cristian Dima.Principesa

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 04.01.12

Ioan Usca.Dicţionar de rime

zamfirpop.Clipe încremenite (040112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (040112)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (30.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (27.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (24.12.11)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Iaca şi prima listă din an

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (040112)

Punctul de vedere.Toata viata mea

Teo Negură.Vulpoiul predicator – fabula

Gabriela Elena.Inedit!

Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961), filozof, poet, dramaturg român

Risipei se dedă florarul

de Lucian Blaga

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură cînd vorbim,
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul.

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.

Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.


Lumina

de Lucian Blaga

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Glas în paradis

de Lucian Blaga


Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

Mi-aştept amurgul

de Lucian Blaga  

În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 24

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 25

Gabriela Elena.Trei monştri pe care îi ador

Cristian Lisandru.Călătorie

Clipe de Cluj.Baronul Haussmann şi Clujul. Clădiri în oglindă

Caius.Prinţesa calomniată

Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu

 

Edvard Munch - The Scream

Sunt culmi înfricoşate

de Vasile Voiculescu

Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge …

Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază
În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.

Arareori un vultur cu aripe bălane
Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară,
Căci prins adânc de vraja senilelor arcane,
Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară.

Edvard Munch - The Scream

Trec vremile

de Vasile Voiculescu

Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.

Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!

Edvard Munch - The Scream

Durerea

de Vasile Voiculescu

Oprită să se urce în Ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi, să-şi facă vânt,
Ci calca, peste lespezi încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.

Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vântură cenuşă şi lut,
Presărându-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.

În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,
Lumina, semnul Lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, craiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.

Ea nu ştie… Dar când somnul o doboară,
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pământ coboară
Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.

Vasile Voiculescu(27 noiembrie 1884 - 26 aprilie 1963)

Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România – 26 aprilie 1963, București, România), a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.

Din blogosfera.

Cristian.LUMEA GÂNDURILOR MELE

Caius.Colecţionara de coşmaruri – 7

Mirela Pete.Patchouli și Flower Power

CELLA.MULŢUMIŢI…

Elisa.He is my nephew

Ioan Usca.Optimism

Lumina raiului, Lucian Blaga

Lumina raiului

Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul –
lumina? – Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

Liniste

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Lucian Blaga

Lucian Blaga

Lucian Blaga (9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, judeţul Alba –  6 mai 1961 la Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Din blogosfera.

CELLA.du calm:) , Orfiv.Richard Eberhart (1904-2005) – Mielului,Călin Hera.Prima după-amiază la Shanghai,Gabriela Savitsky.25 la sută,pescarusul argintiu.Marul verde romanesc si Expozitia Mondiala din China 2010,Mirela Pete.Lucian Blaga, poetul ,Zi de mai,

Rudolf Schweitzer-Cumpănă(7 mai 1886 – 17 februarie 1975), pictor şi grafician român

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - La o mămăligă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – La o mămăligă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Prânzul dulgherilor

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Prânzul dulgherilor

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - De vorbă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – De vorbă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Muzicanţii

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Muzicanţii

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Car cu boi

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Car cu boi

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Moş Gheorghe

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Moş Gheorghe

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - La taifas

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – La taifas

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Ţărăncuţă în interior

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Ţărăncuţă în interior

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - La amanet

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – La amanet

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Interior ţărănesc

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Interior ţărănesc

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Ţărancă pe laviță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Ţărancă pe laviță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Depănușatul porumbului

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Depănușatul porumbului

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Țărăncuță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Țărăncuță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Oltean cu cobiliță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Oltean cu cobiliță

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Botez la ţară

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Botez la ţară

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Familie de țărani

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Familie de țărani

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Alai de nuntă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Alai de nuntă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Cu covrigii (Pregătiri de Crăciun)

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Cu covrigii (Pregătiri de Crăciun)

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Oițe la adăpat

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Oițe la adăpat

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - ntoarcerea de la câmp

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – ntoarcerea de la câmp

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Împărțirea grâului (Batoza lui Malaxa).

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Împărțirea grâului (Batoza lui Malaxa).

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Târg la Sighişoara

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Târg la Sighişoara

 Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Turnul Sighișoarei

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Turnul Sighișoarei

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Peisaj pe Valea Prahovei

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Peisaj pe Valea Prahovei

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Peisaj de iarnă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Peisaj de iarnă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Ulcică cu flori

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Ulcică cu flori

Rudolf Schweitzer-Cumpăna - Trandafirul galben

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Trandafirul galben

Pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna se naşte la Piteşti, la 7 mai 1886, într-o familie de origine germană. Şcoala elementară şi liceul le urmează în oraşul natal. În anul 1904 pleacă în Germania, la Berlin, înscriindu-se la cursurile particulare ale Şcolii de artă, unde se pregăteşte cu prof. Adolf Schlabitz pentru a candida apoi la concursul de admitere al Academiei Regale de Artă ale cărei cursuri le absolvă în anul 1909. În acelaşi an se înapoiază în patria natală mai întâi pentru satisfacerea stagiului militar, după care va desfăşura o amplă activitate artistică iniţial la Piteşti şi în zonele pitoreşti ale Argeşului.

În anul 1911 expune pentru prima dată la Salonul Oficial, apoi la Tinerimea Artistică (1912), Ateneul Român (1920), mai întâi în expoziţii de grup, apoi cu expoziţii personale la Bucureşti, cât şi la Fundaţia Dalles, Institutul de Artă, Sala Ileana, dar şi în diferite oraşe din tară precum Ploieşti (1924), Craiova, Timişoara, Galaţi, Brăila, Piteşti, Buzău etc. În 1929 face un voiaj de studiu la Budapesta, în acelaşi an o Campanie de lucru la Constantinopol, Atena, Salonic, în 1931-1932 călătoreşte la Paris, unde va expune la Galeria Jeanne Castel, iar în 1932 participă cu lucrări la Expoziţia Artiştilor francezi de la Paris. Călătoreşte şi lucrează intens în Macedonia şi Grecia, ulterior în Italia (Veneţia, Milano, Roma, Napoli, San Remo) şi în câteva localităţi din Germania; în 1957 este invitat să facă o călătorie de documentare în fosta Iugoslavie. În anul 1951, maestrul Schweitzer-Cumpăna este numit profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti. În timpul vieţii face donaţii semnificative muzeelor din Piteşti, Brăila, Galaţi, Craiova.

Cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani i se conferă titlul de Maestru Emerit al Artei. Se stinge din viaţă la 17 februarie 1975, la Bucureşti şi este înmormântat la Cimitirul Evanghelic-Lutheran.

sursa

Galerie de pictura.

Rudolf Schweitzer–Cumpăna (7 mai 1886 – 17 februarie 1975), pictor şi grafician român

Din blogosfera.

Elisa , Mirela, Ioan Usca, Gabriela Savitsky, Gabriela Elena, Cristian,  Geanina, Calin, Mathieu Bénézet (n. 1946) – Ornicul buzelor…, Ioan Usca.Animozităţi,

Primăvară,George Topîrceanu

Mirela Pete. Flori în plin soare

Mirela Pete.Copaci tineri primavara

Primăvară
de George Topîrceanu

 

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

 

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

 

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

 

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

 

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

 

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

 

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

 

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

 

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

 

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

George Topîrceanu (20 martie 1886, Bucureşti –  7 mai 1937, Iaşi) a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

 

O intalnire cu Brancusi

Am aflat de la Belle de Jour despre un concurs: Cultura pe continentele lumii.Durata concursului : 16 februarie-1 Mai 2010.Astazi m-am hotarat sa ma inscriu si eu, mai ales ca-mi plac calatoriile si cultura.

Toată lumea poate participa la acest concurs ?

Da (cu o condiţie unică : Cea de a scrie posturile!)

Cum se participă la acest concurs?

Pentru a lua parte la acest concurs intraţi pe blogul concursului: http://culturapecontinente.blogspot.com şi lăsaţi un comentariu la postul iniţial sau trimiteţi un mail la adresa de mail: ruojedellebje@gmail.com.

Constantin Brancusi-Poarta Sarutului

Pe vremuri am fost intro excursie la Targu-Jiu si am vizitat Ansamblul sculptural Constantin Brâncuşi format din Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit.Imi amintesc cu ce emotie am trecut pe sub Poarta sărutului si cum visam sa mai vin odata acolo cu alesul meu.Din pacate, asta nu s-a intamplat, iar acum am auzit ca de Anul Nou e obiceiul casatoriilor sub aceasta poarta magica.Nu stiu cat de romantic e sa stai la coada ca sa treci pe sub Poarta sărutului cu alesul inimii, apoi sa semnezi certificatul de casatorie.Nu cred ca mi-ar placea.

Am gasit un text deosebit despre intalnirea lui Petre Ţuţea cu marele artist pe care romanii nu au stiut sa-l aprecieze.Nici macar n-au vrut sa accepte lucrarile lui lasate prin testament tarii in care s-a nascut, dar acceptate de franta, tara in care a trait si a murit.

O intalnire cu Brancusi.Petre Ţuţea.

Cînd am ajuns la Brâncuşi, seara, ne-a primit cu întrebarea ; „De ce-aţi venit la mine ?”

I-am răspuns eu: „Cînd vă aflaţi dumneavoastră în Bucureşti, numai două primiri sînt deosebite: la Palat şi la dumneavoastră. Şi-apoi, noi dorim să aflăm de la un mare artist dacă arta trebuie să aibă mesaj şi dacă mesajul ei este mai aproape de adevăr decît comunicările ştiinţei”.

„Luaţi loc”, ne-a poftit Brâncuşi.

Fiindcă noi venisem la Brâncuşi să obţinem răspuns la o singură întrebare semnificativă şi anume: care a fost ideea care a prezidat la înfăptuirea operei „Pasărea măiastră”. Cînd l-am întrebat, a răspuns:”Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi cînd am constatat că n-o pot afla, m-am oprit, parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mîini.”

Constantin Brâncuşi

Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales postum membru al Academiei Române.

video Constantin Brâncusi, sculptor român

Leon Alexandru Biju (2 februarie 1880 – 1970), pictor roman

Update :Mirela Pete.Margareta Sterian sau spiritul iscoditor (pictori români II)

Leon Biju - Primăvară la Balcic

Leon Biju – Primăvară la Balcic

Leon Biju - Țărm la Balcic

Leon Biju – Țărm la Balcic

Leon Biju - Peisaj dobrogean

Leon Biju – Peisaj dobrogean

Leon Biju - Coasta de Argint

Leon Biju – Coasta de Argint

Leon Biju - Coasta de Argint

Leon Biju – Coasta de Argint

 Leon Biju - Minaretul de pe Ada-Kaleh

Leon Biju – Minaretul de pe Ada-Kaleh

Leon Biju - Port egiptean

Leon Biju – Port egiptean

Leon Biju - Scenă din Assuan

Leon Biju – Scenă din Assuan

 Leon Biju - Peisaj din Alexandria

Leon Biju – Peisaj din Alexandria

Leon Biju - Dimineață pe Nil

Leon Biju – Dimineață pe Nil

Leon Biju - Plajă la Mamaia

Leon Biju – Plajă la Mamaia

 Leon Biju - La plajă

Leon Biju – La plajă

Leon Biju - Scenă din Egipt

Leon Biju – Scenă din Egipt

Leon Biju - Egipteancă

Leon Biju – Egipteancă

Leon Biju - Scenă din Egipt

Leon Biju – Scenă din Egipt

Leon Biju - Egiptence

Leon Biju – Egiptence

Leon Biju - Case dobrogene

Leon Biju – Case dobrogene

Leon Biju -

Leon Biju –

Leon Biju - Maternitate (sat tătărăsc)

Leon Biju – Maternitate (sat tătărăsc)

Leon Biju - Spălătoreasă

Leon Biju – Spălătoreasă

Leon Biju - Casă țărănească

Leon Biju – Casă țărănească

Leon Biju - Început de iarnă.

Leon Biju – Început de iarnă.

 Leon Biju - Intimitate

Leon Biju – Intimitate

 Leon Biju - Intimitate II

Leon Biju – Intimitate II

Leon Biju - Intimitate I

Leon Biju – Intimitate I

Leon Biju - Intimitate

Leon Biju – Intimitate

Leon Biju - Natură statică cu gutui şi ştergar

Leon Biju – Natură statică cu gutui şi ştergar

Leon Biju - Trandafiri albi

Leon Biju – Trandafiri albi

Leon Biju - Canceu cu flori roșii

Leon Biju – Canceu cu flori roșii

Leon Biju - Canceu cu trandafiri.

Leon Biju – Canceu cu trandafiri.

Leon Biju - Ulcică albastră cu trandafiri

Leon Biju – Ulcică albastră cu trandafiri

Leon Biju - Lalele negre

Leon Biju – Lalele negre

Leon Biju - Natură statică cu mere roșii

Leon Biju – Natură statică cu mere roșii

Nascut in 2 februarie 1880, artistul a avut o formatie profesionala solida, castigata atat in tara – in cadrul societatii Cercul Artistic cu Sava Hentia si la Scoala de Belle-Arte din Bucuresti cu G. D. Mirea, Ipolit Strâmbu, Alexandru Tzigara-Samurcas cat si in strainatate unde studiaza la Académie de Beaux-Arts, Paris si la Academia Julien. In Franta expune in cadrul Salonului de Toamna organizat de Société des amis des arts. Dupa primirea cetateniei romane, va intreprinde o calatorie in Maroc si Algeria valorificata tematic intr-o serie de lucrari. Revine in tara pentru doi ani, dar in 1915 pleaca din nou la Paris.

Articol despre Leon Biju

Leon Biju (2 februarie 1880 – 1970), pictor roman

 

Tot in 2 februarie s-a nascut Sébastien Bourdon (2 februarie 1616 – 8 mai 1671), pictor francez.

Nu sunt ce par a fi.Ion Minulescu


Nu sunt ce par a fi

de Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni –
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni –
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
„Oltule… râu blestemat…
Ce vii aşa turburat”…
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el…
Şi cum – mi-e martor Dumnezeu –
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!…

Pe mine, însă –
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la… culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde –
Oricât ar fi de turbure –
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!…

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia –
Pahar străin!…
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost –
Un nou crucificat –
În vecii vecilor… Amin!…

Romanţă fără muzică

de Ion Minulescu


Că ne iubim – şi-o ştie lumea toată –
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti…
Şi nu va şti-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt’dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.

Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc…

Şi ne-am iubit!…
Ţi-aduci aminte?…
Bluza –
Ah!… Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare!…

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie,
Că statuile albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mână cu-o săgeată-otrăvitoare!…
Şi ne-am iubit,
Şi-azi toată lumea ştie
Că ne iubim…
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti!…

Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, Bucureşti – 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.

Mos Craciun, Nichifor Crainic

Update:Andra Cristina Nicolae, o poveste pentru părinţi şi Moş Crăciun

Vă rog, ajutaţi-i!


Denisa Pîrvu, un copil sărac de la ţară. Aproape vindecată


Cosmina Andreea Păun

Mos Craciun

de Nichifor Crainic

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N’o s’o vada
Nici ast an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, –
Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara’naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se’ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda’ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr’un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e’n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, judeţul Vlaşca, decedat la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog şi teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.