Monthly Archives: decembrie 2010
Max Pechstein (31 decembrie 1881 – 29 iunie 1955), pictor expresionist german
Hermann Max Pechstein (31 decembrie 1881 – 29 iunie 1955), a fost un pictor si grafician expresionist german, membru al grupului Die Brücke.
Max Pechstein s-a nascut in Zwickau. Contactul sau timpuriu cu arta lui Vincent Van Gogh l-a stimulat expresionismul. Dupa ce a studiat arta in Dresda, Pechstein l-a cunoscut pe Erich Heckel si s-a alaturut gruparii artistice Die Brücke in 1906. El a fost singurul membru care avea pregatire in arta.
Incepand cu anul 1933, Pechstein a fost defaimat si umilit de nazisti datorita artei sale. 326 din lucrarile sale au fost scoase din muzeele germane. 16 dintre picturile lui au fost expuse la expozitia Entartete Kunst (Degenerate Art) din 1937. In acea perioada, Pechstein a fost izolat in Pomerania rurala.
Pechstein a fost profesor la Academia din Berlin timp de zece ani inainte de a fi concediat de catre nazisti in 1933. A fost reintegrat in 1945 si a castigat numeroase premii si titluri pentru lucrarile sale.
![]() |
Max Pechstein (31 decembrie 1881 – 29 iunie 1955), pictor expresionist german |
Tot in 31 decembrie s-au nascut:
Bartolomé Esteban Murillo(31 decembrie 1617 – 3 aprilie 1682), pictor spaniol.
Giovanni Boldini(31 decembrie 1842 – 11 iulie 1931), pictor italian.
Henry Matisse (31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis – 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne.
La multi ani, 2011!Happy New Year!Bonne Année!
La multi ani!An Nou fericit!
Bogdan, Caius, Carmen, CELLA, Cosmin Stefanescu, Corina Cretu, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Călin Hera, Diana Emma, Dumitru Agachi, Elena Agachi, Elisa, Flavius, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, Gabriela Savitsky, Ganditor de Hamangia, Geanina, Ioan Usca, Istorii Regasite, Mirela Pete, Punctul de vedere, se-cret, Sibilla, Snejinka, Teo, vaca verde, -X-
Va invit sa vizitati si cateva galerii de pictura, ultimele din acest an, Bartolomé Estebán Murillo (Sevilia, 31 decembrie 1617 – Cádiz, 3 aprilie 1682) a fost un pictor spaniol al sec. al XVII-lea. Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniol; Giovanni Boldini(31 decembrie 1842 – 11 iulie 1931), pictor italian de compozitie si portrete, apartinand scolii pariziene; Henry Matisse (31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis – 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne si Max Pechstein (31 decembrie 1881 – 29 iunie 1955), pictor expresionist german, membru al grupului Die Brücke, pictori nascuti in 31 decembrie.
Giovanni Boldini(31 decembrie 1842 – 11 iulie 1931), pictor italian
Giovanni Boldini (31 decembrie 1842 – 11 iulie 1931) a fost un pictor italian de compozitie si portrete, apartinand scolii pariziene. Boldini s-a nascut in Ferrara, fiul unui pictor de subiecte religioase si a plecat la Florenta in 1862 pentru a studia pictura, acolo i-a cunoscut pe pictorii realisti cunoscuti ca Macchiaioli. Influenta lor se vede in peisajele lui Boldini care arata raspunsul sau spontan la natura, cu toate ca e cuunoscut mai bine pentru portretele sale.A avut succes foarte mare ca portretist in Londra.
Din 1872 Boldini a locuit in Paris, unde a devenit prieten cu Edgar Degas. Si acolo a devenit cel mai la moda pictor portetist de la sfaristul secolulului al XIX-lea, cu un stil elegant de pictura cu putina influenta impresionista, insa cu o stransa asemanare cu lucrarile contemporanilor sai John Singer Sargent si Paul Helleu. A fost nominalizat imputernicit al sectiei italiene la Expozitia din Paris in 1889 si a primit Légion d’honneur pentru aceasta functie. A murit in Paris in 1931.
![]() |
Giovanni Boldini(31 decembrie 1842 – 11 iulie 1931), pictor italian |
Tot in 31 decembrie s-au nascut:
Bartolomé Esteban Murillo(31 decembrie 1617 – 3 aprilie 1682), pictor spaniol.
Max Pechstein (31 decembrie 1881 – 29 iunie 1955), pictor expresionist german.
Henry Matisse (31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis – 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne.
Louis-Jean-François Lagrenée (30 decembrie 1724 – 19 iunie 1805), pictor francez

Louis-Jean-François Lagrenée – Portrait présumé de Joséphine, fille de Bergeret de Grancourt, touchant le piano-forte
Louis-Jean-François Lagrenée a.k.a. l’Aîné (30 decembrie 1724 – 19 iunie 1805) a fost un pictor francez, elev de-a lui Carle van Loo. Si fratele lui mai mic, Jean-Jacques Lagrenée a fost pictor.
Lagrenée s-a nascut in Paris. In 1755 a devenit membru al Academiei Regale, presentind ca diploma lucrarea sa „Rape of Deianira” (Louvre). A visitat Saint Petersburg la invitatia imparatesei Elisabeta, iar la reintoarcerea sa a fost numit in 1781 director Academiei Franceze din Roma, pozitie pe care a pastrat-o pana in 1787.
In 1804 Napoleon i-a conferit crucea legiunii de onoare. Pe 19 iunie 1805 a incetat din viata la Luvru.
![]() |
Louis-Jean-François Lagrenée (30 decembrie 1724 – 19 iunie 1805), pictor francez |
Din blogosfera.
David Alfaro Siqueiros(29 decembrie 1896 – ianuarie 1974), pictor mexican
David Alfaro Siqueiros (29 decembrie 1896 in Camargo, Chihuahua, Mexico – ianuarie 1974 in Cuernavaca, Morelos, Mexico) a fost un pictor social realist mexican, cunoscut pentru picturile sale murale, care, alaturi de Diego Rivera si José Clemente Orozco au infiintat Renasterea Murala mexicana.A fost si un stalinist care a participat la o incercare nereusita de asasinare a lui Leon Trotsky in mai 1940.
Siqueiros a fost al doilea dintre cei copii ai familiei, s-a nascut in Chihuahua, Mexic, in 1896. Tatal lui, Cipriano Alfaro, a fost un om bogat, descendent al familiei Felipe Alfaro de Portugalia. Mama lui, Teresa Siqueiros, provenea dintro familie de muzicieni, actori si poeti din Chihuahua. David avea patru ani cand a murit mama lui, iar tatal si-a trimis copiii la bunici lor paternali. Siete Filos, bunicul lui David, a avut un rol foarte puternic si special in educatia lui. Cipriano, tatal copiilor, un catolic nu era multumit de felul in care erau crescuti copiii la tara, prin urmare, in 1907 i-a adus acasa cu el in Mexico City.
![]() |
David Alfaro Siqueiros(29 decembrie 1896 – ianuarie 1974), pictor mexican |
Tot in 29 decembrie s-a nascut Julius Caesar Ibbetson (29 decembrie 1759 – 13 octombrie 1817), pictor englez peisagist.
Din blogosfera.
Félix Vallotton (28 decembrie 1865 – 29 decembrie 1925), pictor elvetian

Road at St Paul (Var) 1922 Félix Vallotton 1865-1925 Presented by Paul Vallotton, the artist’s brother 1927 http://www.tate.org.uk/art/work/N04232

2-L13-A1-1910-145
F.Vallotton, Der Wind
Vallotton, Felix
1865-1925.
‘Le vent’ (Der Wind), 1910.
Oel auf Leinwand, 89,2 x 116,2 cm.
Inv.Nr.1985.64.41
Sammlung von Herrn und Frau Paul
Mellon,
Washington, National Gallery of Art.
F:
F. Vallotton / ‘Le vent’.
Vallotton, Felix , 1865-1925.
– ‘Le vent’, 1910.
Huile sur toile, H. 0,892 , L. 1,162.
Inv. n 1985.64.41
Coll. de Mr et Mme
Paul Mellon.
Washington, National Gallery of Art.

2-L13-A1-1925-38
F.Vallotton, Unterholz, Bois de Boulogne
Vallotton, Felix
1865-1925.
‘Sous-bois, Bois de Boulogne’ (Unter-
holz, Bois de Boulogne), 1925.
Oel auf Leinwand, 73 x 60 cm.
Dallas, The Barrett Collection.
F:
F. Vallotton / ‘Sous bois, Bois de Boulo
Vallotton, Felix , 1865-1925.
– ‘Sous bois, Bois de Boulogne’, 1925.
Huile sur toile, H. 0,73 , L. 0,60.
Dallas, The Barrett Collection.
Félix Edouard Vallotton (28 decembrie 1865 – 29 decembrie 1925) a fost un pictor si grafician elvetian asociat cu Les Nabis. A avut un rol important in dezvoltarea gravurii moderne in lemn.
S-a nascut intro familie conservatoare din clasa mijlocie in Lausanne si a urmat cursurile Collège Cantonal, absolvind cu o diploma in studii clasice in 1882. In acel an s-a mutat la Paris sa studieze arta cu Jules Joseph Lefebvre si Gustave Boulanger la Académie Julian. A petrecut multe ore in muzeul Luvru, unde a admirat lucrarile lui Holbein, Dürer si Ingres; acesti artisti vor ramane modele pentru Vallotton pe toata durata vietii sale. Primele sale lucrari, ca de exemplu „Ingresque Portrait of Monsieur Ursenbach” (1885) au fost lucrate in traditia academica, iar autoportretul sau din 1885 a primit o atentie importanta la Salonul artistilor francezi din 1886.
In perioada urmatoare, Vallotton a pictat, a scris critica de arta si a facut numeroase lucrari grafice. In 1891 a executat prima sa gravura in lemn, un portret a lui Paul Verlaine. Gravurii sale in lemn produse in anii 1890 au aparut in periodice si carti din Europa, precum si din Statele Unite, recunoscandu-se ca fiind fundamental inovatoare in gravura. Vallotton a fost considerat leader in renasterea gravurii in lemn ca mediu artistic.
Prin 1892 s-a alaturat miscarii artistice Les Nabis, un grup de tineri artisti din care faceau parte artistii Pierre Bonnard, Ker-Xavier Roussel, Maurice Denis si Edouard Vuillard, cu care Vallotton a avut relatii de prietenie pe viata.
A fost un artist prolific intotdeauna, iar la sfarsitul vietii avea peste 1700 de picturi si aproximativ 200de gravuri, in afara de sutele de desene si cateva sculpturi.A murit la o zi dupa aniversarea varstei de 60 de ani, dupa o operatie de cancer in Paris in 1925.
![]() |
Félix Vallotton (28 decembrie 1865 – 29 decembrie 1925), pictor elvetian |
Din blogosfera.
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 48)
Carmen Negoiţă.CLĂDIRI ŞI STRĂDUŢE DIN BRAŞOV (1)
Mirela Pete.Dacă n-ați făcut asta de Crăciun…
Cristian Dima.Debut
Cristian.Capra vecinului
Gabriela Elena.Prima la dreapta, a doua la stânga sau tot înainte?
CELLA.- ce ai, cella ?…ooooooooo, ZĂPADA !!! 🙂
Punctul de vedere.A treia zi de CraciunIoan Usca.TradiţiiCaius.Colecţionara de coşmaruri – 36
„În peşteră”, de Panait Cerna
În peşteră
de Panait Cerna
De pe tavane-ntunecate,
Tăcute lacrimi cad mereu,
Şi parcă tot sporesc din greu,
Din mari izvoare depărtate.
Şuviţe tainice de apă
Spre peşteri drum de ani străbat –
Întruna se preling şi sapă
Tavanul şubred şi-nnoptat.
Dar după ani de picurare
S-au închegat coloane pline:
Eterna bolţii lacrimare,
În loc s-o surpe, – o susţine.
Tot astfel, lacrimi nesecate
În suflete ne-au picurat,
Şi de furtuni nenumărate
Viaţa noastră-a tremurat…
Dar azi, când stau vârtejuri grele
Să ne răpună-orice avânt,
Noi trecem fără păs prin ele
Şi-aproape izbucnim în cânt.
Un suflet tânăr ne străbate
Şi ne îndeamnă către cer –
Din suferinţi abia-ndurate
Ne-am făurit armuri de fier.
Maurice Utrillo (26 decembrie 1883 – 5 noiembrie 1955), pictor francez
Maurice Utrillo (26 decembrie 1883, Paris – 5 noiembrie 1955, Dax) a fost un pictor francez, fiu al pictoriței Suzanne Valadon.
Maurice Utrillo s-a născut în ziua de 26 decembrie 1883 la Paris, în cartierul Montmartre, fiu al pictoriței Suzanne Valadon (cu nume adevărat: Marie- Clémentine Valade), tată necunoscut. În 1891, pictorul și criticul de artă catalan, Miguel Utrillo y Morlius, îl recunoaște drept fiu al său, îi acordă paternitatea și numele, deși – cu mare probabilitate – nu a fost cu adevărat tatăl său.
Maurice își petrece copilăria la bunica lui, Villa Auchat, în Pierrefitte-sur-Seine (azi: Seine-Saint-Denis). Încă din tinerețe începe să abuzeze de băuturi alcoolice. La vârsta de 18 ani este internat în spitalul Sainte-Anne din Paris pentru o cură de desintoxicare. Începe să picteze primele tablouri, încurajat de mama sa. Revenit la Pierrefitte, realizează tablourile Café „Le Chat sans Queue” și La Guinguette. În 1909, galeristul Louis Libaude îi cumpără tablouri cu peisje din Montmartre, Pierrefitte și Montmagny. Se împrietenește cu pictorul Alphonse Quizet, pictează cu regularitate și, începând cu anul 1910, reușește să se întrețină din vânzarea propriilor tablouri.
Victimă a repetatelor abuzuri de alcool, este condamnat în 1911 de un tribunal corecțional pentru atentat la pudoare. În anii următori, 1912, 1913 și 1914 este internat în repetate rânduri în clinica doctorului Revertégat din Sannois. Între 9 și 26 decembrie 1914 este internat în clinica psihiatrică a spitalului Sainte-Anne, după repetate acte de agresiune, apoi – până pe 18 ianuarie 1915 – în ospiciul din Villejuif, în urma unei tentative de sinucidere. Medicii pun diagnosticul de „degenerescență mentală pe fond de alcoolism cronic”. În tot acest timp continuă să picteze, în tablourile sale predomină formele și tonurile albe („période blanche”). Între anii 1915 și 1921, suferă numeroase recidive de abuz alcoolic și este internat în diverse clinici sau ospicii: Sainte-Anne și Villejuif (1916), clinica doctorului Vicq din Aulnay-sur-Bois (1918), azilul doctorului Rivault d’Allonnes din rue de Picpus (1919 și [[1920), spitalul Sainte-Anne (1920 și 1921). În 1921 petrece un concediu un concediu la țară, într-o localitate din apropierea orașului Lyon. Tablourile sale sunt tot mai apreciate, predomină tonalitățile vii multicolore („période colorée”).
În 1926, Serghei Diaghilev îi comandă decorul și costumele pentru baletul „Baraban”; douăzeci de ani mai târziu va realiza decorul pentru opera „Louise” de Gustave Charpentier.
În anul 1923, prietenul său, André Utter, cumpără castelul Saint-Bernard, în apropiere de Lyon, unde îi oferă găzduire. Maurice Utrillo va locui acolo timp de zece ani. Începe o legătură cu Lucie Valore-Pauwels, cu care se va căsători în 1935. Împreună se stabilesc la Vésinet. Lucie va juca un rol important în viața lui Maurice Utrillo, îl supraveghează să nu recadă în alcoolism, îi încurajazează activitatea artistică și îi gestionează situația financiară haotică. În 1929, guvernul francez îi acordă Crucea Legiunii de Onoare pentru meritele sale artistice.
În ultimii ani duce o viață austeră, continuând să picteze mult, dar cu mai puțină strălucire, reputația lui în continuă creștere fiind asigurată de expoziții retrospective (1950: Expoziție personală la Bienala de la Veneția) cu lucrări realizate mai demult. Maurice Utrillo moare pe 5 noiembrie 1955 în Dax, localitate balneară unde se găsea împreună cu Lucie. Este înmormântat în cimitirul Saint-Vincent din Montmartre.
![]() |
Maurice Utrillo(26 decembrie 1883 – 5 noiembrie 1955) , pictor francez. |
Tot in 26 decembrie s-a nascut George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802), pictor portretist englez.
Din blogosfera. Cristian.Lup – Fotografie Geanina.Romanţă pentru monsieur Ioan Usca.Lovitura
George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802), pictor portretist englez
George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802) a fost un pictor portretist englez. George Romney s-a nascut la Beckside in Dalton-in-Furness, Lancashire si dupa ce a intrat la scoala din Dendron, la varsta de 11 ani, tatal sau l-a dat ca ucenic la un producator de mobilier. In 1755 a plecat la Kendal sa invete pictura de la un artist din Cumberland, Christopher Steele. Prin 1757, Romney devenise deja un renumit portetist. In 1762, casatorit si cu doi copii a plecat la Londra, unde lucrarea sa „The Death of General Wolfe” a castigat un premiu al Societatii Regale de Arta. Curand, Romney a inceput sa aiba o afacere prospera de portretist in Long Acre. Multe dintre lucrarile sale reprezentau aristocrati locali, de la gentlemen instariti si ofiteri militari, pana la doamne, copii si familii intregi.
In ciuda succesului sau, George Romney nu a fost invitat niciodata sa intre sau sa se alature Academiei Regale. In 1773 a calatorit in Italia cu pictorul Ozias Humphrey pentru a studia arta in Roma si Parma, reintorcandu-se la Londra in 1775 pentru a se rezuma la afaceri, de data aceasta in Cavendish Square. In 1782 a intalnit-o pe Emma Hamilton (care se numea atunci Emma Hart) si care a devenit muza sa. A pictat peste 60 de portrete ale ei in diferite poze, uneori ca personaj mitologic.Dupa o absenta de aproape 40 de ani s-a intors la familia lui din Kendal in vara lui 1799.
![]() |
George Romney (26 decembrie 1734 – 15 noiembrie 1802), pictor portretist englez |
Tot in 26 decembrie s-a nascut Maurice Utrillo (26 decembrie 1883 – 5 noiembrie 1955), pictor francez.
Din blogosfera.
Gabriela Savitsky.Crăciun în pace!
„Stille Nacht, heilige Nacht”, cantec de Craciun
Craciun fericit!
Nana Mouskouri – Stille Nacht, heilige Nacht
Noapte de vis (germană: Stille Nacht, heilige Nacht, literal noapte tăcută, noapte sfântă) este un cântec de Crăciun. Versurile originale au fost scrise în germană de Joseph Mohr pe o melodie de Franz X. Gruber. Cântecul a fost tradus în 130 de limbi (unele utilizate curent, altele dispărute sau inventate) și circulă în peste 300 de variante.
Acest cantec de Craciun a fost cantat pentru prima oara in Nikolaus-Kirche (Church of St. Nicholas) din Oberndorf, Austria pe 24 decembrie, 1818. Mohr a compus versurile cu doi ani inainte, in 1816, iar in ajun de Craciun i le-a adus lui Gruber si l-a rugat sa compuna o melodie si un acompaniament de chitara pentru slujba religioasa.
Noapte de vis
Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ
Două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de vis.
Intr-un leagan de vis
Noapte de vis
Timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând
Pieptu-I vibreaz-a iubire
Lumi-i îi dă mântuire
Pacea-n ea aducând
Pace-n ea aducând
Noapte de vis
Timp prea sfânt
Păstorași vin cântând
Îngerii cânta Aleluia
Lumii vestesc bucuria:
Domnul e pe pământ
Domnul e pe pământ
Craciun fericit!
Gabriela Elena. De Crăciun şi zi de zi, fii mai bun!
Elisa.Crăciun Fericit, dragi prieteni !
Cristian.Crăciun fericit, oameni dragi!
Sibilla.La fiecare praznic de Crăciun…
Gabriela Savitsky.România la majorat
Cosmin Stefanescu.Mos Craciun revine
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 33
Carmen Negoita.UPDATE LA PAveste fără sfârşit – Medieval Story
CELLA.tot ce vă doriţi să se împlinească
Cristian Dima.Năbădaiosu’ la colinda
Dumitru Agachi.Acasă – Ajunul Crăciunului…
Elena Agachi.Spiritul Craciunului (IV)