Eu cred, Ana Blandiana
Jan van Rymsdyk.Anatomia uteri humani gravidi
Poezii de Ana Blandiana
Cruciada copiilor
Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naştere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
Dar înaintează
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.
Eu cred
de Ana Blandiana
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Delimitări
de Ana Blandiana
Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-aţi văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-aţi văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.
Ana Blandiana
Ana Blandiana, născută Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timişoara) este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi expoziţii pe tema fenomenului totalitar.
Posted on martie 25, 2010, in aniversari, calendarul zilei, cultura, poezii and tagged Ana Blandiana, Cruciada copiilor, Delimitări, Eu cred. Bookmark the permalink. 8 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Sunt de acord ca epoca de aur a comunismului va ramane in istorie si pentru marile realizari de atunci care se vad si sunt vazute si admirate de toata lumea.
asta nu inseamna ca vom uita si greutatile acelor vremuri.
Totusi, asa de rau ca acum, asa de degradant pentru om, nu a fost in comunism.
Poate n-ar strica sa readucem in atentie poeme ca acesta al Anei Blandiana, cine stie, poate se vor trez romanii!
Multumesc pentru vizita si comentariu.
Trecutul asa cum a fost el, cu bune si rele,ca vrem noi sau nu , va ramane in istoria tarii. Insa vazand tot ce s-a intamplat de la „Lovilutie” pana astazi, ma pune serios pe ganduri. De ce nu suntem impartiali si de fapt sa judecam cele doua periode doar prin prisma realizarilor dobandite.Daca in trecut poporul a suferit (dintr-un anumit punct de vedere) insa in final s-a realizat ceva deosebit, ce putem spune acum dupa 22 de ani de hotii si de distrugeri, cand chiar viitorul generatiilor actuale si al celor viitoare a fost complet distrus ? Poemul ” Cruciada copiilor ” se poate aplica timpurilor prezente mai bine decat celor trecute (inainte de 1989 ). Vazand ce s-a „infaptuit” in 22 de ani si zestrea pregatita generatiilor urmatoare, inclin sa cred ca intr-adevar perioada comunista va ramane in istorie( chiar daca unii nu vor sa accepte ideea) pe buna dreptate ca „Perioada de Aur”.
Hai sa nu judecam lucrurile cu jumatati de masura si sa privim totul in intregime,realist si cu obiectivitate!
Imi plac si mie.Nu ma pot lauda cu cititul poeziilor,dar acum am citit cateva dintre poeziile doamnei Ana Blandiana.
O Poeta si o luptatoare!Sper ca a ramas o luptatoare.
Superbe Poeziile…
N-am mai citit demult Ana Blandiana. Într-adevăr, o Poetă.
Pingback: Sambata « Ganditor de Hamangia
Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 22 « Ioan Usca
Pingback: VULCAN «
Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(I) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.