Arhive blog

Juan Carreño de Miranda (25 martie 1614 – 3 octombrie 1685), pictor baroc spaniol

Juan Carreño de Miranda – Queen Mariana de Austria as a Widow

Juan Carreño de Miranda – La Infanta Maria Teresa

Juan Carreño de Miranda - Inés de Zúñiga, Countess of Monterrey - Google Art Project

Juan Carreño de Miranda – Inés de Zúñiga, Countess of Monterrey – Google Art Project

Juan Carreño de Miranda - Claudia Felicitas of Austria

Juan Carreño de Miranda – Claudia Felicitas of Austria

Juan Carreño de Miranda - Carlos II of Spain

Juan Carreño de Miranda – Carlos II of Spain

Juan Carreño de Miranda - Carlos II de España

Juan Carreño de Miranda – Carlos II de España

Juan Carreño de Miranda - Carlos II, con armadura

Juan Carreño de Miranda – Carlos II, con armadura

Juan Carreño de Miranda - Carlos II

Juan Carreño de Miranda – Carlos II

Juan Carreño de Miranda - Bufon Francisco Bazan

Juan Carreño de Miranda – Bufon Francisco Bazan

 Juan Carreño de Miranda - Eugenia Martinez Vallejo

Juan Carreño de Miranda – Eugenia Martinez Vallejo

Juan Carreño de Miranda - La Monstrua Desnuda (Eugenia Martinez Vallejo Unclothed)

Juan Carreño de Miranda – La Monstrua Desnuda (Eugenia Martinez Vallejo Unclothed)

Juan Carreño de Miranda - Childhood of Virgin Mary

Juan Carreño de Miranda – Childhood of Virgin Mary

Juan Carreño de Miranda – Inmaculada or Assumption

Juan Carreño de Miranda - La Magdalena penitente - Google Art Project

Juan Carreño de Miranda – La Magdalena penitente – Google Art Project

Juan Carreño de Miranda - St James the Great in the Battle of Clavijo

Juan Carreño de Miranda – St James the Great in the Battle of Clavijo

 Juan Carreño de Miranda - Baptism of Christ

Juan Carreño de Miranda – Baptism of Christ

Juan Carreño de Miranda - Fundation of the Order of Trinitaries

Juan Carreño de Miranda – Fundation of the Order of Trinitaries

Juan Carreño de Miranda - Saint Sebastian

Juan Carreño de Miranda – Saint Sebastian

Juan Carreño de Miranda - Saint Sebastian

Juan Carreño de Miranda – Saint Sebastian

Juan Carreño de Miranda (Avilés, 25 martie 1614 – Madrid, 3 octombrie 1685) a fost un pictor spaniol din perioada barocului.

S-a nascut in Avilés din Asturias, fiul unui pictor cu acelasi nume, Juan Carreño de Miranda. Familia lui s-a mutat la Madrid in 1623, iar el s-a pregatit acolo cu Pedro de Las Cuevas si Bartolomé Roman. A intrat in atentia lui Diego Velázquez pentru lucrarile din manastirea Doña María de Aragón si din biserica El Rosario. In 1658 Carreño a fost angajat ca asistent pentru o comanda regala sa picteze frescele la Alcázar din Madrid, care a fost distrusa de un incendiu in 1734. In 1671, la moartea lui Sebastian de Herrera, el a fost numit pictor al Curtii reginei (pintor de cámara) si a inceput sa picteze portrete. A refuzat sa fie facut cavaler al ordinului Santiago, spunand ca pictura nu are nevoie de onoruri, ea se daruieste lumii.

Juan Carreño de Miranda (25 martie 1614 – 3 octombrie 1685), pictor baroc spaniol

Tot in 25 martie s-a nascut Ana Blandiana(n. 25 martie 1942, Timişoara) este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică în România.

Tot in 25 martie s-a nascut Igor Grabar (25 martie 1871 – 16 mai 1960), pictor post-impresionist rus.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Ilustratori care îmi plac: Arhur Rackham

Mirela Pete.Ilustratori care îmi plac: Edmund Dulac

Ioan Usca.Fazan

Teo Negură.Poveste de vis (74)

Punctul de vedere.Cautari

Pilula lu` Lisandru.Mihail Boldea sau tupeu pus la greu

Eu cred, Ana Blandiana

Jan van Rymsdyk.Anatomia uteri humani gravidi

Poezii de Ana Blandiana

Cruciada copiilor

Un întreg popor
Nenăscut încă
Dar condamnat la naştere,
Foetus lângă foetus,
Un întreg popor
Care n-aude, nu vede, nu înţelege,
Dar înaintează
Prin trupuri zvârcolite de femei,
Prin sânge de mame
Neîntrebate.

Eu cred
de Ana Blandiana

Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?

Delimitări

de Ana Blandiana

Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-aţi văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-aţi văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.

Ana Blandiana

Ana Blandiana, născută Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timişoara) este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate.

Ana Blandiana s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi expoziţii pe tema fenomenului totalitar.

Ploua in luna lui ianuarie


La multi ani celor cu numele Sfantului Ioan!

Ploua in luna ianuarie, e asa de cenusiu cerul, strazile si trotuarele sunt pline de balti si noroi, ciorile croncane bucuroase si zboara foarte jos cautand mancare.Din cand in cand se aud masinile trecand pe strada si glasul copiilor de la scoala din apropiere.

Norocosii care au inca serviciu sunt acum la lucru, ceilalti, somerii, disponibilizatii  isi frang mainile de ingrijorare  ca nu au din ce sa traiasca.In plus, au venit facturile la gaz, electricitate , iar bolile ne supara, nu ne lasa in pace deloc.Vestile si stirile pe care le auzim nu ne linistesc deloc, ne intristeaza, ne ingrijoreaza, ne coplesesc.

Cand ma voi trezi

de Ana Blandiana

Cand ma voi trezi va fi zapada
Asezata frumos
Pe carti si pe covor,
In jurul capului
Ca o diadema pe perna,
Cearceaf peste piele, usor.
Va ninge-n odaie tacut,
Cu fulgi enormi
Ca sufletele de papadie,
Cazand atat de incet
Incat intre tavan si podea
Au nevoie de o vesnicie.
Voi zari apoi pasari batrane
Aciuite pe rafturile bibliotecii,
Cu penele crescute diform
Ca sa se depuna atata zapada
Cat a trebuit sa dorm?
Nu cumva
Intre timp am murit?
Si ma voi ridica
Sa fug

Inspaimantata,
Dar pasarile vor scoate
Un fel de ras carait
Aratand cu aripa
Cum talpile mele
Nu lasa urme-n zapada.


Ninge cu dusmanie-Dialog de iarna

De Anul Nou se spune sa avem un an mai bun, La multi ani si numai urari de bine.Asa speram cu totii sa fie, asa ne dorim si le dorim celor pe care-i iubim, tuturor le dorim numai bine si multa sanatate.
Ce te faci,insa, cand noul an vine cu atata boala, saracie, necazuri, amaraciune, minciuni, amenintari, frig, foame?
Nu-ti ramane decat sa lupti mai departe si sa incerci sa supravietuiesti atat cat te tin puterile si sa speri sa mai ai putere sa nu fii doborat.Pana obosesti.

Ninge cu dusmanie

Ana Blandiana

Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.

Oda sobei mele

de George Toparceanu

Pastrand intacta adormita spuza
In coltul tau, stai rece si ursuza
O, inutila mobila, pesemne
Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne?

Tu nu-ti dai seama ca, desi regret
Nu te-am putut prevede in buget
Dar hai sa facem amandoi bilantul
Sa vezi si tu cat valoreaza sfantul:

Sunt 40 la birt,
30 chiria
sunt 7 si 80 spalatoria
5 franci e vinul (fara amanunte)
3 gazul
4 cheltuieli marunte
sunt 10 franci si 20 tutunu
1 franc pomana
fac 101
plus 6 franci pe luna svart cu lapte
107 (una suta sapte)

scazand acum din leafa de … student
ramane o bancuta – excedent …

si, vezi, de tine nu ma mir deloc
c-ai stat o iarna-ntreaga fara foc
dar m-as mira de mine sa traiesc
o saptamana, fara sa iubesc.

Deci, pan sa cumpar lemne cu caruta
Eu totdeauna cheltuiesc bancuta
Si-abia atunci constat c-ar fi posibil
Sa faci caldura – fara combustibil!

Dialog de iarna

de Geroge Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute…
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit ;
– Unde ?
– Lângă tine ;
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
– Unde… Unde ? !

Despre zambet,Ana Blandiana

Astazi e ziua doamnei Ana Blandiana!Ii urez La multi ani,multa sanatate,tot binele din lume!O floare de primavara si-un zambet din partea mea.

white-narcissusAna Blandiana (pseudonimul Otiliei Valeria Coman) s-a nascut in 25 martie 1942, Timişoara. Ana Blandiana este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România.

Despre zambet

de Ana Blandiana

-Nu te-am vazut niciodata fara zambet – imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului.
-Mi se pare firesc, i-am raspuns, nici dezbracata nu m-ai vazut niciodata.
-Vrei sa spui ca zambetul este pentru tine o haina – se mira el aproape acuzator.
-Vreau sa spun ca zambetul poate fi de foarte multe feluri si poate indeplini foarte multe functii- complexitatea unei personalitati putind fi de altfel stabilita si dupa largimea diapazonului de zambete de care dispune – iar una din aceste functii,cea mai neinsemnata,desigur, dar si cea mai curenta, este aceea de a oferi celorlalti o infatisare decenta,indiferent cata suferinta s-ar camufla dincolo de ea.
-Dar asta inseamna a statuta nesinceritatea, a ridica ipocrizia la rang de virtute! – striga,revoltat cu adevarat, amicul meu.
-Numai in masura in care si a fi civilizat inseamna a fi ipocrit.Bineinteles ca in epoca de piatra totul trebuie sa fi fost mai direct,cel ce suferea isi racnea probabil instinctele la gura pesterii, fara a-si pune probleme de discretie si fara a se gandi la linistea celorlalti.Primitivul era desigur mai „sincer”.Numai ca mie racnetul nu mi se pare o chestiune de sinceritate,ci una de vointa si de cultura.
-Bine, dar in felul acesta zambesti oricui,dusmanilor ca si prietenilor.
-Bineinteles.Am considerat intotdeauna ca a acorda salutul si zambetul celor cu care nu esti de acord, celor de care te despart idei si credinte este o dovada – pe care ti-o dau si tie insuti in primul rand – ca nu vrei sa le bagi la cap, o data cu argumentele,si un glont.De altfel, ti-am spus ca zambetele sunt de foarte multe feluri:a zambi unui dusman poate fi o sfidare,poate fi dovada pe care i-o arunci – cu cat mai elegant,cu atat mai usturator – ca raul pe care ti l-a facut nu te-a atins.Mi s-a parut intotdeauna demn sa nu acuz o lovitura,decat sa ripostez la ea.Am preferat sa nu lovesc, decat sa marturisesc ca am fost lovita.
-Cu cat te ascult, cu atat trebuie sa recunosc ,ma convingi si – ca sa fiu sincer pana la capat – ma si sperii putin.
-De ce? Singurul fel de zambet pe care l-am dispretuit si nu l-am folosit niciodata a fost zambetul ofensiv,provocator.
-Oricum,de acum incolo va trebui sa fiu mult mai atent la descifrarea zambetelor tale…
-Nu trebuie sa exagerezi: cele mai multe dintre ele imi sunt adresate mie – cu cat mi-e mai greu,cu atat am nevoie de mai multe argumente pentru a ma convinge ca inca rezist.”

Se intampla uneori sa simti ca nu mai vrei sa fi.Nu din cauza grijilor de zi cu zi sau a problemelor de sanatate sau neintelegerilor din familie…toate acestea sunt firesti in viata noastra si trec pentru a lasa loc urmatoarelor griji.
Sunt momente cand te simti neputincios si mahnit cand vezi ca exista atata durere,atata suferinta in lumea asta si oricat am lupta pentru ca binele sa invinga,raul iese intotdeauna castigator.Cand spun „rau” ma refer la nesimtire,nepasare,indiferenta,lipsa de bun simt,agresivitatea prin limbaj si comportament fata de toate fiintele,ticalosia,lupta pentru putere.Ma doare sa vad ca de atatia ani ,in loc sa ne deschidem ochii mintii si sufletul,preferam sa fim manevrati ca niste carpe ce suntem.Sa ma ierte cei pe care i-am suparat.

La noi ninge si bate vantul!Nu mai e primavara! 😦