Priveste cu atentie la minunatiile din natura…

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

  Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”

Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,

să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”

Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ”.

Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Heaven is open for you.

Posted on iulie 12, 2008, in povesti and tagged , , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Sibilla,eu am ajuns sa ma uit la o floare,frunza,copac,gaza,animalut,copii,oameni altfel decat ceva vreme in urma.Si ma emotionez de atata frumusete care este in jurul nostru.Ma intreb cum de nu o vedem,de ce nu vrem sa o vedem,sa o ascultam?E de inteles cateodata ,cand grijile,gandurile ne fac orbi si surzi la minunatiile de langa noi.
    Ma rog si eu cateodata si simt mangaierea Lui.

  2. Noi oamenii nu suntem vrednici de EL de multe ori, ne-a daruit iubire-n toate, frumuseti deosebite, numai sa le pretuim cum se cuvine si sa ne bucuram de ele…
    Lumineaza-ne Doamne !
    Sibilla

  3. Asta a fost valabil si pentru mine, uneori.Mi-e rusine sa recunosc,dar asta e. 😦
    De un timp e altfel,chiar minunat as putea spune.

  4. isabellelorelai

    De multe ori mă gândesc că oamenii nu preţuiesc cum ar trebui tot ceea ce au primit gratis. Natura. Viaţa. Dacă ar fi trebuit să le cumpere, ei, atunci…

  1. Pingback: ZI DE ELISA VERDE SMARAGD DE SMARALD « Isabellelorelai’s Weblog

Lasă un comentariu