Arhive blog

Mama Natura, artist abstract

Oscar Wilde spunea: „viaţa imită arta mult mai mult decât arta care imită viaţa”.Unori vedem un peisaj, o fărâmă de natură în culori aşa de frumoase şi exclamăm:”Parcă e o pictură!”Culorile şi modelele din natură ne duc cu gândul la operele unor pictori abstracţi, aşa de ireale păr.Unele dintre aceste opere de artă abstractă ale mamei natură sunt şi vârtejurile striatiilor canioanelor.

Striaţiile sunt şănţuleţe sau dâre încrustate pe suprafeţe naturale în urmă unor fenomene geologice importante.S-au format în mii de ani că urmare a glaciaţiunilor, prin eroziunea solului adunându-se pietrişul şi alte sedimente, un proces complex de roadere şi de săpare a scoarţei terestre. Se spune că Mamă Natură este cel mai mare artist al lor, iar dârele pe care le-a săpat pe pânzele albe ale canioanelor pământului şi rocilor pot rivaliza cu certitudine cu cele mai mari capodopere de artă.

Astfel de opere de artă pot fi admirate în canioanele din SUA : Antelope Canyon de lângă Page, Arizona, Paria Canyo care face parte din Vermillion Cliffs şi sunt scăldate de Colorado River. Striaţii de acest fel se găsesc pe tot globul oriunde stâncile au fost supuse intemperiilor vremii, ele fiind aşadar, un memento pe scară universală.

sursa

Din blogosfera.

Cristian.LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (22)

Elisa.Seminţe de petunii şi de panseluţe

Ioan Usca.Inocentul – XV

Calatoria prin viata cu iubire ne face fericiti

Fie ca suntem intelepti sau nu,fie ca experimentam tot felul de lucruri placute sau nu,de succes sau nu,citite,vazute,auzite-capatam experienta. Experienta noastra ne ghideaza in viata si ne ajuta sa  depasim mai usor momentele mai grele atat noi cat si cei dragi-chiar si sa avem succes .
Nu am pretentia ca as avea intelepciune,destula experienta sau succes,dar recunosc cu usurinta caracterele,comportamentele,sentimentele,falsitatea,geniul si onestitatea oamenilor si ma protejez pentru a nu fi prins in capcana si inselat.Instinctul de auto-aparare ma ajuta.
Vad intelepciunea in cuvintele,sentimentele,comportamentul celorlalti,inteleg si invat de la ei si nu uit,pot de asemenea sa impartasesc din experienta mea celor cu inima si mintea deschisa si tuturor oamenilor onesti.
De exemplu,am descoperit ca viata este o minunata calatorie si ca depinde doar de noi sa o facem mai fericita ,sa o traim din plin,sa fim dornici de viata,de respirarea aerului proaspat,sa cunoastem oameni interesanti,sa invatam lucruri noi si cel mai important-sa iubim.

Calatoria noastra prin viata nu este completa daca nu exista Iubirea,daca nu gasim Iubirea,daca nu urmam Iubirea cu toata inima noastra,niciodata sa nu renuntam sa o gasim, sa o cautam neincetat si sa speram ca undeva,cumva exista Iubirea,sufletul tau pereche care te asteapta,nerabdator sa impartaseasca cu tine aceleasi sentimente,vise,idealuri,ganduri,sperante,asteptari  de la Viata.
Este de neiertat sa intalnesti Iubirea si sa o ignori,sa o lasi pe mai tarziu,sa pretinzi ca sentimentele nu sunt nimic mai mult decat niste cuvinte stupide demodate,sa o ignori doar de dragul unor prioritati nedefinite sau “desfatari”.
Iubirea este acel ceva care face ca viata sa explodeze ca focurile de artificii,sa cantam ca nimeni altcineva,sa inflorim ca nici o alta floare,Iubirea ESTE.
Calatoria noastra prin viata fara Iubire este nimic,e ca si cand nu am fi trait niciodata.
Cei care se opun Iubirii,lupta impotriva ei,o ocolesc sau pretind ca nu au intalnit Iubirea adevarata fac o greseala foarte mare si nu au nici o scuza pentru asta,ei doar pot pretinde ca nu au gasit Iubirea dar,cand o intalnesc uita sensul real al Iubirii.

Sa facem calatoria noastra prin viata fericita cu Iubirea!
Iubeste si nu lupta cu Iubirea,iubeste toata viata,fii fericit cand vezi oameni sarutandu-se ,imbratisandu-se,iubindu-se.
Iubirea este totul.
O lume fara Iubire ar fi ca si cand natura ar fi fara fluturi,flori,fara un om iubit,fara prieteni,fara copiii nostri.Frumusetea naturii este reflectarea iubirii lui Dumnezeu pentru noi ca exemplu cum ar trebui sa invatam sa iubim totul din jurul nostru.Viata noastra proprie  trebuie sa reflecte o cantitate egala de puritate in fiinta noastra divina catre toti.Natura este o manifestare a Lui Dumnezeu-toata frumusetea si diversitatea aspectelor iubirii naturii ne ajuta sa intelegem natura iubirii noastre.
Frumusetea ochilor care stralucesc-frumusetea zambetului de copil-fericirea pe care o simtim cand ne indragostim de cineva –toate sunt pentru a ne invata sa fim divini,sa fim precum suntem facuti,sa fim imaginea Lui Dumnezeu.
Mireasma magica a florilor,puterea vindecatoare a naturii si plantelor ,misterul sufletului nostru si a universului exterior-toate sunt parte a lumii magice de care avem nevoie pentru a experimenta si cultiva devenirea noastra in indragostiti divini si sa fim gata sa ne intoarcem acasa la Tatal nostru intro buna zi.Un univers fara iubirea Lui Dumnezeu va fi gol ca si luna,ca si apa fara pesti,fara animale de nici un fel,fara culorile naturii-fara iubire- neprielnic vietii.
Iubirea este…
Ceva ce te face nebun de iubire
Flamand dupa mai multa iubire
Ceva ce te face fericit in interior si exterior
Esenta vietii-sursa tuturor fiintelor
Iubirea este dulcele vietii
Cauza vietii
Scopul vietii si motivul ca sa traiesti magic
Sa fii magic
Iubirea lui Dumnezeu creaza magie-magie divina peste asteptarile noastre,peste limite!

Priveste cu atentie la minunatiile din natura…

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

  Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.

Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric.

Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”

Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.

Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost.

Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.

Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul,

să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”

Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ”.

Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.

Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost.

Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Heaven is open for you.

Explorarea si descoperirea lumii subpamantene

Sa ne delectam privirea cu cateva imagini pe care le-am gasit in National Geographic.Am mai vazut eu imagini din lumea de sub noi, imagini minunate, aici e vorba mai mult despre explorare si pericol.

pestera Majilis al Jinn din Oman

1.Aici e un explorator care coboara in pestera Majilis al Jinn din Oman.E una dintre cele mai mari pesteri din lume si e adanca.Misiunea exploratorilor speologi este de a afla daca aceste pesteri adanci ar putea fi sigure pentru turisti.

pestera Tardis din Borneo

2.Pestera cu forme ascutite care ar putea ucide un om, pestera Tardis din Borneo.Astfel de ace se formeaza in milioane de ani datorita actiunii apei asupra calcarului.Tardis este una dintre multele pesteri din Borneo, Muntele Alb sau Gunung Buda.

pestera Georgia Ellison,SUA

3.Cea mai adanca „groapa” dintr-o pestera din SUA, Fantastic Pit, pestera Georgia Ellison, coboara 586 picioare(179 metri).

pestera Lascaux din Franta

4.Continand vreo 600 de picturi, pestera Lascaux din Franta, valea raului Dordogne este casa celei mai impresionante zone de arta din paleoliticul superior. Artistii preistorici au lasat pe peretii de calcar ai pesterii scene cu tauri si alte animalein urma cu 17.000 de ani.Pestera si picturile sale a fost decoperita in 1940 de un grup de adolescenti.

Sótano de las Golondrinas din San Luis Potosí, Mexico

5.A doua din lume dupa adancimea sa de 1234 picioare(376 metri) este Sótano de las Golondrinas din San Luis Potosí, Mexico.

Mount Kenya

6.Intrarea intr-o pestera de gheata din fatada nordica a Mount Kenya.Nu conteaza locatia, pesterile de gheata sunt in cea mai mare parte a anului cu gheata.

Handprint cave,Belize

7.Mayasii au imprimat negativul unei maini pe peretii a ceea ce numim Handprint cave din vestul Belize, prin aducerea pigmentului si suflarea sa pe peretii pesterii in jurul mainii.

Walls of Jericho, Tennessee

8.Un speolog care coboara la o adancime de 98 picioare (30 metri) Walls of Jericho, Tennessee.Aflata la granita cu Alabama, peretele lui Jericho este un amfiteatru natural de forma unui bol.

Matanuska Glacier din Alaska's Chugach Mountains

9.Apa rezultata din topirea ghetei a sculptat aceasta forma asemanatoare unui maner de pumnal in Matanuska Glacier din Alaska’s Chugach Mountains.Matanuska este un ghetar activa care avanseaza zilnic aproximativ 1 picior(0,3 m).

Actun Tunichil Muknal Cave din Cayo, Belize

10.Un schelet al unui maias sacrificat s-a transformat in piatra. Actun Tunichil Muknal Cave din Cayo, Belize. Pana acum au fost descoperite ramasitele a 14 victime in pestera cunoscuta si sub numele de Cave of the Stone Sepulcher.

„Traieste clipa!Caci clipa-i viata ta!”

carpe-diem300

Cred ca sunt aproape de ceea ce ,cum imi place mie sa spun,e calatoria din urma.Numai asa se explica de ce dupa ce am citit ca Max Banus a murit in urma unui stop cardiac,mi-am amintit de expresia „Carpe diem”,”Traieste clipa”.Nu numai ca mi-am amintit,dar am vrut sa aflu mai multe.Si primul lucru pe care l-am gasit este o poezie.Marturisesc cu jena ca nu stiam exact de unde vine expresia „Carpe diem!”In afara de faptul ca apartine unui poet latin si ca se traduce prin „Traieste clipa!”,nu stiam nimic,nimic…Expresia apartine poetului Quintus Horatius Flaccus care în oda Ad Leuconoen, îndeamnă la trăirea clipei – carpe diem – şi renunţarea la cercetarea inutilă a viitorului:

„Spem longam reseces. Dum loquimur, fugerit invida
aetas:CARPE DIEM, quam minimum credula postero!”

„Speranţa după timp ţi-o păsuieşte
căci vremea, cât de rea, se scurge cât vorbim
CULEGE  ZIUA CEA DE ASTĂZI, ce va fi mâine noi nu ştim”.



„Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!”

de Omar Khayam
Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…

Bea vin! în el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieşte-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi douâ zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când – beată de iubire –
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

Se-ntoarce anotimpul suav al tinereţii.
Mi-e dor de vinu-acesta în care înfloresc
Surâsurile toate. Chiar aspru-l preţuiesc.
Nu mă certaţi. E aspru, căci, are gustul vieţii.

Nu caut nici minciună nici adevăr viclean.
Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu.
Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani.
Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.

Culege din viaţă tot ce-i surâs şi floare.
Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare!
Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi.
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.

Priveşte-n jur: durerea cu mii şi mii de feţe.
Cei dragi sunt morţi. Eşti singur cu palida tristeţe.
Ridică însă fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp să-l plângi.

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!”
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Nimic nu mai m-atrage. Dă-mi vin! la astă seară
Cea mai frumoasă roză din lume-i gura ta.
Dă-mi vin! Să strălucească aprins la fel ca ea!
Căinţa mea să fie ca bucla ta, uşoară…

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Ce ruşinos e timpul celui gândind amar
Că-n lume afli zilnic în loc de îngeri, râme.
Ci tu în cânt de harfă bea vin dintr-un cleştar,
Căci poate mâini cleştarul o piatră-o să-l sfărâme.

Fă-ţi rost de vin şi-o fată cu chip de heruvim,
– dacă heruvi există. De Rai grijă să n-ai,
căci în afara dragei şi-a cupei – ce alt Rai
mai dulce-i, – dacă este ceva ce Rai numim.

Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând.
Nepăsător destinul ne va călca-n picioare.
Ridică-te copilă – o, cupă vrăjitoare!
Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulţi ani din viaţă. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urmă viaţa pe care n-am trăit-o.

Vreau doar o cupă plină, o pâine de jumate
Şi-o carte de poeme. Şi dacă sunt cu tine,
Chiar stând într-o ruină, – mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o sută de palate.

În zori într-o tavernă s-a auzit un glas:
„O, voi nebuni de viaţă! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnaţi-l iar în cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime să umple paharu-acestui ceas!”

Nu mai cârti, nu geme – durerea mea! Tăcere!
Îţi voi găsi balsamul ce vindecă şi minte!
Vreau să-mi revăd iubita, cât inima o cere.
Vreau să trăiesc! Căci morţii nu-şi mai aduc aminte.

Nu-ţi răsădi în suflet copacul întristării,
Ci răsfoieşte zilnic a desfătării carte.
Bea vin şi poartă-ţi paşii pe căile-ncântării,
Căci măsurat ţi-e drumul de la surâs la moarte.

Sfârşit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surâsuri
Cei care poartă vinul – neguţători de visuri.
Redaţi-mă vieţii, chemări ale iubitei!

În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,
Tu inima ţi-ai pus-o în lanţuri de mâhnire…
lar mintea ta şi chipul ţi le-ai îndoliat.
– Mă tot uimesc într-una: „Ce ignorant ciudat!”

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt…

Ce-i înţelept? Să-ţi bucuri cămările fiinţei
Având în mână o cupă. Ce-a fost şi ce-i de faţă
Să nu te mai frământe. Fă-ţi dintr-o clipă-o viaţă
Şi sufletul sloboade-l din temniţele minţii.

Nimic n-au să te-nveţe savanţii. Dar alintul
Suav al unor gene o să te instruiască
Ce este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,
Căci ţărna e grăbită ca sâ te găzduiascâ.

S-au desfăcut în juru-mi, aprinşi iar trandafirii.
Desfă-ţi şi tu simţirea în bucuria firii.
C-un înger blond alături, ia cupa şi-o deşartă,
Căci îngerul cel negru al morţii-aşteaptă-n poartă


jerba-flori-albe