Arhive blog

Cutiuta cu minuni.Amintiri din vacantele de la Sighisoara

Oricum as intoarce-o, la provocarea de acum, tot la povesti de demult m-am intors.Eu zic ca amintirile noastre au un parfum special si misterios pe care-l simtim de fiecare data cand ne intoarcem in anumite perioade din viata noastra, de obicei in copilaria fericita si lipsita de griji, de ganduri negre sau in tineretea cu pofta de viata si fiorii primei iubiri.Si intotdeauna exista o cutie cu poze, fel si fel de hartii, articole din ziare, vederi, pliante, cartulii, fiecare cu cate-o poveste.O poza vazuta nu demult mi-a inspirat povestea de astazi, raspunsul la provocarea parfumata a Mirelei.

sighisoara-tower-clock

De Sighisoara ma leaga multe amintiri frumoase din copilaria mea.In vacante mergeam la Sighisoara cu mama al carei frate locuia in acest oras de basm cu printi si printese.Am vizitat cetatea Sighisoarei si centrul vechi al orasului de multe ori, insa au trecut asa multi ani de-atunci, ca totul imi pare un vis frumos de demult.

800px-sighisoara_25

Unchiul meu avea o casa pe malul Tarnavei si dupa ce a fost inundat de doua ori in anii `70 (am vazut o poza din care se vedea doar acoperisul casei), a emigrat in Germania, RFG atunci (apropos, stiti de bancul cu RFG care circula in acea perioada?”Unde-ti petreci concediul?In RFG.traducere.Refugiu in Fundul Gradinii).

Unchiul si matusa mea aveau patru copii cu mult mai mari decat mine si sora mea.Trei dintre verisorii si verisoarele noastre era deja casatoriti la casele lor, iar cea mai mica verisoara era si ea la varsta maritisului.Imi amintesc ca unchiului meu ii placea sa gateasca, era mare specialitst in orice fel de mancare, iar cand ne asezam cu totii la masa, regula era sa mancam tot din farfurie.Pe atunci nu eram foarte mancacioasa, mai mult, eram chiar mofturoasa uneori (de exemplu la supa de agrise a unchiului meu).Fiindca n-o mancam pe toata si ca sa nu fiu dojenita, ii pasam mamei restul de mancare, scapand astfel, basma curata.

In fiecare zi ne plimbam prin oras, mai exact in cetatea medievala unde-si avea casa una din verisoarele casatorite.Ocupatia ei era cea de pictorita de farfurii, cutii de lemn, niste obiecte de artizanat cu motive sasesti.Sotul ei stanta lemnul, iar ea picta motivele cu rosu, albastru, negru,Dupa ce vopseaua se usca, urma un strat de lac.Ieseau adevarate minunatii din mana ei, iar atunci cand ne-a lasat si pe noi sa pictam, ne-am simtit foarte importante.

Mergeam si la Tarnava sa ne scaldam.Tin minte ca treceam pe cateva strazi cu case si gradini, apoi ajungeam la locul de plaja si scaldat de langa un pod.Intotdeauna erau multi oameni acolo, iar noi ne balaceam cu placere.

Apoi au venit inundatiile din anii 1970.Apa Tarnavei a ajuns de doua ori pana la acoperisul casei, iar unchiul si matusa au trebuit s-o ia de la capat.Dupa o vreme au obosit si au hotarat s-o ia de la capat altundeva, asa ca au plecat in Germania langa trei dintre copiii lor.Nu s-au mai reintors niciodata acasa, acolo isi dorm somnul de veci.

Siebenburgen, Romania – video creat de mine

Unde mai puteți citi Povestea parfumată dintre bloggeri :

Daniela

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/03/dosesc-un-sipet-cu-amintiri.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/pe-uriasul-nevazut-raboj.html

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html

Cati

http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/

…tu lasa-te dragostei prada!

Sambata seara n-am avut chef de bloggereala si mi-a venit sa ma uit la televizor, mai exact pe TVR1.Si bine am facut.Tocmai atunci incepea un film:”Totul despre dragoste (All for Love” – Marea Britanie,1999) pe care l-am vazut in intregime, un film de dragoste si razboi.

Apoi a inceput emisiunea Garantat 100%, invitatata lui Catalin Stefanescu fiind doamna Aurora Liiceanu de la care am aflat niste lucruri deosebite despre noi, femei si barbati, culturi si civilizatii.Si nu numai atat, am ascultat si muzica….muzica adevarata si atat de frumoasa, o mangaiere a sufletului meu, al nostru.

Cred ca a trebuit sa vad  filmul si emisiunea ca sa ma hotarasc sa vorbesc despre amintiri care ma obsedeaza de cateva zile.E vorba despre niste versuri pe care le-am citit in adolescenta si mi-au ramas intiparite in memorie.Din pacate, nu stiu cine le-a scris si nici despre ce poezie e vorba:

Read the rest of this entry

Carti de joc speciale

3Am descoperit intruna din „calatoriile” mele prin lume niste carti de joc mai altfel cu care nu cred ca joaca nimeni pocher sau alte jocuri de noroc.

Pe vremuri jucam si eu Rosu prinde,Septic american…nu-mi amintesc ce jocuri  stiam. Acum nu mai stiu nimic,parca mi-a sters cineva cu buretele unele amintiri,cunostinte,invatatura…

Cartile de joc pe care le-am vazut sunt adevarate opere de arta si de aceea imi face placere sa le prezint. Sper sa va placa si voua celor care treceti pe aici.

Sursa

1245678910111213

Cateva amintiri din copilaria mea

„Am gasit o batistuta,ma bate mamica
Cine-o are sa mi-o deie,
Ca-i sarut gurita!”

„Podul de piatra s-a daramat,
A venit apa si l-a luat,
Vom face altul pe rau in jos,
Altul mai trainic si mai frumos!”

„Tara,Tara,vrem ostasi!”

Sotronul,noi ii spuneam „Clase”.

Figurile,un joc cu mingea.Incepeam cu figuri simple la 10 si din ce in ce mai grele pana ajungeam la 1.Cea mai grea figura era la 1.Aruncam mingea la perete si ne roteam cu viteza batand din palme de doua ori.Cateodata reuseam sa prindem mingea.Cand ne plictiseam de unele figuri,inventam altele.

Saream coarda,ne dadeam cu leaganul si aveam o placere deosebita sa sarim din leagan cand eram cel mai sus.Foarte rar se intampla sa ne lovim fiindca eram specialisti.
Mai aveam un joc simpatic care ne distra foarte mult.Luam un portmoneu pe care-l legam cu o sfoara si-l lasam la vedere pe trotuarul de langa bloc.Noi stateam ascunsi in gardul viu sau in gradina si pandeam sa vedem cand cineva se apleca sa ia portmoneul.Asta era punctul culminant pe care-l asteptam cu nerabdare.Imediat trageam de sfoara si omul ramanea nedumerit,ca sa zic asa.
Una dintre placerile noastre era sa furam prune si corcoduse din vecini,desi aveam si noi la bloc.Unii statea de paza,iar altii culegeau cat mai multe fructe.Ne placea sa furam si varza din gradina si o mancam cu totii ca si cand ar fi fost cine stie ce specialitate.Ne placea ca era dulce si putin zemoasa.
Sora mea cea mijlocie impreuna cu prietena ei cea mai buna s-au apucat sa puna muraturi si au cules toti strugurii verzi din vita de vie din curtea bunicilor prietenei.
Cateodata dadeam spectacole in fata parintilor,bunicilor si a copiilor mai mici.Terasa era scena,iar o patura era cortina.Ne pregateam pentru spectacol…aveam chiar si un regizor,o fata cu cativa ani mai mare care era la liceul de coregrafie.Cantam,spuneam poezii,uneori faceam teatru de papusi si eram aplaudati de spectatorii nostri care ne dadeau cate-un leu.ce mult insemna un leu pe vremea aia.Cate bomboane cu lapte sau praline ne cumparam!

Cand ne era pofta de niste bomboane am gasit o metoda sa facem rost de trei lei.Aveam o prietena foarte buna al carei tata o trimitea uneori sa invite o cunostinta,un fost coleg si de fiecare data,nenea ii dadea un leu pentru bomboane.Cateodata mergeam si eu cu sora mea impreuna cu prietena noastra si bateam la geam.Domnul deschidea geamul si ea ii spunea:Nenea Dumitru,va roaga tata sa treceti pe la el.Si uite-asa faceam rost de bani pentru bomboane.

Nu inteleg ce s-a intamplat de m-am trezit acum scriind aceste povesti din copilarie in loc sa merg la culcare.Sa fie semnul imbatranirii?

Amintiri despre Nalba

Alcea rosea 'Nigra'

In copilarie imi placea foarte mult sa privesc niste plante cu flori care cresteau la marginea magaziilor,cotetelor si gradinilor  de langa bloc.Mai intai sa va povestesc ca blocul in care m-am nascut, copilarit si  crescut se afla in cel mai vechi cartier cu blocuri din oras.Locuintele sunt construite inainte de anii`50 pentru oamenii veniti in oras sa munceasca la marele combinat care a fost odata.

Blocul nostru avea parter si un etaj si patru apartamente.Fiecare apartament avea repartizata o magazie de lemne (acum magazie de orice) si cate un cotet in care fiecare  crestea unul sau doi porci si gaini.Pe langa bloc erau gradinile in suprafete de cateva zeci de metri patrati,in care fiecare isi punea niste ceapa,cateva fire de rosii,fasole verde,morcovi , patrunjel si cateva flori.Mai erau pe-acolo si pomi fructiferi,in special corcodusi si pruni .

Era frumos atunci si oamenii erau diferiti!Nu exista duminica in care sa nu mearga cu totii in drumetii,iar in unele seri mergeau la terasa restaurantului din cartier aflat in parcul cel mai vechi al orasului).Oamenii stiau sa se distreze in acea perioada…chiar dansau pe muzica orchestrei,in timp ce copiii se jucau si ei pe-acolo pe langa parinti.

Vad ca povestesc cu totul altceva,nu despre florile de care mi-e dor.Mai sunt si acum,dar foarte putine fiindca in cartierul copilariei mele s-au cam desfiintat magaziile ,cotetele si multe gradini si au aparut o multime de constructii.Nu mai recunosc strada mea si nici oamenii nu mai sunt aceeasi (cei care au mai ramas) si nu-mi place .

nalba
Nalba e floarea de care mi-e dor si am facut un slideshow cu cele mai frumoase poze pe care le-am gasit.

Nalba are mai multe denumiri: Nalba Mare (althaea officinalis),Familia Malvaceae
Denumiri populare: nalba alba, nalba buna, nalba de cimp, nalba de lunca, nalba de padure, ruja.
Ecologie si raspindire: prefera solurile umede si creste in cimpie, finete, pe linga apele curgatoare si balti. Mai poate fi vazuta pe ziduri vechi, pe linga drumuri si pe terenurile parasite sau si in vecinatatea celor locuite de om. Este utilizata si la colorarea otetului aromatic, vinurilor,siropurilor.

Exista si o poveste despre Nalba si Rasura,o poveste a Fratilor Grimm,dar nu e vorba despre flori ,e povestea unei  vaduve care avea o gradinita in care cresteau doua tufe de trandafiri. Una din tufe dadea trandafiri albi ca neaua, iar cealalta rosii ca singele. Si mai avea vaduva doua fetite, aidoma tufelor de trandafiri. Si una se chema Nalba, iar cealalta Rasura.


La noapte va ploua cu multe stele

falling stars

In fiecare an in aceasta perioada, daca privim cerul vom avea parte de un spectacol deosebit al stelelor cazatoare, Persidele.Mai ales în noaptea de 12-13 august vom putea vedea cele mai multe stele căzătoare, o ploaie de stele, dupa miezul nopții până dimineața.

Despre Perside, stele cazatoare, meteoriti puteti afla mai multe de pe site-ul Observatorului Astronomic”Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti.

Ca de obicei, în luna august își face apariția curentul de meteori Perseide.

Denumite după constelația din care par că vin, Perseidele reprezintă unul dintre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an. Perseidele sunt cunoscute pentru că este perioada concediilor și a vacantelor, perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.

Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lasată de o particulă sub 1 mm diametru ce arde în atmosfera Pamantului, la frecarea cu aerul. Pentru o fracțiune de secunda vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numește meteoroid, iar pietroiul care cade pe Pământ se numește meteorit.

Toate aceste particule de praf vin de la cometa Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează şi praful cosmic prins în nucleul îngheţat este eliberat în spaţiu.

Acum cativa ani, fiul meu cel mare, pasionat de astronomie, mi-a spus ca vrea sa iasa afara noaptea sa vada ploaia de stele.Am iesit si eu cu el si ne-am dus in spatele blocului.Credeam ca nu mai e nimeni afara, dar mai tarziu am auzit niste glasuri.Era un vecin cu fiica lui care isi gasisera si ei un loc bun de privit cerul.In acea noapte am vazut pentru prima oara o ploaie de stele.Unele erau mici si dispareau intro clipita, altele erau adevarate faclii pe cer.Le vedeam aparand si disparand in si din  toate directiile.Din acel an n-am mai iesit noaptea afara sa privesc ploaia de stele, dar am privit cerul de pe geamul din bucatarie.Am vazut stelele cazand si mi-am amintit ce se spune cand vezi o stea cazatoare.Sunt doua variante:moare cineva cand cade o stea sau daca-ti pui o dorinta, aceasta se va implini cu conditia sa nu spui nimanui ce iti doresti.

Sper sa  ma uit in aceasta noapte la cer, poate am noroc sa vad din nou spectacolul ploii de stele.

 

Povesti din Sibiul copilariei mamei mele

Sibiu
Mi-a venit ideea sa povestesc ceva frumos despre orasul copilariei mamei mele,Sibiul, dupa ce am citit ca in 26 iulie s-a nascut Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich – 1803, Sibiu), jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.Poate ca intamplator sau nu,am mai citit astazi ca oraşul Sibiu va face parte, de anul viitor, din itinerar turistic european din România.

Dimineata am fost pe la mama mea sa vad cum se simte si sa-i duc ceva.Bineinteles ca i-am spus si ei ce am citit in calendarul zilei.Atat i-a trebuit si a inceput sa-mi povesteasca despre Sibiul in care a copilarit.

free-picture-artistic-architectural-sibiu

Familia mamei nu a fost instarita si stateau in chirie intro casa cu 14 apartamente si o curte interioara cu o poarta frumoasa de lemn.Proprietareasa imobilului facuse un regulament care era respectat cu strictete de toti chiriasii fara ca cineva sa aiba ceva impotriva.Fiecare familie avea o zi cand spala rufele in spalatoria casei,fiecare avea in pod sarmele in care-si intindeau rufele spalate,o  zi de batut covoarele,aveau si beci,iar curatenia era pastrata de toti chirisii,la fel si orele de liniste (intre 12-15 daca nu ma insel).In plus,poartea se inchidea fix la ora 22:00 si rar se intampla ca unul dintre ei sa intarzie.

Sibiu,curte interioara

In serile de vara,oamenii obisnuiau sa stea de povesti pe banca din curte pana tarziu si se bucurau de mirosul imbatator al florilor de Regina-noptii care cresteau pe un mic spatiu verde de sub un geam.Erau un fel de familie mare cu copii,pisica si caine.

Sibiu,_ochiiDespre „ochii” acoperisurilor aici.

In acea perioada,sibienii care stateau mai bine cu banii obisnuiau sa participe la cursele de cai de la hipodrom,mergeau la teatru sau opera,la cinematograf sau la muzeul Bruckenthal.Tot la muzeu era si locul de intalnire al fetelor care mergeau la cofetarie dupa ce primeau salariul.

Duminicile, lumea mergea la biserica si la plimbare cu caleasca daca-si permiteau.Iarna se plimbau cu sanii trase de cai,iar de Craciun,parintii  ii faceau mamei mele un cadou deosebit,o plimbare cu sania pana la Dumbrava.Tot de Craciun,copiii mergeau la proprietareasa cu prajituri si primeau cadouri de la ea.

Am fost si eu la Sibiu in copilarie cu parintii mei,din pacate,nu mai traia nimeni din familia mamei.Am mai fost odata acum cativa ani,la invitatia unor cunostinte.Era  de ziua mortilor (1 noiembrie) si am trecut pe la cimitir sa punem o lumanare si flori la mormintele bunicilor mei care au murit inainte ca eu sa ma fi nascut. Apoi am luat masa la restaurant si nu oriunde,ci la restaurantul hotelului Imparatul Traian unde neam de neamul meu n-a fost si nu stiu daca va mai fi vreodata.

Bineinteles ca am vizitat si casa copilariei,casa a carei poarta de lemn are un soare sculptat,am trecut si pe la manastirea Ursulinelor unde mergeau la scoala copiii de religie luterana,am trecut si pe Podul Mincinosilor, am vazut ruinele teatrului care a ars chiar cand se juca „Focul”,daca am retinut bine.

E tare frumos Sibiul si cred ca sibienii sunt mandri de orasul lor,capitala europeana in anul 2007.

Primii oameni pe Luna,echipajul „Apollo–11″

In 20 iulie 1969,primul pământean, astronautul american Neil Armstrong,  coboară pe suprafaţa Lunii, la 10:56 PM şi rosteşte cuvintele „este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”.

borsec

Acum 40 de ani eram o scolarita in vacanta de vara.Tin minte ca am petrecut cateva zile in statiunea Borsec impreuna cu mama si sora mijlocie.Totul era minunat acolo (n-am mai fost de atunci):padurea de brazi,veveritele care ne ieseau in cale,izvoarele de apa minerala,oamenii,pensiunile din lemn si cu arhitectura specifica acelor locuri,poienitele cu flori,am vazut chiar un sarpe negru pe cand culegeam niste margarete.A venit si ziua cea mare cand auzisem ca omul va pune piciorul pe luna.Eram cu totii emotionati ca puteam vedea in transmisie directa acest moment unic din istoria omenirii.Ne-am dus cu totii in cladirea administratiei statiunii fiindca acolo era televizor si am asteptat cu nerabdare momentul.In 20 iulie 1969,primul pământean, astronautul american Neil Armstrong, membru al echipajului „Apollo–11″, coboară pe suprafaţa Lunii, la 10:56 PM, şi rosteşte cuvintele „este un pas mic pentru un om, dar un salt gigantic pentru omenire”.Apollo 11 a fost prima misiune cu echipaj uman care a aselenizat. A fost cel de-al cincilea zbor cu echipaj uman din programul Apollo şi cea de-a treia călătorie spre Lună. Misiunea a fost lansată la 16 iulie 1969 având la bord pe astronomii comandantul Neil Armstrong Alden, pilotul modulului de comandă Michael Collins şi pilotul modulului lunar Eugene Edwin “Buzz” Aldrin. Patru zile mai târziu, pe 20 iulie, Armstrong şi Aldrin au devenit primii oameni care au păşit pe Lună.

Apollo_11NASA_As11Apollo11Apollo 11NASAAldrin_Apollo_11Apollo_11_bootprint

Stiati ca TVR  a fost unica televiziune din spaţiul comunist care a transmis în direct aselenizarea?

Din studioul 4 al TVR, Andrei Bacalu, alături de Tudor Vornicu, şi, de la Cape Canaveral, corespondentul televiziunii, Petre Ion, i-au ajutat pe români să fie părtaşi la saltul uriaş al omenirii.

A fost evenimentul care a înfrânt cenzura, după cum îşi amintesc câţiva dintre cei care au trăit tensiunea acelor clipe în studiourile Televiziunii Române.

Mai demult am vazut un documentar stiintific despre testele pe care le fac cercetatorii de diverse specialitati pentru a construi masini si echipamente care sa reziste pe luna cu scopul de a coloniza luna.Ei bine,azi am citit ca NASA se pregateste pentru o noua lansare spre luna.
La împlinirea a 40 de ani de când primul om a păşit pe satelitul Pământului
, NASA îşi propune o altă misiune şi mai ambiţioasă în 2020. Astronauţii ar urma să rămână pe Lună câteva luni, să circule sute de mile pe suprafaţa lunară şi chiar să construiască un avanpost şi un radiotelescop acolo.

Bicicleta:trecut,prezent,viitor


In calendarul zilei scrie ca la 26 iunie 1819 a fost patentată bicicleta.Astfel mi-a venit ideea sa scriu cateva cuvinte despre acest vehicul cu doua roti pe care-l folosesc din ce in ce mai multi oameni.Pacat ca nu in toate localitatile mari  exista piste pentru biciclisti sau sunt prea putine.Nu stiu sa ma dau cu bicicleta cu toate ca am incercat in copilarie sa invat.Am reusit intro oarecare masura doar cu bicicleta Pegas.Imi placea ca-mi ajungeau picioarele la pamant si opream cand credeam ca e pericol sa cad.Am si cazut, iar cand trebuia sa ocolesc ceva im iesea pe dos.Exact acolo ma indreptam, cu mare precizie as putea spune.Ma bucur ca baietii mei stiu sa mearga cu bicicleta, iar cel mare pedaleaza destul de mult, acum trebuie sa se intoarca acasa din Turul Dunarii pe bicicleta (“Danube Tour by Bike 2009”).

“Danube Tour by Bike 2009”

Danube Tour by Bike 2009

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din punct de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei – patru ori mai mare.

Strămoşul bicicletei a fost creat de către baronul german Karl Drais, care a inventat şi şi-a patentat maşinăria în anul 1817. Aşadar, în acel an a avut loc prima plimbare cu bicicleta din oraşul său natal, Mannheim, până în suburbia Rheinau.

Mai multe despre bicicleta si istoria bicicletei, aici.

Umbrela visata

mary
Povestea mea vrea sa fie un raspuns la provocarea despre care am aflat de la Cristian© Călin Hera – PA – Boală care se ia.”Călin Hera – prieten drag în această lume a blogurilor – ne-a propus de la bun început PA-urile, proză arhiscurtă prin care trebuie să transmiţi ceea ce ai de spus în doar 82 de cuvinte”.

Acum cativa ani mi-am dorit sa am o umbrela mare,incapatoare,ca sa zic asa,deoarece modelul obisnuit de umbrela nu ma ajuta foarte mult cand ploua mai tare.
umbrella,art
Umbrela pe care mi-o doream o vazusem la un coleg de servici,un baiat de varsta fiului meu cel mare.Era o umbrela din aceea care nu se pliaza,cu maner de lemn care semana putin cu modelele vechi de umbrele,doar ca era mult mai frumoasa.
Ei bine,dorinta mi s-a implinit de vreun an.Aveam in sfarsit,modelul de umbrela pe care mi-l dorisem.Cu toate astea,nici macar o singura data nu am folosit umbrela pana acum vreo doua saptamani cand incepuse sa ploua dupa atata seceta.
Trebuia sa plec de acasa si mi-am zis ca n-ar strica sa iau cu mine marea umbrela neagra.Zis si facut.Degeaba,insa.Am carat-o cu mine fara s-o deschid nici macar un minut ca si cand ploaia ar fi vrut sa-si rada de mine si de umbrela mea.

Eu zic ca acest model de umbrela are mai multe utilizari:suntem protejati mai bine de ploaie,putem folosi umbrela ca baston,putem agata pe cineva cu manerul umbrelei,o putem folosi ca sa ne aparam etc.
Tocmai de aceea am creat aceasta galerie de umbrela in care veti vedea multiplele ei utilizari.