Amintiri care dor(despre Craciun)

Azi dimineata am citit putin din presa online.Voiam sa aflu ce mai e prin lume ca sa nu ma simt ca pierduta in spatiu.Si mi-a atras atentia mesajul regelui Mihai fata de care nu am o simpatie prea mare.Doar inteleg ce greu i-a fost sa plece obligat din tara lui pe care,m-am convins ca o iubeste si-i vrea binele,bineinteles si al romanilor.

Dupa ce am citit mesajul am picat in butoiul cu melancolie,m-a apucat o tristete mare si mi-am amintit de zilele frumoase ale Craciunului de acum cativa ani(nu chiar asa multi).Cand copiii mei erau mici si il asteptau pe Mos Craciun cu emotii.Emotii aveam si noi sa nu descopere micile daruri de la Mos.Cumparam din timp cadouri:dulciuri,cate-o masinuta sau ceva de imbracat ce aveau nevoie,aveam grija sa nu fie diferite decat ca culoare si marime,bineinteles(la hainute).Aveam daruri si pentru noi,pentru cele doua bunici si nepoti.Bradul il cumparam cu cateva zile inainte si-l ascundeam prin vecini .Mai tarziu nu-l mai ascundeam,le spuneam copiilor ca ne-am intalnit cu Mosul si ne-a dat bradul ca nu mai poate sa-l care,dar ca va veni sa-l impodobeasca.

Dupa un timp,Mosul ne-a „rugat” sa impodobim noi bradul ca e foarte ocupat….Ce minunate vremuri care,din pacate,nu mai sunt.Si nu pentru ca acum au crescut copiii,e vorba de altceva ,cred ca foarte multi simtim ce este.Mai departe,povestea Craciunului nostru suna asa:copiii mergeau cu tatal lor la colindat pe la cele doua bunici si matusi.In timpul asta,in perioada cand „Mosul” trebuia sa impodobeasca bradul,eu intram in viteza supersonica si-l impodobeam cat mai frumos,apoi puneam darurile sub pom.

Muscam dintr-o bomboana din pom(le spuneam copiilor ca a muscat cerbul de la sania Mosului),lasam si geamul intredeschis;daca uitam,le spuneam copiilor cand ma intrebau pe unde a intrat Mosul,ca el intra pe oriunde ca sa aduca daruri.Am uitat sa povestesc cum il”vedeam” pe Mos trecand pe la casele oamenilor sa vada daca sunt cuminti copiii.Cum aveam obloanele inchise se vedea cate-o lumina de la blocul vecin si copiii spuneau:”l-am vazut pe Mos,i-am vazut ochii …”.Of,of,of!Oftez….Cand ajungeau acasa ma intrebau:”a venit Mosul?”.Bineinteles ca eu eram ocupata cu ceva si le raspundeam ca n-am auzit nimic.Mergeam cu totii in camera (nu „stiam „unde aduce Mosul bradul si darurile) si…va inchipuiti bucurie.Ne amintim cu totii de copilarie cand credeam in Mos Craciun si-l asteptam cu emotii.Poate sunt prea deprimata din cauza greutatilor si nu vad limpede,dar Craciunul e doar o copie nereusita a Craciunului adevarat,cel din sufletele noastre de copii.

Posted on decembrie 27, 2007, in povesti, Uncategorized and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: