„Cătelusul schiop”, Elena Farago

Elena Farago

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezie pentru copii (Căţeluşul şchiop, Gândăcelul, Cloşca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.).

Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 rămâne orfană de mamă și este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena rămâne și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul „România muncitoare”.

Elena Farago s-a stins din viață în 1954, la Craiova după o lungă suferință.

Povesti adevarate si triste cu pisoi

Don`t give up!Nu renunta!

Cătelusul schiop

 

de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama „cuciu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor…

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – ultimul episod –

Gabriela Elena.Un defect al femeilor

Ioan Usca.Întâmplare simplă

Posted on martie 9, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini, poezii and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. Mirela, pe aceasta poeta minunata am cunoscut-o cand erau mici baietii mei.Le citeam poezii dintr-o carticica cu titlul Catelsul schiop.
    Mai am o poveste emotionanta despre un motan.Am sa updatez articolul cu link-ul catre Ugly.
    O zi buna si tie!

  2. Cred ca se intampla ca unii sa renunte dupa ce obosesc de atat indiferenta cum este in jurul nostru.

  3. Ryana, poate daca ar fi mai multe poezii si povesti ca aceasta, copiii si chiar parintii, bunicii lor ar invata sa respecte animalele si sa nu se teama de ele.
    Iti multumesc ca ai trecut pe-aici.

  4. De la animalute, de la catelusul acesta, avem cu totii de invatat.In primul rand, invatam sa fim mai buni.

  5. Una din cele mai sensibile poete românce, unul din cele mai emoționante articole văzute. Fii binecuvântată, dragă Gabi! O zi bună! 🙂

  6. O lupta-i viata , deci te lupta . Catelusul a inteles acest lucru, pacat ca semenii nostri renunta cu toate ca nu le lipseste nimic

  7. impresionant!
    mi-au dat lacrimile:((….

  8. Bravo catelusului, oamenii ar trebui sa invete sa lupte si ei tot la fel

  1. Pingback: Un defect al femeilor | Gabriela Elena's Blog

  2. Pingback: Parfumul Cenușăresei. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog

  3. Pingback: Amintiri din Viena « Mirela Pete. Blog

  4. Pingback: Webdesign by Dexign « Mirela Pete. Blog

  5. Pingback: Percheziţia « Ioan Usca

  6. Pingback: Un defect al femeilor « Gabriela Elena

Lasă un comentariu