Monthly Archives: februarie 2011
Guillaum Seignac (1870–1924), pictor academic francez
Guillaum Seignac – Pierrot’s Embrace
Guillaume Seignac – Reflections
Guillaume Seignac – Admiring Beauty
Guillaume Seignac – The Wave
Guillaume Seignac – L’Abandon
Guillaum Seignac (1870–1924) a fost un pictor academic francez.
S-a nascut in Rennes, Franta, in anul 1870 si a murit in 1924. A inceput sa se pregateasca la Académie Julian din Paris, intre 1889 si 1895. Acolo a avut numerosi profesori, printre care Gabriel Ferrier si Tony Robert-Fluery, precum si pe William Bouguereau.
In afara de stilul academic, multe dintre lucrarile lui Seignac sunt pictate in stilul clasic.Dinn 1897, Guillaume Seignac a inceput sa expuna in mod regulat la Salon si a castigat numeroase premii, inclusiv o mentiune speciala in 1900 si premiul al treilea in 1903.
 |
| Guillaum Seignac (1870–1924), pictor academic francez |
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 15 –
Gheza Vida (28 februarie 1913 – 11 mai 1980), sculptor modern din Maramureș
Vida Gheza - Sfatul bătrânilor, 1971 în fața Prefecturii județului Maramureș
Gheza Vida (n. 28 februarie 1913, Baia Mare – d. 11 mai 1980, Baia Mare) a fost cel mai important sculptor modern din Maramureș, membru corespondent al Academiei Române.
Din blogosfera.
Gustave Jean Jacquet (1846-1909), pictor francez
Gustave Jean Jacquet – Portrait of the artist’s wife
Gustave Jean Jacquet – A Young Beauty
Gustave Jean Jacquet – Wistful Thoughts
Gustave Jean Jacquet – Young Beauty with Red Hat
Gustave Jean Jacquet – Flora
Gustave Jean Jacquet – Tête de fautaine
Gustave Jean Jacquet – A Portrait of a Noble Lady
Gustave Jean Jacquet – Young woman with flowers
Gustave Jean Jacquet – An Admiring Expression
Gustave Jean Jacquet – Court Beauty
Gustave Jean Jacquet – Parisienne
Gustave Jean Jacquet – Portrait of a Partially Draped Young Girl
Gustave Jean Jacquet – A Quick Glance
Gustave Jean Jacquet – Treasures of the Sea
Gustave Jean Jacquet – Lost In Thought
Gustave Jean Jacquet – La casque de bijoux
Gustave Jean Jacquet – The Cello Player
Gustave Jean Jacquet – La Repose
Gustave Jean Jacquet – The artist in the garden
Gustave Jean Jacquet – Welcome
Gustave Jean Jacquet – The Recital
Gustave Jean Jacquet (1846-1909) Gustave Jacquet, a fost un pictor francez portretist si de compozitie, student a lui William-Adolphe Bouguereau.A debutat la Salon in 1865 cu lucrarea intitulata „La Riverie”, pictata in stilul profesorului sau.Ulterior, Jacquet a abandonat stilul lui Bougereau si a inceput sa picteze scene de sec. XVI, XVII si XVIII.Tot in acea perioada si-a concentrat atentia asupra portretisticii, reprezentandu-si personajele in costume din sec. al XVI-lea.In 1875, Jacquet a castigat medalia pentru opera sa, iar in 1879 a fost decorat cu Legiunea de Onoare.
 |
| Gustave Jean Jacquet (1846-1909), pictor francez |
Din blogosfera.
Abraham Bloemaert (1566 – 27 ianuarie 1651), pictor si gravor olandez
Abraham Bloemaert – The adoration of the Magi – Google Art Project
Abraham Bloemaert – The Flight into Egypt
Abraham Bloemaert – The rest on the flight into Egypt
Abraham Bloemaert – John the Baptist preaching, c. 1620
Abraham Bloemaert – Landscape with the Ministry of John the Baptist
Abraham Bloemaert – Landscape with the Prophet Elijah in the Desert
Abraham Bloemaert – Parable of the Wheat and the Tares, 1624
Abraham Bloemaert – De doop van de kamerling
Abraham Bloemaert – The Emmaus Disciples
Abraham Bloemaert – The Four Evangelists
Abraham Bloemaert – Joseph and his Brothers – Google Art Project
Abraham Bloemaert – Theagenes and Chariclea
Abraham Bloemaert – The feast of the gods at the wedding of Peleus and Thetis
Abraham Bloemaert – Moses Striking the Rock
Abraham Bloemaert – Mercury, Argus and Io – Google Art Project
Abraham Bloemaert – Apollo and Diana Punishing Niobe by Killing her Children – Google Art Project
Abraham Bloemaert – Venus and Adonis – Google Art Project
Abraham Bloemaert – Triumph of Neptune
Abraham Bloemaert – Shepherd Boy Pointing at Tobias and the Angel
Abraham Bloemaert – Vertumnus and Pomona
Abraham Bloemaert – Shepherdess with Grapes
Abraham Bloemaert – The flute player – Google Art Project
Abraham Bloemaert – Two Boys Singing from Sheet of Paper.
Abraham Bloemaert – Allegory of Winter
Abraham Bloemaert – The Bagpiper
Abraham Bloemaert – La Marchande de fruits
Abraham Bloemaert – Marriage between Amaryllis and Myrtillo
Abraham Bloemaert – The Five Senses
Abraham Bloemaert (1566, Gorinchem – 27 ianuarie 1651, Utrecht), a fost un pictor si gravor olandez. A fost unul dintre „manieristii din Haarlem ” de prin 1585, insa la inceputul urmatorului secol si-a schimbat stilul pentru a fi in tendintele noului stil, barocul. A pictat, in special, subiecte istorice si peisaje.
Bloemaert a fost fiul arhitectului Cornelis Bloemaert I, care s-a mutat cu familia la Utrecht in 1575, unde Abraham a fost primul elev a lui Gerrit Splinter si Joos de Beer. La varsta de 15 sau 16 ani, a locuit trei ani in Paris intre 1581–1583, studiind arta cu Jehan Bassot si cu Maistre Herry. In acelasi timp a studiat la Scoala din Fontainebleau cu conationalul sau, Hieronymus Francken.S-a reintors la Utrecht in 1583, chiar inainte de izbucnirea razboiului francez al religiilor(dintre catolici si protestanti), in urma caruia s-au distrus multe lucrari din castelul Fontainebleau. Dupa ce tatal lui a fost desemnat arhitectul orasului Amsterdam in 1591, fiul si-a insotit tatal acolo, iar dupa moartea tatalui sau in 1593 s-a reintors la Utrecht, unde si-a infiintat un atelier si a devenit decanul „zadelaarsgilde” (numele traditional al breslei St. Luke din Utrecht) in 1594. In 1611, alaturi de Paulus Moreelse, a fost unul dintre fondatorii noii bresle a pictorilor din Utrecht, numita „St. Lucas-gilde” si a devenit decanul ei in 1618.Multe dintre picturile lui Bloemaert au fost comandate de bisericile catolice clandestine din Utrecht.
A excelat mai mult ca si colorist decat ca desenator, a fost foarte productiv, a pictat si schitat lucrari cu subiecte istorice si alegorice, peisaje, naturi statice, animale si flori. In prima decada a secolului al XVII-lea, Bloemaert a inceput sa includa pitoresti ruine de casute si alte elemente pastorale. In aceste lucrari, figurile religioase sau mithologice joaca un rol secundar. Viata la tara a ramas subiectul favorit a lui Bloemaert, pe care a descris-o cu naturalism din ce in ce mai mare. A desenat motive ca de exemplu casute taranesti, porumbare si copaci din jurul sau, iar in studio le-a completat cu scene imaginare complexe.
 |
| Abraham Bloemaert (1566 – 27 ianuarie 1651), pictor si gravor olandez |
Din blogosfera.
1 Martie – Vino la Mitingul Federatiei Nationale pentru Protectia Animalelor (FNPA)
Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor (FNPA) organizeaza Marti, 1 martie, ora 13:00, Bucuresti Palatul Parlamentului, str. Izvor 2-4, la intrare Camera Deputatilor (in fata parcului Izvor)
M I T I N G
Impotriva intentiei de a se adopta eutanasia, incarcerarea sau lasarea la latitudinea primariilor (varianta despre care s-a discutat) optiunea pentru metoda de gestionare a cainilor comunitari.
Nemaivorbind de eutanasie, cunoastem cu totii ce inseamna lagarele primariilor dar mai ales ce insemna sa lasi la alegerea primariilor decizia de viata sau moarte a cainilor. Daca pentru deputati, “spalandu-se pe maini”, este cea mai confortabila decizie, multi primari (mai ales cei ce au facut presiuni imense asupra deputatilor PDL) asteapta “legea eutanasiei” sau legea “fac ce vreau”. Chiar daca exista si primari ce realizeaza beneficitatea sterilizarii si pe care o aplica vor trece ulterior la ucidere din cauza abandonului masiv al altor caini din celelalte localitati care le vor umple strazile. Eutanasia, incarcerarea sau legea “optionala” vor avea acelasi impact: sute de mii de caini omorati si alte sute de mii de caini in strada, continuu, la nesfarsit. Marti se planifica a fi VOTUL Comisiei de administratie publica asupra PL 912 – prin care se decide daca viitorul animalelor va fi altfel decat trecutul.
SUSTINEM STERILZAREA & RETURNAREA ca unica si dovedita solutie pentru rezolvarea situatiei cainilor comunitari!
Te asteptam si pe tine!
Confirma participarea pe www.protectiaanimalelor.org
Iubim animalele si nu suntem de acord cu eutanasierea lor.Daca se voteaza eutanasierea cainilor comunitari, curand se va vota si eutanasierea unora dintre noi.Traim intrun stat condus de niste mafioti si criminali care n-au nici un Dumnezeu.
Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist
Elihu Vedder – A Soul in Bondage
Elihu Vedder – The Music Party
Elihu Vedder – Japanese Still Life
Elihu Vedder – The Artist and Students Before a Model
Elihu Vedder – Rome Representative of the Arts
Elihu Vedder – Peace and Prosperity
Elihu Vedder – Government
Elihu Vedder – Corrupt Legislation
Elihu Vedder – Fortuna
Elihu Vedder – The Rock’s Egg
Elihu Vedder – Egyptian Nile
Elihu Vedder – The Sphinx of the Seashore
Elihu Vedder – Lair of the Sea Serpent
Elihu Vedder – Near Perugia
Elihu Vedder – Bordighera, Italy
Elihu Vedder – The Lonely Spring
Elihu Vedder – The Dead Alchemist
-
- Elihu Vedder – The Sorrowing Soul Between Doubt and Faith
-
- Elihu Vedder – The Fates Gathering in the Stars
-
- Elihu Vedder – The Pleiades
-
- Elihu Vedder – Listening to the Sphinx
-
- Elihu Vedder – Memory
-
- Elihu Vedder – Roman Model Posing
Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923) a fost un pictor american simbolist, ilustrator de carti si poet, nascut in New York City.
Elihu Vedder s-a născut pe 26 februarie 1836 in New York City, fiul Dr. Elihu Vedder Sr. si al Elizabethei Vedder. Parintii lui erau verisori. Tatal lui, un dentist, a decis sa-si incerce norocul in Cuba, ceea ce a avut un impact profund asupra copilariei lui Elihu Jr.. Restul copilariei l-a petrecut intre casa bunicului sau maternal din Schenectady si internat. Mama lui l-a sprijinit in dorinta de-a deveni artist, in timp ce tatal lui si-a dat consimtamantul fara tragere de inima, convins ca fiul sau va alege alta ocupatie. Fratele lui, Dr. Alexander Madison Vedder, a fost chirurg in marina, iar in timpul cat a stationat in Japonia, a fost martorul transformarii acestei tari intro cultura moderna.
Vedder s-a pregatit in New York City cu Tompkins H. Matteson, apoi in Paris cu François-Édouard Picot. In final, artistul si-a completat studiile in Italia – unde a fost puternic influentat nu numai de operele artistilor renascentisti, dar si de cele ale grupului Macchiaioli de artisti modernisti. Prima lui vizita in Italia a fost din 1858 pana in 1860, cand s-a atasat emotional de pictorul Giovanni Costa. Calatoriile lor idilice la tara au fost repede intrerupte dupa ce tatal lui Vedder i-a taiat alocatia.
Vedder s-a reintors fara nici un ban in SUA in timpul Războiului civil american si si-a castigat existenta cu comenzile de ilustratii. S-a alaturat grupului boemian ‘Pfaff’s’ de cafenea si a pictat cele mai cunoscute picturi ale sale, renumite pentru natura lor vizionara, cu imagini romantice si, deseori, cu influente orientale. In SUA i-a cunoscut si s-a imprietenit cu Walt Whitman, Herman Melville si William Morris Hunt. Vedder a devenit membru al American Academy of Arts and Letters in 1865.
La sfarsitul Razboiului Civil a plecat din America si a trait in Italia. S-a casatorit cu Caroline Rosekrans pe 13 iulie 1869 in Glen Falls, NY. Elihu Vedder si sotia lui au avut patru copii, dintre care doar doi au supravietuit. Fiica lui, Anita Herriman Vedder a jucat un rol vital in gestionarea afacerilor tatalui ei, cunoscut pentru rezerva sa generala fata de detalii. Fiul lui Elihu, Enoch Rosekrans Vedder, a fost un arhitect promitator care s-a casatorit cu designerul de bijuterii, Angela Reston. Enoch a murit in timp ce-si vizita parintii in Italia pe 2 aprilie 1916. Elihu avea o casa in Roma pe insula Capri, un paradis pentru estetii masculini.
Vedder a vizitat Anglia de multe ori si a fost influentat de pre-rafaeliti, a fost prieten cu Simeon Solomon. A fost influentat si de lucrarile misticilor englezi William Blake si William Butler Yeats. In 1890 Vedder a ajutat la formarea grupului In Arte Libertas in Italia.
Vedder s-a intors ocazional in SUA si a trait doar in Italiua din 1906 pana la moartea lui pe 29 ianuarie 1923. E inmormantat in Cimitirul Protestant din Roma.
 |
| Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist |
Tot in 26 februarie s-a nascut Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez.
Din blogosfera.
Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez
Honoré Daumier – On a Bridge at Night – Google Art Project
Honoré Daumier – Laundress on the Quai d’Anjou
Honoré Daumier – Burden
Honoré Daumier – A Young Mother
Honoré Daumier – To the Street – Google Art Project
Honoré Daumier – Outside the Print–Seller’s Shop
Honoré Daumier – Connoisseurs
Honoré Daumier – Leaving School
Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)
Honoré Daumier – The First Class Carriage
Honoré Daumier – Intermission at the Comédie Française
Honoré Daumier – Orchestra Seat
Honoré Daumier – The Amateurs
Honoré Daumier – The Print Lover
Honoré Daumier – The Print Collectors
Honoré Daumier – At the Theater
Honoré Daumier – Supposed Invalid
Honoré Daumier – Advice to a Young Artist
Honoré Daumier – Art Lovers
Honoré Daumier – The carnival parade
Honoré Daumier – The Uprising
Honoré Daumier – Wandering Saltimbanques
Honoré Daumier – Two Lawyers Conversing – Google Art Project
Honoré Daumier – At the Gare Saint-Lazare
Honoré Daumier – Avant l’audience – Google Art Project
Honoré Daumier – Lawyers
Honoré Daumier – Don Quichotte et Sancho Pansa – Google Art Project
Honoré Daumier – Don Quixote in the Mountains – Google Art Project
Honoré Daumier – République
-
- Honoré Daumier – A Criminal Case
-
- Honoré Daumier – The Night Walkers, 1842-47
-
- Honore Daumier – The Miller, His Son and the Donkey
-
- Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)
-
- Honore Daumier – Gargantua
-
- Honore Daumier – Madame Gargantua
Honoré Daumier (n. 26 februarie 1808, Marseille – d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.
Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier – de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă – și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut – Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Jean Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.
În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista „La Silhouette”, una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța.
Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului „La Caricature”, cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public.
Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată Gargantua, în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe „tron” (în franceză, în limbajul curent, „trône” înseamnă și „scaun de closet”). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața tronului, miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de Gargantua este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit…” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.
În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar – ori de câte ori poate – sculptează și pictează.
În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. „La Caricature” încetează să mai apară. Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său.
Din anul 1845, Daumier locuiește pe insula Saint-Louis, în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră – Ratapoil (1850). Ratapoil simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită.
Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet.
Călătoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artistul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865.
Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon.
Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois.
 |
| Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor,sculptor,caricaturist și litograf |
Tot in 26 februarie s-a nascut Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 14 –
Jan Mabuse (c. 1478 – 1 octombrie 1532), pictor flamand
Jan Mabuse – A Young Princess
Jan Mabuse – Infanta Isabella of Spain, Queen of Denmark
Jan Mabuse – Portrait of Hendrik III, Count of Nassau-Breda
Jan Mabuse – Madonna and Child
Jan Mabuse – Holy Family
Jan Mabuse – The Adoration of the Kings
Jan Mabuse – St Luke Painting the Madonna
Jan Mabuse – Danae
Jan Mabuse – Lady Portrayed as Mary Magdalene
Jan Mabuse – Hercules and Deianira
Jan Mabuse – Salmacis & Hermaphroditos
Jan Mabuse – Venus and Cupid
Jan Mabuse (c. 1478 – 1 octombrie 1532) a fost un pictor flamand.
Se cunoaste putin despre viata lui. Unul dintre primii sau biografi, Karel van Mander, a sustinut ca s-a nascut in Artois sau Henegouwen (regiunea Hainaut). Altii au sustinut ca a fost fiul unui legator de carti care si-a facut ucenicia la manastirea Maubeuge, in timp ce RKD mentioneaza ca sunt dovezi care arata ca s-a nascut in castelul Duurstede.A fost inregistrat in breasla Saint Luke din Antwerp in 1503. Intre 1508-9 a calatorit la Roma, iar in 1509-17 a fost inregistrat in Middelburg. Conform lui Van Mander, Jan Mabuse a fost unul dintre primii artisti flamazi care a readus maniera italiana de a picta cu multe nuduri si alegorii istorice.
A fost contemporan cu Lucas van Leyden si a fost influentat de operele pictorilor Rogier van der Weyden, marele maestru de Tournai si Brussels.
 |
| Jan Mabuse (c. 1478 – 1 octombrie 1532), pictor flamand |
Giuseppe De Nittis (25 februarie 1846 – 12 august 1884), pictor italian
Giuseppe de Nittis – Signora napoletana
Giuseppe De Nittis – Portrait of Young Woman
Giuseppe de Nittis – Dame au divan rouge
Giuseppe de Nittis – Prima del ballo, 1879
Giuseppe de Nittis – Kimono couleur orange
Giuseppe de Nittis – Nude with Red Stockings
Giuseppe de Nittis – Return From The Ball
Giuseppe de Nittis – Breakfast in the Garden
Giuseppe de Nittis – Che freddo!
Giuseppe de Nittis – Accanto al laghetto dei giardini di Luxembourg, 1875
Giuseppe de Nittis – Avenue du Bois at Boulogne, 1874
Giuseppe de Nittis – In riva al lago, 1875
Giuseppe De Nittis – Lake of the Four Cantons
Giuseppe de Nittis – Return from the Races
Giuseppe de Nittis – Sulla panchina al bois
Giuseppe de Nittis – At the racetrack, 1874
Giuseppe de Nittis – Alle corse di Auteuil- sulla seggiola, 1883
Giuseppe de Nittis – La signora col cane (Il ritorno dalle corse), 1878
Giuseppe de Nittis – Signora in riva al laghetto
Giuseppe de Nittis – Winter Day, 1882
Giuseppe de Nittis – Rue de Paris with Carriages
Giuseppe de Nittis – The Carrousel place and the ruins of Tuileries palace in 1882
Giuseppe de Nittis – The Serpentine, Hyde Park, London
Giuseppe de Nittis – Piccadilly, 1875
Giuseppe de Nittis – The Victoria Embankment, London
Giuseppe de Nittis – Westminster, 1878
Giuseppe de Nittis – L’amazzone al Bois de Boulogne, 1875
Giuseppe de Nittis – Place des Pyramides
Giuseppe de Nittis – The train passes
Giuseppe de Nittis – Winter Landscape
Giuseppe de Nittis – A Winter’s Landscape
Giuseppe de Nittis – Effet de neige (1880)
Giuseppe de Nittis – Westminster Bridge
Giuseppe De Nittis (25 februarie 1846 – 12 august 1884) a fost un pictor italian ale carui lucrari imbina stilul de salon cu cel impresionist.
De Nittis s-a nascut in Barletta, unde a studiat cu Giovanni Battista Calò. Dupa ce a fost exmatriculat in 1863 pentru nesupunere de la Instituto di Belle Arti din Neapole, s-a lansat in cariera prin expunerea a doua picturi la Neapolitan Promotrice in 1864. De Nittis a intrat contact cu cativa artisti, din grupul Macchiaioli si a expus in Florenta.
In 1867 s-a mutat la Paris si a semnat un contract dealerul de arta Goupil care i-a cerut sa picteze lucrari de compozitie vandabile. Dupa ce s-a facut cat de cat cunoscut in urma expunerii de lucrari la Salon, artistul s-a reintors in Italia si, fiind liber sa picteze dupa natura, a pictat cateva vederi ale Vezuviului.
In 1872 De Nittis s-a reintors la Paris si, nemaifiind sub contractul cu Goupil, a obtinut succes la Salon cu pictura Che freddo! (Freezing!) in 1874. In acelasi an a fost invitat sa expun la prima expozitie impresionista, tinuta la Nadar. Invitatia avenit de la Edgar Degas, care era prieten cu cativa artisti italieni care locuiau in Paris, incluzandu-i pe Signorini, Giovanni Boldini si Federico Zandomeneghi.
O calatorie la Londra a avut ca resultat un numar de picturi impresioniste.Dupa o calatorie prin Italia, De Nittis s-a dedicat pastelurilor, care au devenit pentru el un important mediu in urmatorii ani. Inapoi in Paris, unde casa lui era un loc favorit unde se adunau scriitorii si artistii parizieni, precum si italieni expatriati, a executat portrete pastel avandu-i ca modele pe De Goncourt, Zola, Manet si Duranty.
In 1884, la varsta de 38 de ani, De Nittis a murit subit in urma unui infarct la Saint-Germain-en-Laye.
Tot pe 25 februarie s-a nascut si Pierre-Auguste Renoir(*25 februarie 1841, Limoges – †2 decembrie 1919, Cagnes-sur-Mer), unul din cei mai celebri pictori francezi, creator – împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne – al curentului impresionist. Dragostea lui pentru desen, artă figurativă și portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Sub influența lui Ingres, începând din anul 1883, universul său coloristic devine mai blând, pictează trupuri feminine strălucitoare. Denumit pe drept „pictorul bucuriilor vieții”, Renoir pictează cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale.
 |
| Giuseppe De Nittis (25 februarie 1846 – 12 august 1884), pictor italian |
Tot in 25 februarie s-au nascut:
Santiago Rusiñol (25 februarie 1861 – 13 iunie 1931), pictor și scriitor catalan.
Frederick McCubbin (25 februarie 1855 – 20 decembrie 1917), pictor australian.
Pierre-Auguste Renoir(25 februarie 1841- 2 decembrie 1919), pictor francez.
Din blogosfera. Ioan Usca.Depresie Caius.Inocentul-12 Cristian.Seminţe de suflet
Johan Christian Dahl (24 februarie 1788 – 14 octombrie 1857), pictor norvegian
Johan Christian Dahl – Megalith Grave in Winter
Johan Christian Dahl – Bjerk i storm
Johan Christian Dahl – Trolltindene
Johan Christian Dahl – Norsk landskap med bro.
Johan Christian Dahl – Evening Landscape with Shepherd
Johan Christian Dahl – View from a Window at Quisisana
Johan Christian Dahl – Watzmann
Johan Christian Dahl – Plauenscher Grund
Johan Christian Dahl – Julie Vogel i hagen
Johan Christian Dahl – Skipbrudd ved Caprikysten
Johan Christian Dahl – Holmestrand
Johan Christian Dahl – Copenhagen Harbour by Moonlight.
Johan Christian Dahl – Lyshornet near Bergen
Johan Christian Dahl – Cloud Study
Johan Christian Dahl – Cloud Study with Horizon
Johan Christian Dahl – Outbreak of the Vesuvius
Johan Christian Dahl – Waves and Breakers in the Bay of Naples
Johan Christian Dahl – Copenhagen Harbour by Moonlight
Johan Christian Dahl – Two Belfries at Sunset, Copenhagen
Johan Christian Dahl(Johan Christian Klausson Dahl, I.C. Dahl sau J.C. Dahl) (n. 24 februarie 1788, d. 14 octombrie 1857) a fost un pictor norvegian.
A fost primul pictor norvegian care a fost la nivel european în pictura artistică, și totodată unul dintre intemeietorii stilului tipic norvegian de artă național-romantică care a apărut în Norvegia la începutul secolului al XVIII-lea.
I.C. Dahl s-a născut la Bergen ca fiu de pescar. Intenționa să devină pictor decorator, dar când i-a fost descoperit talentul, s-au adunat bani pentru ca să poată fi trimis la studii, eventual ajungând la Universitatea din Copenhaga.
După ce și-a făcut un nume la Copenhaga s-a mutat la Dresda, unde a devenit profesor la „Academia de arte plastice”.
Dahl este considerat drept „părintele peisagiștilor norvegieni”.
 |
| Johan Christian Dahl (24 februarie 1788 – 14 octombrie 1857), pictor norvegian |
Tot in 24 februarie s-au nascut:
Mattia Preti (24 februarie 1613 – 3 ianuarie 1699), pictor baroc italian.
Stanisław Ignacy Witkiewicz (24 februarie 1885 – 18 septembrie 1939), pictor polonez.
Winslow Homer (24 februarie 1836 – 29 septembrie 1910), pictor si ilustrator american.
Charles Le Brun (24 februarie 1619 – 22 februarie 1690), pictor si teoretician francez.
Franz Stuck (24 februarie 1863 – 30 august 1928), pictor, sculptor, gravor si arhitect simbolist german.
.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.O porţie infimă de banalitate cotidiană
Gabriela Savitsky.Iarna. În noi
CELLA.repetând, necuvinte îndrăgostite (sincerE)
