Arhive blog
Juan Carreño de Miranda (25 martie 1614 – 3 octombrie 1685), pictor baroc spaniol
Juan Carreño de Miranda – Queen Mariana de Austria as a Widow
Juan Carreño de Miranda – La Infanta Maria Teresa
Juan Carreño de Miranda – Inés de Zúñiga, Countess of Monterrey – Google Art Project
Juan Carreño de Miranda – Claudia Felicitas of Austria
Juan Carreño de Miranda – Carlos II of Spain
Juan Carreño de Miranda – Carlos II de España
Juan Carreño de Miranda – Carlos II, con armadura
Juan Carreño de Miranda – Carlos II
Juan Carreño de Miranda – Bufon Francisco Bazan
Juan Carreño de Miranda – Eugenia Martinez Vallejo
Juan Carreño de Miranda – La Monstrua Desnuda (Eugenia Martinez Vallejo Unclothed)
Juan Carreño de Miranda – Childhood of Virgin Mary
Juan Carreño de Miranda – Inmaculada or Assumption
Juan Carreño de Miranda – La Magdalena penitente – Google Art Project
Juan Carreño de Miranda – St James the Great in the Battle of Clavijo
Juan Carreño de Miranda – Baptism of Christ
Juan Carreño de Miranda – Fundation of the Order of Trinitaries
Juan Carreño de Miranda – Saint Sebastian
Juan Carreño de Miranda – Saint Sebastian
Juan Carreño de Miranda (Avilés, 25 martie 1614 – Madrid, 3 octombrie 1685) a fost un pictor spaniol din perioada barocului.
S-a nascut in Avilés din Asturias, fiul unui pictor cu acelasi nume, Juan Carreño de Miranda. Familia lui s-a mutat la Madrid in 1623, iar el s-a pregatit acolo cu Pedro de Las Cuevas si Bartolomé Roman. A intrat in atentia lui Diego Velázquez pentru lucrarile din manastirea Doña María de Aragón si din biserica El Rosario. In 1658 Carreño a fost angajat ca asistent pentru o comanda regala sa picteze frescele la Alcázar din Madrid, care a fost distrusa de un incendiu in 1734. In 1671, la moartea lui Sebastian de Herrera, el a fost numit pictor al Curtii reginei (pintor de cámara) si a inceput sa picteze portrete. A refuzat sa fie facut cavaler al ordinului Santiago, spunand ca pictura nu are nevoie de onoruri, ea se daruieste lumii.
 |
| Juan Carreño de Miranda (25 martie 1614 – 3 octombrie 1685), pictor baroc spaniol |
Tot in 25 martie s-a nascut Ana Blandiana(n. 25 martie 1942, Timişoara) este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică în România.
Tot in 25 martie s-a nascut Igor Grabar (25 martie 1871 – 16 mai 1960), pictor post-impresionist rus.
Din blogosfera.
Mirela Pete.Ilustratori care îmi plac: Arhur Rackham
Mirela Pete.Ilustratori care îmi plac: Edmund Dulac
Otilia Cazimir (12 februarie 1894 – 8 iunie 1967), poeta românca
Ignat Bednarik – La troiță(The Trinity)
Poveste de omat
de Otilia Cazimir
Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.
Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…
Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț – d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută ca autoare a unor versuri pentru copii. Pseudonimul i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume: „Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani, că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață – fetița cu care am stat în bancă în clasa primară – era proastă, grasă și buboasă…”.
A folosit și alte pseudonime, precum Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol cu care a semnat în presă, mai ales, articolele „feministe”.
Poezii de Otilia Cazimir – Povesti pentru copii
Poezii de Otilia Cazimir – cele mai frumoase poezii
Tot in 12 februarie s-au nascut:
Thomas Moran (12 februarie 1837 – 25 august 1926), pictor american.
Max Beckmann (12 februarie 1884 – 28 decembrie 1950), pictor, desenator, sculptor si scriitor german.
Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957), pictorita rusa.
Din blogosfera.
Gabriela Elena.O rază fugită din chaos lumesc
Mirela Pete.Avanpremieră de primăvară. Life in pictures
Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e de câine dezgheţat (4)
Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Coloana infinită, a lui Brâncuși
Magda Isanos (17 aprilie 1916 – 17 noiembrie 1944), poetă româncă
Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.
Magda Isanos
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iași – d. 17 noiembrie 1944, București) scriitoare românca, a fost poetă, prozatoare și publicistă.
S-a născut la Iași, ca fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia; licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.
Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieți Bogdan Petriceicu Hașdeu din Chișinău.
A fost soția lui Eusebiu Camilar.
Din blogosfera.
Clipe de Cluj.Grădina botanică din Cluj, între oficial şi …de suflet
Cristian lisandru.Proză arhiscurtă (85 de cuvinte) – Simfonia
„Cătelusul schiop”, Elena Farago
Elena Farago
Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezie pentru copii (Căţeluşul şchiop, Gândăcelul, Cloşca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.).
Elena Farago s-a născut la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 rămâne orfană de mamă și este nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena rămâne și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul „România muncitoare”.
Elena Farago s-a stins din viață în 1954, la Craiova după o lungă suferință.
Povesti adevarate si triste cu pisoi
Cătelusul schiop
de Elena Farago
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama „cuciu schiop”.
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.
Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel…
M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor…
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,
Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – ultimul episod –
Hai nani, nani-Elena Farago
Hai nani, nani
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…
Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, –
Si-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant…
Hai nani, nani…
Să-ti cânt, lumina mamii, si iar incep si iar
Cuvintele-si pierd sirul, – ca vezi, în asta seara
I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara,
De parca-ar plange-ntregul saracilor amar…
Dar tu astepti un cantec – ca tu ce stii de vant!
Si ce să stii ce spune-n amarnica-i poveste?…
O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste…
…Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…
Hai nani, nani,
Lumina mamii…
…Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant
Din tot ce-ti spun alt-data în cantecele mele,
Si feti-frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele
Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt…
Elena Farago ( 29 martie 1878, Bârlad – 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă, considerată una dintre cele mai bune creatoare de poezie pentru copii (Căţeluşul şchiop, Gândăcelul, Cloşca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.).
