Giotto di Bondone (ca.1267 – 8 ianuarie 1337), pictor și arhitect italian, predecesorul artei moderne

Giotto – The Virgin of Humility

Giotto – The Annunciation

Giotto – Annunciation

Giotto – Annunciation

Giotto – Coronation of the Virgin

Giotto – The Coronation of the Virgin

Giotto – San Marco Altarpiece

Giotto – Bosco ai Frati Altarpiece

Giotto – Annalena Altarpiece

Giotto – Adoration of the Magi

Giotto – Adoration of the Magi

Giotto – Nativity. Birth of Jesus

Giotto – Flight into Egypt

Giotto – Virgin and Child with Sts Dominic and Catherine of Alexandria

Giotto – Ognissanti Madonna (Madonna in Maestà)

Giotto – Madonna with Child

Giotto – The Vision of Ezekiel

Giotto – Ascension of the evangelist John

Giotto – The Arrest of Christ (Kiss of Judas)

Giotto – Crucifixion

Giotto – Lamentation (The Mourning of Christ)

Giotto – The Mourning of Christ

Giotto – Ascension

Giotto – Angel

Giotto – Christ Glorified in the Court of Heaven

Giotto – Last Judgement

Giotto – Diana and her Nymphs

Giotto di Bondone (n. ca.1267, Colle di Vespignano/Mugello – d. 8 ianuarie 1337, Florența), a fost un pictor și arhitect italian, considerat inovatorul picturii italiene și predecesorul artei moderne. Giotto a înlocuit compoziția ornamentală bizantină cu reprezentarea spațiului tridimensional, ceea ce semnala descoperirea perspectivei renascentiste.
Giotto s-a născut nu departe de Florența, la Colle di Vespignano din provincia Mugello, într-o familie săracă de țărani. Deoarece era nepotul lui Angiolo (Giotto ar fi fost diminutivul de la Ambrogiotto sau Angiolotto) și fiul lui Bondone, l-au numit Giotto di Bondone.Se povestește că pictorul Cimabue l-ar fi întâlnit pe Giotto în timpul unei plimbări, pe când băiatul păzea o turmă de oi. Tânărul păstor era cufundat în desenarea unei oi pe o piatră, liniile desenului fiind ferme și precise. Cimabue a fost încântat de desen și l-a luat pe Giotto cu el la Florența. În acele vremuri pictura era privită ca o meserie, principala sarcină a pictorului fiind aceea de a decora biserici, având nevoie de multe ajutoare. Giotto l-a însoțit pe Cimabue în călătoriile lui la Assisi și la Roma, unde maestrul avea de executat numeroase comenzi. Nu se știe exact când a părăsit atelierul lui Cimabue, însă cunoaștem două date care marchează pășirea în maturitate a lui Giotto: 1287, anul în care se căsătorește cu Ciuta (diminutivul prenumelui Ricevuta) di Lapo dell Pela, și 1290, când pictează prima sa mare operă, un crucifix pentru Biserica Santa Maria Novella din Florența.

Picturile din Roma îl fac celebru, Giotto încă nu împlinise patruzeci de ani când la Florența are deja câteva case, atelier și numeroși elevi. Comenzile sosesc de pretutindeni. Pictează la Rimini pentru călugării franciscani fresce reprezentând minunile Sfântului Anton, picturi care – din păcate – s-au deteriorat în decursul anilor.

Între anii 1328-1333, Giotto se găsește la curtea regelui Carol Robert din Napoli. Dintre frescele pictate aici ne-au rămas doar câteva fragmente.
După întoarcerea sa la Florența (1334), Giotto este decorat de către consiliul orașului și devine intendentul tuturor clădirilor oficiale și fortificațiilor din oraș.

În 1336 este chemat la Avignon, unde era sediul papilor în acea epocă, dar Giotto nu mai poate onora comanda făcută, pentru că pe 8 ianuarie 1337 moare. Este înmormântat în Biserica Santa Croce. A fost eternizat în opere literare de către poeți. În „Divina Comedie”, Dante îl așează pe Giotto în „Purgatoriu”, Boccaccio îl descrie ca cel mai mare pictor al lumii, „avem dreptul să-l numim una dintre luminile Florenței”.

După moartea lui Giotto, arta italiană rupe definitiv legăturile cu tradițiile bizantine. În jurul anului 1415, arhitectul Filippo Brunelleschi încearcă să reprezinte în perspectivă Domul și Palazzo Vecchio din Florența. Pictorul Masaccio pictează Răstignirea pentru Biserica Santa Maria Novella urmând principiile perspectivei reale. În sfârșit, Leonardo da Vinci va formula definitiv regulile perspectivei pe baza principiilor opticei.

Giotto di Bondone (ca.1267 – 8 ianuarie 1337), pictor și arhitect italian, predecesorul artei modern

Din blogosfera.

Mirela Pete.Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor

Caius.Indicii anatomice – 3

Gabriela Savitsky.Cu Ferdinand la „produs”

Călin Hera.1, 2, 3 PAfte

Orest Kiprensky(24 martie 1782 – 17 octombrie 1836), pictor portretist rus

Orest Kiprensky – The girl with the poppy wreath and a carnation in her hand (Mariuchcha)

Orest Kiprensky – Portrait of Catherine Teleshova

Orest Kiprensky – Young Gardener

Orest Kiprensky – Portrait of A.O. Smirnova

Orest Kiprensky – Portrait of Nataliya Kochubey

Orest Kiprensky – self-portrait

Orest Kiprensky – Self Portrait, 1809

Orest Kiprensky – Portrait of Adam Shvabler

Orest Kiprensky – Portrait of Alexander Pushkin

Orest Kiprensky – Portrait of Yevgraf Davydov, 1809

Orest Kiprensky – Portrait of Portrait of K. I. Albrekht, 1827

Orest Kiprensky – Portrait of Sergey Uvarov, 1815

Orest Kiprensky – Portrait of Bertel Thorvaldsen, 1833

Orest Adamovich Kiprensky(in rusa: Орест Адамович Кипренский 24 martie 1782 – 17 octombrie 1836) a fost un pictor portretist rus renumit din perioada Romantismului. Cel mai cunoscut tablou al sau e probabil portretul poetului Alexander Pushkin (1827), care l-a determinat pe poet sa remarce   „oglinda care ma flateaza”. Orest s-a nascut in satul Koporye de langa Saint Petersburg pe 24 martie 1782. A fost fiul nelegitim al mosierului Alexey Dyakonov, de aici,  numele lui a derivat din Kypris, unul din numele grecesti ale zeitei iubirii. A fost crescut in familia lui Adam Shvalber, un iobag. Desi Kiprensky s-a nascut iobag, el a fost eliberat din iobagie la nastere, iar mai tarziu, tatal lui l-a ajutat sa intre la scoala cu internat a Academiei Imperiale de Arta din Saint Petersburg in 1788 (cand Orest avea doar sase ani).

A studiat acolo pana in 1803. A mai ramas la Academie inca trei ani pentru a indeplini cerintele necesare pentru castigarea medaliei de aur. Castigarea premiului intai pentru lucrarea „Prince Dmitri Donskoi after the Battle of Kulikovo” (1805) i-a permis tanarului artist sa mearga in strainatate sa studieze arta in Europa.

Cu un an inainte de absolvirea scolii, in 1804, el a pictat portretul lui Adam Shvalber, tatal lui vitreg, care a fost de mare succes. Portretul i-a impresionat asa de mult pe contemporanii sai, incat membrii  de la Academia de Arte din Neapole l-au solicitat sa picteze dupa marii maestri – Rubens sau van Dyck.

In Italia a cunoscut o fata, Anne Maria Falcucci (Mariucci), de care s-a atasat. A cumparat-o de la familia ei desfranata si a luat-o sub tutela sa. La plecarea din Italia, el a trimis-o la o manastire romano- catolica.

In 1828, Kiprensky s-a intors in Italia, deoarece a primit o scrisoare de la prietenul lui Samuel Halberg, in care-l informa ca au pierdut urma lui Mariucci. Kiprensky a gasit-o pe Mariucci, care fusese transferata la alta manastire. In 1836 s-a casatorit cu ea. A trebuit sa se converteasca la catolicism pentru a se putea casatori. A murit de pneumonie in Roma in acelasi an.

Orest Kiprensky(24 martie 1782 – 17 octombrie 1836), pictor portretist rus

Tot in 24 martie s-a nascut Edward Weston (24 martie 1886 – 1 ianuarie 1958) a fost un fotograf american, co-fondator al Grupului f/64.

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Ultimul tablou – 6 – Ioan Usca.Galactica Teo Negură.Fragilitate Mirela Pete.Ion Țuculescu sau ochii magici ai culorilor