Punctul slab al femeilor
Cand Dumnezeu a facut femeia era in a sasea zi de multa munca…
A aparut un inger care i-a spus:
„De ce iti petreci asa de mult timp cu asta?”
Dumnezeu i-a raspuns:”Ai vazut specificatiile de pe ea?” „Ea trebuie sa fie complet lavabila,dar nu din plastic,sa aiba peste 200 de parti mobile,toate inlocuibile si capabile sa functioneze cu coca dietetica si resturi de mancare,sa aiba o poala in care sa tina patru copii odata,sa aiba un sarut care sa vindece orice -de la o julitura la o inima franta-si va face totul doar cu doua maini”.
Ingerul a fost surprins peste masura sa auda asemenea cerinte.
„Doar doua maini!?In nici un caz!Si e doar modelul standard?E prea mult de muncit pentru o singura zi.Asteapta pana maine sa termini.”
„Dar nu vreau,”a protestat Dumnezeu.
„Sunt asa de aproape sa termin aceasta creatie care este asa de aproape de inima mea.
„Se autovindeca cand este bolnava SI poate munci 18 ore pe zi.”
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
„Dar ai facut-o asa de moale,Dumnezeu!”
„Ea este moale,” a incuviintat Dumnezeu,”dar am facut-o si robusta.Nu ai idee cate poate indura sau duce la bun sfarsit.”
„Va fi capabila sa gandeasca?” a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns:’Nu numai ca va fi capabila sa gandeasca,va fi capabila si sa rationeze si negocieze.”
Ingerul a observat atunci ceva si s-a apropiat atingand obrazul femeii.
„Oops,arata ca si cand ar fi o scurgere la acest model.”
„Nu este o scurgere”,l-a corectat Dumnezeu,”e o lacrima!”
„Pentru ce este lacrima?”, a intrebat ingerul.
„Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria,tristetea,durerea,nemultumirea,iubirea,mahnirea si mandria.”
Ingerul a ramas impresionat.
„Esti un geniu,Dumnezeu.Te-ai gandit la toate!Femeia este cu adevarat uimitoare!”
Chiar este!
Femeile au puteri care ii uluiesc pe barbati.
Ele poarta sarcini dificile si cara poveri,dar mentin fericirea,iubirea si bucuria.
Ele canta cand vor sa planga.
Ele plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.
Ele lupta cand cred in ceva.
Ele se ridica impotriva nedreptatii.
Ele nu-l iau pe „nu” ca raspuns cand cred ca exista o solutie mai buna.
Ele se lipsesc de multe pentru ca familia sa poata avea.
Ele merg la doctor cu un prieten inspaimantat.
Ele iubesc neconditionat.
Ele plang cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii iau premii.
Ele sunt fericite cand aud despre o nastere sau nunta.
Inima lor se frange cand aud ca moare un prieten.
Ele jelesc la pierderea unui membru al familiei, chiar sunt puternice cand cred ca nu le-a mai ramas putere.
Ele stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile sunt de toate formele,dimensiunile si culorile.
Inima unei femei este cea care face ca lumea sa se schimbe.
Ele aduc bucurie,speranta si iubire.
Ele au compasiune si idealuri.
Ele sprijina moral familia si prietenii.
Femeile au de spus lucruri vitale si daruiesc totul.
INSA,DACA EXISTA UN PUNCT SLAB AL FEMEII,ACESTA E CA ELE ISI UITA VALOAREA.
Posted on septembrie 8, 2008, in povesti and tagged femeia, iubita, mama, sotia. Bookmark the permalink. 6 comentarii.
Ar fi multe de spus despre acest subiect.Mai ales femeile,victime ale violentei in familie.Cand te gandesti ca s-au casatorit din iubire,unele au copii…Cred ca daca o femeie ,victima a violentei in familie, rezista si sta alaturi de barbat,atunci nu inseamna ca iarta…plange si-si vede mai departe de viata alaturi de omul ei.E tot o forma de iubire si asta sau e doar acceptarea destinului?
CELLA,uita si iarta neiubirea,plangee,spala raul si vezi-ti de drum ca pana acum…nu stiu daca ai putea fi altfel.De fapt,asta e valabil si pentru mine,pentru milioane de femei,chiar si barbati.
Ăsta-i alt subiect , poate că , din cînd în cînd nu ne iubim suficient pe noi
iubirea pentru celălalt începe cu iubirea pentru noi
subiectu-i delicat , adevărat , ca toate cele din trecerea noastră scurtă
eu sunt recunoscătoare pentru iubire , uit şi iert neiubirea , plîng şi spăl răul şi-mi văd de drum , sunt putin intolerantă , puţin coercitivă şi ,în general tranşantă … păcat de mine 😆
Ne iubesc,noi ii iubim-dar de ce dupa un timp parca nu ne mai suportam? 🙂
complicata e iubirea asta.textul l-am gasit pe net in engleza si mi-a placut,l-am tradus asa cum m-am priceput.N-ar strica sa-l citeasca unii barbati care se cred stapani pe viata femeilor lor.
Am citit poeziadela tine…da,e frumoasa.
Uite ce-i 😆 şi eu am citit textul ăsta,ori mi -a fost trimis de cineva,nu mai ştiu,ştiu însă că bărbaţii ne iubesc tot atît de mult pe cît îi iubim şi noi ; suntem făcuţi aşa , în deplină armonie unii cu alţii yng yang , armonie şi iubire dar şi uneori umbre care sunt doar fugare-n lumină ;
m-ai făcut să-mi amintesc de o poezie minunată,a unui bărbat deosebit,pe care-l preţuiesc pentru multe dar mai ales pentru sinceritate
COASĂ ŞI COASTĂ – ANDREI PĂUNESCU
Eşti coasa mea pierdută-n fân,
Sunt fânul din căpiţa grea,
De stâncă mă vei sfârteca,
Dar bici la tine-n piept rămân.
Te-ascute vântul şi-nţeleg
De ce nu ştii nici cum să fii,
Căci tu apari în zori de zi,
Scânteie stinsă-n foc întreg
Să tac ? Eu sunt de-o viaţă mut !
N-am gresie să te ascut,
Eşti coasă,însă poţi tăia
Din creator,doar coasta sa
Mi-ar fi placut sa fie ideea mea.Eu doar am gasit povestea si am scris-o cu cuvintele mele.Se vede ca e scrisa de un barbat care ne iubeste destul de mult.
Nici nu stii cate femei sunt exact asa ca-n povestea asta.
Ma bucur ca ti-a placut. 🙂
Frumos scris; optimist; sensibil; adinc, cu substanta („ca un barbat”); de ce sa nu recunosc ca mi-a placut ?…