Acuma cântecul s-a sfârsit, Magda Isanos
de Magda Isanos
Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.
De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
„Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste…”
Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit !
Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.
Dumnezeu
de Magda Isanos
Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.
Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.
In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.
Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: „Pamintul meu…”
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul dar.
Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si spunea: „Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc…”
„Faca-se voia ta, sol pasaresc…”
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri sa faca.
de Magda Isanos
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Magda Isanos ( 17 aprilie 1916, Iaşi – 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.
Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieţi Bogdan Petriceicu Haşdeu din Chişinău.
Din blogosfera.
Nou intrata in blogosfera:Diana cu Povestea echipei
Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şi vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi.
Come with Us to Dramaland! Ediția 2010
DE-ALE CHEFLIILOR – SEXUL ONIRIC
Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VII)
Posted on aprilie 17, 2010, in calendarul zilei, cultura, poezii and tagged 17 aprilie 1916, Acuma cântecul s-a sfârsit, Magda Isanos, poeta. Bookmark the permalink. 17 comentarii.
despre cine e vorba , ca a fost casatorita cu nicolae labis? magda isanos a fost casatorita cu eusebiu camilar
Mi-a picat la teza poezia ”Acuma cantecul s-a sfarsit” m-a zapacit de tot. E frumoasa, nimic de zis dar sa scriu o pagina despre aceasta poezie n-am reusit. N-am gasit si eu un comentariu literar, ceva, pe tot internetul asta.
Gabriela Elena, iti multumesc si eu.Ma bucur ca nu toata lumea e interesata de barfe, scandaluri, mizerie…cum se vede la majoritatea posturilor TV si in mass-media.
Se pare ca si pe bloguri,din pacate. 😦
O duminica insorita!
Cu multa placere,Mirela.oricand, imi face placere sa fac reclame la astfel de evenimente si la tot ce e frumos si bun!
O duminica minunata!
Tavi, aflu lucruri noi si pentru asta iti multumesc.
Si pentru muzica.O duminica minunata!
Si mie-mi plac,Cristian.Tu cred ca ai citit poeziile ei de mai demult, eu le-am descoperit doar de cand navighez pe net.
Buna dimineata,Ryana.Cam tarziu raspund , dar e tot dimineata! 🙂
Imi plac si mie poeziile scrise de Magda Isanos, am descoperit-o si eu doar de curand si ma bucur.
Ryana, voi incerca din nou sa intru pe blogul tau, sper sa reusesc.Nu stiu daca ti-am mai spus, dar mi se blocheaza calculatorul si sunt nevoita sa-l inchid de la buton.E foarte neplacut.Poate ca am eu un calculator depasit.
O duminica minunata cu mult soare si flori!
Ce frumos!
„cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…”,
„iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-”
„…când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
„… si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.”
Multumim pentru acest frumos dar, Gabi!
DECI TREBUIE SA NE BUCURAM DE FRUMOS MAI MULT ” noi, care-asa de repede murim”! 😛
Frumoase poezii, trsite dar frumoase…ca viața poetei.
……………………………..
Mulțumim pentru reclamă, Gabi, ești o prietenă de nădejde. O sâmbătă fumoasă! 🙂
Gabi,minunata aceasta poezie,iubirea intre EA si Nicolae Labis a fost una trainica ,pacat ca a fost asasinat Labis…,un weekend minunat !
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Mi-au plăcut şi îmi plac foarte mult poeziile Magdei Isanos. Regret să a fost lăsată într-un con de umbră… Poate că e bine să o extragem de acolo…
;neatza,Gabi!..frumos moment poetic,iata cu o poeta,ce din cate stiu,nu a apucat sa vada cator oameni le-a luminat si incantat sufletul cu ale ei versuri minunate..din cate am inteles,abia dupa moartea acesteia,sotul ei s-a ocupat de publicarea si intrarea in nemurire a amintitei poete..poate gresesc nu stiu,insa eu in ultimul timp „am descoperit-o” pe Magda Isanos…si am mai retinut acest comentariu de la cineva de pe internet…un week-end minunat iti doresc..cu mare drag,ryana!:)
Pingback: Ereditar « Nataşa
Pingback: e. e. cummings (1894 – 1962) – Cine ştie dacă luna e « Orfiv
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Magnoliile Clujului
Pingback: Crima letală « Ioan Usca
Pingback: Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VII) « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.