Lyubov Sergeyevna Popova( 24 aprilie 1889 – 25 mai 1924), pictorita rusoaica

Liubov Popova – The pianist

Liubov Popova

Lyubov Sergeyevna Popova ( 24 aprilie 1889 – 25 mai 1924) a fost o pictorita si designer avant-gardist (Cubist, Suprematist and Constructivist) din Rusia.
Popova s-a nascut in Ivanovskoe, langa Moscova, in familia instarita a lui Sergei Maximovich Popov, un comerciant de textile si patron al artelor, si Lyubov Vasilievna Zubova, care provenea dintro famile de inalta cultura. Lyubov Sergeyevna a avut doi frati si o sora: Sergei era cel mai mare, apoi Lyubov, Pavel si Olga. Pavel a devenit filozof si gardianul mostenirii artistice a surorii sale. Ea a crescut cu un puternic interes in arta, in special pictura renascentista italiana. La 11 ani a inceput acasa lectiile formale de arta; la varsta de18 ani a studiat cu Stanislav Zhukovsky, iar in 1908 a intrat la studiourile privateale lui Konstantin Yuon si Ivan Dudin. Popova a calatorit mult pentru a investiga si invata diverse stiluri de pictura, insa cel mai mult au interesat-o vechile icoane rusesti, picturile lui Giotto, precum si lucrarile din sec.al XV-lea si al XVI-lea ale pictorilor italieni. In 1909 a plecat la Kiev, apoi in 1910 in Pskov si Novgorod. In anul urmator a vizitat alte orase vechi rusestis, inclusiv St. Petersburg, pentru a studia icoanele. In 1912 a lucrat intrun studio din Moscova cunoscut ca „The Tower” cu Ivan Aksenov si Vladimir Tatlin, de asemenea a vizitat colectia de picturi moderne frantuzesti a lui Sergei Shchukin. In 1912–1913 a studiat arta cu Nadezhda Udaltsova in Paris, unde i-a cunoscut pe Alexander Archipenko si Ossip Zadkine in 1913. Dupa reintoarcerea in Rusia in acelasi an, ea a lucrat cu Tatlin, Udaltsova si fratii Vesnin. In 1914 a calatorit in Franta si Italia in perioada dezvoltarii Cubismului si Futurismului. Printro sinteza de stiluri Popova a trecut spre ceea ce a denumit arhitectonici picturale. Dupa prima incercare a stilului Impresionism, prin 1913, in „Composition with Figures”, ea a experimentat Cubo-Futurismul rus: o fuziune a doua influente egale din Franta si Italia. Intre 1914–1915 casa ei din Moscova a devenit locul de intalnire pentru artisti si scriitori. Intre 1914–1916 Popova impreuna cu alti artisti avant-gardisti (Aleksandra Ekster, Nadezhda Udaltsova, Olga Rozanova) a contribuit la doua expozitii Knave of Diamonds, in Petrograd Tramway V si 0.10, magazin in Moscova. Lucrarea ei „The Violin” din 1914 arta trecerea de la Cubism spre „arhitectonici picturale” seriile din 1916–1918. Aceste serii definesc traiectoria sa distincta artistica forma in abstracta. In 1916 s-a alaturat grupului Supremus cu Kazimir Malevich, fondatorul Suprematismului, Aleksandra Ekster, Ivan Kliun, Nadezhda Udaltsova, Olga Rozanova, Ivan Puni, Nina Genke, Ksenia Boguslavskaya si altii care in acea perioada lucrau in Verbovka Village Folk Centre. Creatiile unui nou tip de pictura au fost parte din apelul revolutionar al avant-gardei ruse de a reface lumea. Termenul ‘suprem’ se refera la o lume ‘non-obiectiva’ sau abstracta dincolo de realitatea de zi cu zi. Totusi exista o tensiune intre acestia care, de exemplu Malevich privea arta ca o cautare spirituala, iar altii raspundeau nevoii artistului de a creea o noua lume fizica. Popova a imbratisat ambele idealuri insa s-a identificat in totalitate cu Revolutia lucrand postere, desene pentru carti, tesaturi si design in teatru, precum si predat in scoli. In 1916 a inceput sa picteze compozitii Suprematiste complet abstracte, insa titlul ‘Painterly Architectonics’ (pe care l-a dat multora dintre lucrarile sale) sugereaza ca, chiar daca Suprematista, Popova era mai interesata in pictat mai mult ca o proiectie a realitatii materiale decat ca o expresie personala a realitatii metafizice. In 1918 Popova s-a casatorit cu istoricul de arta Boris Eding si a dat nastere unui fiu. Von Eding a murit in anul urmator de febra tifoida. Popova a fost si ea foarte bolnava insa s-a insanatosit. In 1917 in paralel cu lucrarile Suprematiste, ea a facut design pentru tesaturi si a lucrat pentru carti Agitprop si postere. Intre 1921–24 Popova s-a implicat in intregime in proiecte Constructiviste, uneori in colaborare cu Varvara Stepanova, arhitectul Alexander Vesnin si Alexander Rodchenko. A produs si decoruri de scena. Popova a murit de scarlatina in 1924 in Moscova.

Galerie de pictura.

Liubov Popova – The pianist

Liubov Popova

Liubov Popova – Architectonics in Painting

Liubov Popova – Artistic Architectonics

Liubov Popova – Birsk

Liubov Popova – Composition

Liubov Popova – Italian Still Life

Liubov Popova – Composition

Liubov Popova – Portrait of a Woman

Liubov Popova – Portrait of the Artist’s Sister

Liubov Popova – Sketch for Portrait

Liubov Popova – Sketch for Stage Set

Liubov Popova – Spatial Force Construction

Liubov Popova – Still Life with Instruments

Liubov Popova – Summer

Liubov Popova – The Jug on the Table

Liubov Popova – The Magnanimous Cuckold

Liubov Popova – The Traveler

sursa poze.

Legenda Calului troian

Giovanni Domenico Tipeolo, Procession of the Trojan Horse in Troy

In 24 aprilie 1184 î.Hr., grecii intră în Troia folosind un Cal troian, un gigantic cal de lemn, gol în interior, nascocit de Ulise in timplul Războiului Troian dintre ahei şi oraşul Troia . Conform mitologiei greceşti, acest război a izbucnit după ce Paris, prinţul Troiei a răpit-o pe Elena, soţia lui Menelaus, regele Spartei.

Detail from The Procession of the Trojan Horse in Troy by Domenico Tiepolo

Calul troian a fost construit de Epeius şi pregătit de zeiţa Atena. Era făcut din lemn de corn luat dintr-o pădure sacră a lui Apollo. Calul avea inscripţia următoare: Grecii dedică această ofrandă Atenei pentru întoarcerea lor acasă. Fiind gol în interior, calul a fost umplut cu soldaţi, aflaţi sub comanda lui Ulise. Restul armatei a ars taberele şi s-a îndreptat cu corăbiile spre Tenedos.

Când troienii au descoperit că grecii au plecat, crezând că războiul s-a încheiat, s-au bucurat şi au dus calul în cetate, în timp ce dezbăteau ce să facă cu el. Unii erau de părere să îl arunce de pe stânci, alţii să îi dea foc, în timp ce câţiva se gândeau să-l dedice zeiţei Atena.Şi Casandra şi Laocoon erau împotriva păstrării calului, profeţind şiretlicul aheilor. Însă Casandra nu era crezută din cauza blestemului lui Apollo. Nişte şerpi au ieşit din mare şi i-a devorat pe Laocoon şi pe cei doi fii ai săi (Virgil, „Eneida”); pe Laocoon şi pe unul din fii săi (Proclus, „Crestomatia”) sau doar pe fiii lui Laocoon (Quintus Smyrnaeus, „Posthomerica” şi Apolodor, „Epitome”). Acest incident i-a determinat pe Enea şi pe însoţitorii săi să se retragă pe Muntele Ida.

Lovis Corinth-Trojan horse

Troienii au decis să ţină calul şi au sărbătorit până noaptea. Sinon, un spion aheu a semnalat că flota a staţionat în Tenedos când era miezul nopţii şi luna plină se ridicase pe cer. Soldaţii din cal au ieşit şi au ucis gărzile.Aheii au intrat în oraş şi au început să ucidă populaţia care dormea. Un mare masacru a urmat, masacru care a continuat de noaptea până ziua.

Johann Georg Trautmann . The fall of Troy

Din blogosfera.

Mirela Pete.Shakespeare, Cristian.CIOBURI, Calin.Norul – de Eugen Evu,  Elena Agachi.Drama Club – premiera 2010, Dumitru Agachi.Itinerarii belgiene 7 – vegetal, verde, floral…,  Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 11, Ioan Usca.Asasini în serie, Gabriela Savitsky.Planuri de călătorie, Orfiv.Joannes Marijnen (1902 – 1984) – Realitate