Arhive blog

Iulia Hasdeu(14 noiembrie 1869 – 23 septembrie 1888), poeta

Nu mă-mpiedica de-a plînge…

de Iulia Hasdeu

Nu mă-mpiedica de-a plînge

Dacă am darul lacrimei

Durerea în plîns o poţi înfrînge

Şi speri ceva în boaba ei. Nu ştii că-n plîns de-atîtea ori

Poţi să-ntrevezi o rază nouă

Şi că-i la fel cum pentru flori

E-o reîmprospătată rouă? Nu ştii că plînsu-i izbăvire

La orice inimă înfrîntă?

E ultima înveselire

Ce-adesea durerea o cîntă. Cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge

Şi vezi ceva în raza ei

O, lasă-mă, amice–a plînge

Dacă am darul lacrimei.

Diogène Maillart – Iulia Hasdeu

Iulia Hasdeu, scriitoare şi poetă de limbă franceză, copil genial, s-a născut la Bucureşti la 14 noiembrie 1869 şi a decedat la Bucureşti la 23 septembrie 1888.

Înşir-te mărgărite, Iulia Hasdeu “Templul Spiritului” Iulia Hasdeu – Genialul copil al culturii romane & viata de apoi.

Acuma cântecul s-a sfârsit, Magda Isanos

Acuma cântecul s-a sfârsit

de Magda Isanos

Acuma cintecul s-a sfirsit.
Nu stiu de-i bine ori rau.
Din frunze-am cintat. Dumnezeu,
linga mine stind, mi-a soptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Si citeodata-avea glas de om.
„Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste
cimpii dezmierdate si creste…”

Si ca o pasare neinvatata
m-am apucat sa cint. Eram mirata
si bucuroasa, si nici n-am simtit
cum trece anotimpul fericit !

Zburati, cintece, zburati departe,
scuturati-ma de pamint si moarte,
si preamariti natura-n care inca
e liniste si-ntelepciune-adinca.

Dumnezeu

de Magda Isanos

Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: „Pamintul meu…”
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si spunea: „Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc…”

„Faca-se voia ta, sol pasaresc…”
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri sa faca.


Murim… ca mâine

de Magda Isanos

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare…

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt – si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Magda Isanos

Magda Isanos

Magda Isanos ( 17 aprilie 1916, Iaşi – 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.

S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.

Debutează în 1932, cu versuri în revista Licurici a Liceului de băieţi Bogdan Petriceicu Haşdeu din Chişinău.

Din blogosfera.

Nou intrata in blogosfera:Diana cu Povestea echipei

Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şi vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi.

Come with Us to Dramaland! Ediția 2010

Omisiunea de nopţi …

DE-ALE CHEFLIILOR – SEXUL ONIRIC

Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(VII)

Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 6

ANIVERSARE

Leac Pentru Ingeri,Constanta Buzea

Leac Pentru Ingeri


de Constanta Buzea

Sunt trista, dar de tine niciodata.
Fug animalele speriate de minuni
La care nu mai stim sa ne gândim,
Miercuri si marti, vineri si luni.

Saraci în zile, cine stie, trecem
Legati la gît de lungi copilarii
Ninsi de puterea sfintelor petreceri
A nu fi, a te naste, a iubi.

Ce-mi dai, sa nu mor azi, sa mai rezist?
Leac pentru îngeri, cântecul meu trist.

Constanţa Buzea s-a născut la 29 martie 1941 în Bucureşti. Este o cunoscută poetă contemporană din România.

Îndrăgostiţii cei laşi, Nina Cassian

Îndrăgostiţii cei laşi

Fiecare anotimp ne desparte
pe unul de celalalt si ne-apropie de moarte.
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …

Iubirea noastra cea mare
a ramas inchisa-n sarutare,
de buzele noastre strivita,
ca fluturele mort in crisalida.

Prea blanda-s cu noi ! Am trait ca doi monstri
pe spinarile tinere-ale anilor nostri.
Din mierea lor, din gingasul lor stup,
ne-am ingrasat la suflet si la trup
si-acum taram greoi, bucata cu bucata,
ceara suava-a casei de-altadata …

Nu, noi cei lasi n-ar trebui sa iubim !
Ne-nfricosam pe pamant si ametim pe-naltimi
domesticim suferinta, o facem caine de curte,
pentru speranta ni-s bataile inimii prea scurte …
Vezi-le cum trec si se scutura, vezi-le,
florile, spicele, frunzele, zapezile …
Fiecare-anotimp ne desparte
pe unul de celalalt – si ne-apropie de moarte.

Iubirii

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru ceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-un neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
– şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961

Zburau

Zburau…
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau…
Respirând între două aripi,
ea – plămânul lui drept,
el – plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau….
prin aur…
zburau…
prin aur…
zburau…

Din volumul
„Spectacol în aer liber – o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961
Poezii Nina Cassian

La multi ani doamnei Nina Cassian!

Nina Cassian, născută Renée Annie Cassian ( 27 noiembrie 1924, Galaţi), este o poetă, eseistă şi traducătoare româncă.

Printul Miorlau

129_animals_91743

Printul Miorlau

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!”

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.

Astfel de dulciuri – vai! Nu se găseau…
Şi prinţul miorlăia: Miorlau! Miorlau!
Miorlau! – că plouă afară;
Miorlau! – că afară-i soare;
Miorlau! – că-i zi de lucru;
Miorlau! – că-i sărbătoare…
Părinţii nu mai ştiau ce să-i mai facă
– numai să tacă…
Îi aduceau în fiecare zi
o mie o sută una jucării:
căişori de lemn,
puşti de tras la semn,
gume şi creioane,
raţe dolofane
de celuloid,
şi căţei şi mâţe,
şi păpuşi semeţe,
cu ochi ce se-nchid,
şi iar se deschid…

Ah, dar prinţul nostru nu tăcea de fel
El voia ceva ştiut numai de el:
Miorlau! – de ce e luna lună?
Miorlau! – friptura nu e bună!
Miorlau! – vreau să mănânc compot!
Nu vreau compot că nu mai pot!

… Albi şi împăratul, albi şi-mpărăteasa
De atâta miorlăială, se-mbolnăvise casa.
Canarii asurziră, căţeii leşinară,
iar caii se mutară cu totu-n altă ţară.
Bostanii şi verzele
părăsiră grădinile.
Fugiră găinile,
Zburară şi berzele
Şi se făcu – pe câte ştiu –
în jurul prinţului – pustiu.
… Doar mâţele sosiră toate
cu cozile încârligate,
torcând de zor,
la prinţişor.
Sfârr… Sfârr…
Ce pisici!
Cu ochi mici!
Ce motani
năzdrăvani!
Şi-ncepură să-l aţâţe,
miorlăind motani şi mâţe:
“Miau-miorlau!
Hai cu noi!
Nu eşti prinţ
Eşti pisoi –
Nu mai sta! Vino-ncoa!
De-acum, şoareci vei mânca”.

Atunci prinţişorul, de frică
să nu se prefacă-n pisică,
uită de miorlăitul lui, fireşte,
şi prinse să vorbească omeneşte
Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:
“Acesta nu-i pisoi, ci e copil!”
Şi foarte bosumflate fură ele
că au putut astfel să se înşele…

Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceţi imediat
şi la mama, şi la tata,
să le spuneţi răspicat:
“Iubiţii mei părinţi, nu vreau
să fiu şi eu un prinţ Miorlau!”

nina-cassian2Poeta Nina Cassian s-a reintors, vineri, in Romania, pentru lansarea  a ” două volume, unul de poezie şi unul de memorii, care mă caracterizează, pentru că in ele se găsesc numai poveşti pe care le-am trăit. In aceste cărţi, iese la lumină viaţa mea, cu părţile ei frumoase, dar şi cu mult intuneric şi eşecuri cu nemiluita”, a declarat Nina Cassian intr-un interviu acordat revistei Tango.