Arhive blog
Michael Sittow(c.1469–1525), pictor flamand
Michel Sittow – Isabella I, Queen of Castille
Michel Sittow – Young Catherine of Aragon, first wife of Henry VIII of England
Michel Sittow – Catherine of Aragon as Mary Magdalene
Michel Sittow – Diego de Guevara
Michel Sittow – Ferdinand II. (1452-1516) of Aragon
Michael Sittow, cunoscut si ca Master Michiel, Michel Sittow, Michiel, Miguel si multe alte variante (c.1469–1525) a fost un pictor din Reval (actualmente Tallinn, Estonia) care s-a pregatit in traditia picturii din Țările de Jos. Cea mai mare parte a vietii sale, Sittow a lucrat ca pictor portretist de curte, pentru Isabella de Castille, Habsburgi si altii din Spania si Țările de Jos . A fost unul dintre cei mai importanti pictori flamanzi ai epocii.
Michael Sittow s-a nascut in 1468 ori 1469 in Reval intro familie instarita. tatal lui era cioplitor in lemn, Clawes (Claves, Claes) van der Sittow (Suttow, iar mama lui a fost Margarethe Molner.El era cel mai mare copil dintre cei trei frati.
La inceput Michel Sittow a studiat pictura si sculptura in atelierul tatalui sau, in acelasi timp mergea la scoala din oras sa invete latina, aritmetica si muzica. Dupa moartea tatalui sau in 1482, Michel si-a continuat studiile in Bruges intre 1484 si 1488. Probabil a fost ucenic in atelierul marelui maestru Hans Memling.
Michel Sittow a devenit maestru independent intre 1488 – 1491/92, cu toate ca nu facea parte din breasla locala din Bruges. Lucrand ca pictor de portrete, el a calatorit in sudul Europei Europei, iar in lucrarile sale se observa trasaturi ale artei franceze si italiene.
Din 1492 Sittow a lucrat in Toledo, Spania pentru regina Isabella de Castille pictor de curte.Isabella adunase academicieni si pictori din cateva tari la curtea ei. Sittow era cunoscut la curte ca Melchior Alemán („germanul”), desi scrisorile imparatului Maximilian si ale Margaretei de Austria vorbeau despre „Mychel Flamenco” („Michael Flamandul”), care ar putea fi Michael Sittow.Sittow era cel mai bine platit pictor de la curte, salariul lui anual era de 50.000 maravedí.
Oficial Sittow a lucrat pentru Isabella pana la moartea ei in 1504, cu toate ca parasise Spania cu doi ani inainte pentru a picta in Flandra portretele habsurgilor Philip the Handsome, Philibert the Good, Duke of Savoy.
Cand regele Philip a murit in 1506, Sittow si-a pierdut din nou protectorul. S-a reintors la Reval unde tatal lui vitreg, sticlarul Diderick van Katwijk pusese mana pe casa parintilor lui, dupa moartea mamei lui Michael in 1501. Van Katwijk a venit la Brabant in 1501 si i-a oferit lui Sittow o propunere de proprietate, insa acesta a refuzat-o.In cele din urma a castigat casa, insa nu a inregistrat-o oficial ca proprietatea lui decat dupa moartea tatalui sau vitreg in 1518.
Michael Sittow a intrat in breasla Guild of Kanut (in germana: Kanutigilde, in estoniana: Kanuti gild), in 1507 si s-a casatorit in 1508.
In 1523, Sittow a devenit Aldermann (maestrui) al breslei din Kanut. Michael Sittow a murit de ciuma in Revalin ianuarie 1526.E inmormantat in cimitirul de la azilul de binefacere al bisericii Holy Spirit (in estoniana: Pühavaimu kirik).
 |
| Michael Sittow(c.1469–1525), pictor flamand |
In 30 iulie s-a nascut Giorgio Vasari (30 iulie 1511, Arezzo, Italia – † 27 iunie 1574, Florenţa), pictor, architect şi istoric de artă italian, devenit celebru prin lucrarea: “Vieţile celor mai renumiţi arhitecţi, pictori şi sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre” (“Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”, 1550 şi 1568).
Din blogosfera.
Mirela Pete.Un parc natural: Grădina Zoologică şi Botanică din Budapesta (jurnal de vacanţă IV)
Morile de vânt de la Kinderdijk
Kinderdijk este un sat parțial în comuna Nieuw-Lekkerland, parțial în comuna Alblasserdam, provincia Olanda de Sud, Țările de Jos. Se află la aproape 15 km est de Rotterdam.
Kinderdijk este situat pe un polder, la confluența râurilor Lek și Noord. Pentru drenarea polderului, s-a construit un sistem de 19 mori de vânt în jurul anului 1740. Acest grup de mori de vânt constituie cea mai mare concentrare de mori de vânt vechi din Țările de Jos.
Morile de vânt de la Kinderdijk sunt unele dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Olanda. Ele au fost înscrise în lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial în anul 1997.
În neerlandeză, Kinderdijk înseamnă Digul copilului. În timpul Sint-Elisabethsvloed (inundația din ziua Sfintei Elisabeta a anului 1421), Grote Hollandse Waard a fost inundat, dar polderul Alblasserwaard a rămas neinundat. Se spune că atunci când ploaia teribilă s-a domolit, cineva a venit la digul dintre aceste două zone să vadă ce mai putea fi salvat. A văzut că departe, plutea un leagăn de lemn. Nu era nici o speranță ca ceva să fi scăpat cu viață în el, dar când s-a apropiat s-a văzut că ceva mișcă înăuntrul lui. Când leagănul a ajuns și mai aproape, cineva a văzut în el o pisică ce încerca să țină leagănul în echilibru sărind încolo și încoace, în așa fel încât apa să nu intre în leagăn. În cele din urmă, ajuns aproape de dig, cineva l-a pescuit și a văzut că în el se afla un copil mic care dormea în liniște în haine uscate. În unele versiuni ale poveștii, pisica ținea echilibrul leagănului înnotând în apă, pe lângă el. Această poveste și legendă populară a fost publicată în engleză cu titlul „The Cat and the Cradle” (Meder, 2007; Griffis, 1918).
Kinderdijk este bine cunoscut pentru numeroasele sale mori de vânt. În Țările de Jos, sistemul de drenare este o chestiune importantă. Olandezii au nevoie de un sistem de control al apelor bine dezvoltat pentru a preveni inundarea zonelor întinse, fiindcă unele părți ale Țărilor de Jos se află sub nivelul mării. În Alblasserwaard problemele cu apa au devenit tot mai evidente în secolul al XIII-lea. Olandezii au săpat canale lungi pentru a scăpa de excesul de apă din poldere. Aceste canale se numesc weteringen, iar ele se pot vedea pe tot cuprinsul țării. Totuși, această metodă era suficientă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Solul deshidratat începea să scadă din nou, din cauză că structura sa umedă este mai compactă, iar nivelul râurilor începea să crească în același timp datorită depozitelor de sedimente. Era nevoie de o altă metodă de a menține nivelul apei în poldere. Astfel au decis să construiască o serie de mori de vânt. Morile de vânt vor pompa apă într-un rezervor până când nivelul râului atingea un anume nivel, la care pomparea apei în râu era din nou posibilă. Câștigarea controlului complet asupra apei nu era niciodată posibilă. În trecut, locuitorii Țărilor de Jos au suferit din cauza multor inundații catastrofale.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Inocentul – XXII
Cristian.LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (23)
Elena.Artistul care îşi ia puterea din mâl!
G a b i, My heart to your heart 