Eugène Atget (12 februarie 1857 – 4 august 1927), fotograf francez
Eugène Atget (12 februarie 1857 – 4 august 1927) a fost un fotograf francez remarcat pentru fotografiile document despre arhitectura si strazile din Paris.
S-a nascut in afara orasului Bordeaux, a ramas orfan la varsta de sa[te ani si a fost crescut de unchiul sau. In anii 1870, dupa ce si-a terminat studiile, Atget a devenit marinar si baiat de serviciu pe linia Transatlantic. Dupa cateva calatorii pe mare, Atget a devenit actor la o companie cu repertoriu de mana a doua, insa fara prea mult succes. A cunoscut-o si s-a casatorit cu Valentine DeLafosse, o actrita cu care si-a petrecut tot restul vietii.
Atget era legat de oamenii care munceau din greu si era ingrijorat de lumea neinsemnata a negustorimii si de comerciantii amenintati de modernizarea si ridicarea marilor magazine din Paris. Se spune ca era irascibil si pe la 50 de ani a incetat sa mai manace orice, in afara de paine, lapte si zahar.El si sotia lui s-au asociat cu marii dramaturgi din Paris—desi nu a lasat in urma portrete cunoscute ale prietenilor sau asociatilor.
Moartea lui a trecut neobservata intro perioada cand cercul colectionarilor care i-au cumparat albumele si le-au tinut inchise, cele mai multe nevazute.
Tot in 12 februarie s-a nascut si Max Beckmann (12 februarie, 1884 – 28 decembrie, 1950) a fost pictor, desenator, sculptor si scriitor german.Desi este considerat artist expresionist, el a respins atat termenul cat si aceasta miscare. In anii 1920, artistul a fost asociat miscarii Noua Obiectivitate (Neue Sachlichkeit), crescuta din expresionism.
Eugène Atget – Album cu fotografii
Din blogosfera.
CELLA.cronica unei despărţiri, anunţate 😉
Posted on februarie 16, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 12 februarie, 12 februarie 1857, Eugène Atget, expresionist, fotograf francez, fotografii, Max Beckmann, pictor german. Bookmark the permalink. 10 comentarii.
Iti multumesc, Cristian!
la buna recitire! 🙂
Mirela, la fel si mie.Mai am cateva fotografii de-ale lui, cred ca voi face un slideshow cu ele sa le vada si altii.
Mi-ar placea sa vad cum arata acum acele strazzi si cladiri, daca mai exista.
O seara linistita!
Intradevar, am fi avut ocazia sa aflam cum se traia in acea perioadaa.Am citit si doar cu ochii mintii am vazut.Si-n fimne.
Zilele acestea, chiar si astazi am vazut cateva poze de demult pe care le-a gasit mama.
oricat de frumoase sunt pozele de acum, parca nu transmit emotii ca cele de altadata.
Minunata lume a fotografiei… Imagini din care viaţa pulsează, iar lipsa culorilor aduce o frumuseţe aparte…
La bună recitire, Gabi…
Gabi, imi place si fotograful, dar si subiectele! Parisul…ce parfum de epoca… Foarte frumos! O zi fericita, Gabi! 🙂
Ma gandesc cum ar fi fost daca pe vremeai lui Balzac traia acest domn si avea la indemna fotografia, si mai erau si prieteni… 🙂
Parca simti mirosul fotografiei pastratoare de ani… 🙂
Pingback: Inocentul – 3 | Caius
Pingback: Sunt muzician! « Un blog cu năbădăi