Daily Archives: februarie 26, 2011

1 Martie – Vino la Mitingul Federatiei Nationale pentru Protectia Animalelor (FNPA)

Federatia Nationala pentru Protectia Animalelor (FNPA) organizeaza Marti, 1 martie, ora 13:00, Bucuresti Palatul Parlamentului, str. Izvor 2-4, la intrare Camera Deputatilor (in fata parcului Izvor)

M I T I N G

Impotriva intentiei de a se adopta eutanasia, incarcerarea sau lasarea la latitudinea primariilor (varianta despre care s-a discutat) optiunea pentru metoda de gestionare a cainilor comunitari.

 

Nemaivorbind de eutanasie, cunoastem cu totii ce inseamna lagarele primariilor dar mai ales ce insemna sa lasi la alegerea primariilor decizia de viata sau moarte a cainilor. Daca pentru deputati, “spalandu-se pe maini”, este cea mai confortabila decizie, multi primari (mai ales cei ce au facut presiuni imense asupra deputatilor PDL) asteapta “legea eutanasiei” sau legea “fac ce vreau”. Chiar daca exista si primari ce realizeaza beneficitatea sterilizarii si pe care o aplica vor trece ulterior la ucidere din cauza abandonului masiv al altor caini din celelalte localitati care le vor umple strazile. Eutanasia, incarcerarea sau legea “optionala” vor avea acelasi impact: sute de mii de caini omorati si alte sute de mii de caini in strada, continuu, la nesfarsit. Marti se planifica a fi VOTUL Comisiei de administratie publica asupra PL 912 – prin care se decide daca viitorul animalelor va fi altfel decat trecutul.

 

SUSTINEM STERILZAREA & RETURNAREA ca unica si dovedita solutie pentru rezolvarea situatiei cainilor comunitari!

 

Te asteptam si pe tine!

 

Confirma participarea pe www.protectiaanimalelor.org

Iubim animalele si nu suntem de acord cu eutanasierea lor.Daca se voteaza eutanasierea cainilor comunitari, curand se va vota si eutanasierea unora dintre noi.Traim intrun stat condus de niste mafioti si criminali care n-au nici un Dumnezeu.

CELLA.sinceritate 🙂

Ioan Usca.Întâmplare simplă

Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist

 Elihu Vedder - A Soul in Bondage

Elihu Vedder – A Soul in Bondage

Elihu Vedder - The Music Party

Elihu Vedder – The Music Party

Elihu Vedder - Japanese Still Life

Elihu Vedder – Japanese Still Life

 Elihu Vedder - The Artist and Students Before a Model

Elihu Vedder – The Artist and Students Before a Model

Elihu Vedder - Rome Representative of the Arts

Elihu Vedder – Rome Representative of the Arts

Elihu Vedder - Peace and Prosperity

Elihu Vedder – Peace and Prosperity

 Elihu Vedder - Government

Elihu Vedder – Government

Elihu Vedder - Corrupt Legislation

Elihu Vedder – Corrupt Legislation

 Elihu Vedder - Fortuna

Elihu Vedder – Fortuna

Elihu Vedder - The Rock's Egg

Elihu Vedder – The Rock’s Egg

Elihu Vedder - Egyptian Nile

Elihu Vedder – Egyptian Nile

Elihu Vedder - The Sphinx of the Seashore

Elihu Vedder – The Sphinx of the Seashore

Elihu Vedder - Lair of the Sea Serpent

Elihu Vedder – Lair of the Sea Serpent

Elihu Vedder - Near Perugia

Elihu Vedder – Near Perugia

Elihu Vedder - Bordighera, Italy

Elihu Vedder – Bordighera, Italy

 Elihu Vedder - The Lonely Spring

Elihu Vedder – The Lonely Spring

Elihu Vedder - The Dead Alchemist

Elihu Vedder – The Dead Alchemist

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923) a fost un pictor american simbolist, ilustrator de carti si poet, nascut in New York City.

Elihu Vedder  s-a născut pe 26 februarie 1836 in New York City, fiul Dr. Elihu Vedder Sr. si al Elizabethei Vedder. Parintii lui erau verisori. Tatal lui, un  dentist, a decis sa-si incerce norocul in Cuba, ceea ce a avut un impact profund asupra copilariei lui Elihu Jr.. Restul copilariei l-a petrecut intre casa bunicului sau maternal din Schenectady si internat. Mama lui l-a sprijinit in dorinta de-a deveni artist, in timp ce tatal lui si-a dat consimtamantul fara tragere de inima, convins ca fiul sau va alege alta ocupatie. Fratele lui, Dr. Alexander Madison Vedder, a fost chirurg in marina, iar in timpul cat a stationat in Japonia, a fost martorul transformarii  acestei tari  intro cultura moderna.

Vedder s-a pregatit in New York City cu Tompkins H. Matteson, apoi in Paris cu François-Édouard Picot. In final, artistul si-a completat studiile in Italia – unde a fost puternic influentat nu numai de operele artistilor renascentisti, dar si de cele ale grupului Macchiaioli de artisti modernisti. Prima lui vizita in Italia a fost din 1858 pana in 1860, cand s-a atasat emotional de pictorul Giovanni Costa. Calatoriile lor idilice la tara au fost repede intrerupte dupa ce tatal lui Vedder i-a taiat alocatia.

Vedder s-a reintors  fara nici un ban in SUA in timpul Războiului civil american si si-a castigat existenta cu comenzile de ilustratii. S-a alaturat grupului boemian ‘Pfaff’s’ de cafenea si a pictat cele mai cunoscute picturi ale sale, renumite pentru natura lor vizionara, cu imagini romantice si, deseori, cu influente orientale. In  SUA i-a cunoscut si s-a imprietenit cu Walt Whitman, Herman Melville si William Morris Hunt. Vedder a devenit membru al American Academy of Arts and Letters in 1865.

La sfarsitul Razboiului Civil a plecat din America si a trait in Italia. S-a casatorit cu Caroline Rosekrans pe 13 iulie 1869 in Glen Falls, NY. Elihu Vedder si sotia lui au avut patru copii, dintre care doar doi au supravietuit. Fiica lui, Anita Herriman Vedder a jucat un rol vital in gestionarea afacerilor tatalui ei, cunoscut pentru rezerva sa generala fata de detalii. Fiul lui Elihu, Enoch Rosekrans Vedder, a fost un arhitect promitator care s-a casatorit cu designerul de bijuterii, Angela Reston. Enoch a murit in timp ce-si vizita parintii in Italia pe 2 aprilie 1916. Elihu avea o casa in Roma pe insula Capri, un paradis pentru estetii masculini.

Vedder a vizitat Anglia de multe ori si a fost influentat de pre-rafaeliti, a fost prieten cu Simeon Solomon. A fost influentat si de lucrarile misticilor englezi William Blake si William Butler Yeats. In 1890 Vedder a ajutat la formarea grupului In Arte Libertas in Italia.

Vedder s-a intors ocazional in SUA si a trait doar in Italiua din 1906 pana la moartea lui pe 29 ianuarie 1923. E inmormantat in Cimitirul Protestant din  Roma.

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist

Tot in 26 februarie s-a nascut Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL

Mirela Pete.Licitația (din seria Duzina de cuvinte)

Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez

Honoré Daumier - On a Bridge at Night - Google Art Project

Honoré Daumier – On a Bridge at Night – Google Art Project

Honoré Daumier - Laundress on the Quai d'Anjou

Honoré Daumier – Laundress on the Quai d’Anjou

Honoré Daumier - Burden

Honoré Daumier – Burden

Honoré Daumier - A Young Mother

Honoré Daumier – A Young Mother

Honoré Daumier - To the Street - Google Art Project

Honoré Daumier – To the Street – Google Art Project

Honoré Daumier - Outside the Print–Seller's Shop

Honoré Daumier – Outside the Print–Seller’s Shop

Honoré Daumier - Connoisseurs

Honoré Daumier – Connoisseurs

Honoré Daumier - Leaving School

Honoré Daumier – Leaving School

Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)

Honoré Daumier - The First Class Carriage

Honoré Daumier – The First Class Carriage

 Honoré Daumier - Intermission at the Comédie Française

Honoré Daumier – Intermission at the Comédie Française

Honoré Daumier - Orchestra Seat

Honoré Daumier – Orchestra Seat

Honoré Daumier - The Amateurs

Honoré Daumier – The Amateurs

Honoré Daumier - The Print Lover

Honoré Daumier – The Print Lover

Honoré Daumier - The Print Collectors

Honoré Daumier – The Print Collectors

Honoré Daumier - At the Theater

Honoré Daumier – At the Theater

 Honoré Daumier - Supposed Invalid

Honoré Daumier – Supposed Invalid

Honoré Daumier - Advice to a Young Artist

Honoré Daumier – Advice to a Young Artist

Honoré Daumier - Art Lovers

Honoré Daumier – Art Lovers

Honoré Daumier - The carnival parade

Honoré Daumier – The carnival parade

Honoré Daumier - The Uprising

Honoré Daumier – The Uprising

Honoré Daumier - Wandering Saltimbanques

Honoré Daumier – Wandering Saltimbanques

Honoré Daumier - Two Lawyers Conversing - Google Art Project

Honoré Daumier – Two Lawyers Conversing – Google Art Project

Honoré Daumier - At the Gare Saint-Lazare

Honoré Daumier – At the Gare Saint-Lazare

Honoré Daumier - Avant l'audience - Google Art Project

Honoré Daumier – Avant l’audience – Google Art Project

Honoré Daumier - Lawyers

Honoré Daumier – Lawyers

Honoré Daumier - Don Quichotte et Sancho Pansa - Google Art Project

Honoré Daumier – Don Quichotte et Sancho Pansa – Google Art Project

Honoré Daumier - Don Quixote in the Mountains - Google Art Project

Honoré Daumier – Don Quixote in the Mountains – Google Art Project

Honoré Daumier - République

Honoré Daumier – République

Honoré Daumier (n. 26 februarie 1808, Marseille – d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.

Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier – de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă – și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut – Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Jean Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.
În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista „La Silhouette”, una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța.
Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului „La Caricature”, cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public.
Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată Gargantua, în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe „tron” (în franceză, în limbajul curent, „trône” înseamnă și „scaun de closet”). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața tronului, miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de Gargantua este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit…” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.

În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar – ori de câte ori poate – sculptează și pictează.

În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. „La Caricature” încetează să mai apară. Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său.
Din anul 1845, Daumier locuiește pe insula Saint-Louis, în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră – Ratapoil (1850). Ratapoil simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită.

Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet.
Călătoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artistul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865.

Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon.

Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois.

 

Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor,sculptor,caricaturist și litograf

Tot in 26 februarie s-a nascut Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist.

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 14 –

Mirela Pete.Honoré Daumier-Caricatura

Ioan Usca.Întâmplare simplă

Caius.Inocentul – 12