Daily Archives: februarie 23, 2011

George Frederic Watts (23 februarie 1817 – 1 iulie 1904), pictor si sculptor englez

George Frederick Watts – Hope

George Frederick Watts – Paolo and Francesca

George Frederick Watts – Dame (Alice) Ellen Terry (‘Choosing’)

George Frederick Watts - Portrait of Lady Neville 1844

George Frederick Watts – Portrait of Lady Neville 1844

George Frederick Watts - May Prinsep

George Frederick Watts – May Prinsep

George Frederick Watts - Dorothy Tennant, Later Lady Stanley

George Frederick Watts – Dorothy Tennant, Later Lady Stanley

George Frederick Watts - Portrait Of The Countess Somers

George Frederick Watts – Portrait Of The Countess Somers

George Frederick Watts - Mrs George Augustus Frederick Cavendish-Bentinck and her Children

George Frederick Watts – Mrs George Augustus Frederick Cavendish-Bentinck and her Children

George Frederic Watts - The Honourable Mary Baring

George Frederic Watts – The Honourable Mary Baring

George Frederick Watts - Lady Margaret Beaumont and her Daughter

George Frederick Watts – Lady Margaret Beaumont and her Daughter

George Frederick Watts - Jane Senior

George Frederick Watts – Jane Senior

George Frederick Watts - Miss Georgina Treherne

George Frederick Watts – Miss Georgina Treherne

The Terry Sisters

George Frederick Watts – Self-Portrait

George Frederick Watts – Charity

George Frederick Watts – Ophelia

George Frederick Watts - Portrait of Eveleen Tennant, 1869

George Frederick Watts – Portrait of Eveleen Tennant, 1869

George Frederick Watts - Portrait of Sir John Everett Millais

George Frederick Watts – Portrait of Sir John Everett Millais

George Frederick Watts - Frederic Lord Leighton

George Frederick Watts – Frederic Lord Leighton

George Frederick Watts - Portrait Of Miss Lilian Macintosh

George Frederick Watts – Portrait Of Miss Lilian Macintosh

George Frederick Watts - Portrait Of The Artist's Wife Mary

George Frederick Watts – Portrait Of The Artist’s Wife Mary

George Frederick Watts - Self-portrait as a young man

George Frederick Watts – Self-portrait as a young man

George Frederick Watts - The Good Samaritan

George Frederick Watts – The Good Samaritan

George Frederic Watts (23 februarie 1817 – 1 iulie 1904) a fost un popular pictor si sculptor englez victorian, asociat miscarii simboliste. Watts a devenit cunoscut in timpul vietii pentru lucrarile lui alegorice, de exemplu,  „Hope” si „Love and Life”. Watts s-a nascut in Marylebone, Londra, fiul firav al unui constructor sarac de piane.Talentul sau a fost remarcat foarte devreme, a invatat sculptura de la varsta de 10 ani cu William Behnes, iar la varsta de 18 ani a intrat ca student la Royal Academy. A intrat in atentia publicului cu desenul intitulat Caractacus, cu care a participat la un concurs de picturi murale pentru noua cladire a Parlamentului de la Westminster in 1843. Watts a castigat primul sau premiu la acest concurs. In final, Watts a contribuit  foarte putin la decorarea peretilor de la Westminster, insa de atunci a  conceput ideea unei cladiri cu picturi murale care sa reprezinte evolutia  spirituala si sociala a umanitatii. Vizitand Italia in mijlocul anilor 1840, Watts s-a inspirat de picturile  lui Michelangelo de la Capela Sixtina si de cele pictate de Giotto la Capela Scrovegni, insa la reintoarcerea in Anglia nu a fost capabil sa obtina o cladire in care sa-si puna planul in aplicare. In consecinta, foarte multe dintre lucrarile lui sunt picturi conventionale in ulei, unele facand parte din cele pe care intentiona sa le foloseasca pentru House of Life. In anii 1860, in lucrarile lui Watts se observa influenta lui Rossetti.

In 1886 s-a recasatorit cu Mary Fraser-Tytler, designer si ceramist scotian,  36 de ani.

George Frederic Watts (23 februarie 1817 – 1 iulie 1904), pictor si sculptor englez

Tot in 23 februarie s-au nascut :

Edgar Ende(23 februarie 1901 – 27 decembrie 1965), pictor german suprarealist.

Augustus Edwin Mulready (23 februarie 1844 – 15 martie 1904), pictor englez.

Kazimir Malevici (* 23 februarie 1878 – 15 mai 1935), pictor și desenator rus.

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 13 –

Kazimir Malevici (* 23 februarie 1878 – 15 mai 1935), pictor și desenator rus

Kazimir Malevich - Apple Tree in Blossom

Kazimir Malevich – Apple Tree in Blossom

Kazimir Malevich - Apple Tree in Blossom

Kazimir Malevich – Apple Tree in Blossom

Kazimir Malevich - Spring, 1929

Kazimir Malevich – Spring, 1929

Kazimir Malevich - Boulevard

Kazimir Malevich – Boulevard

 Kazimir Malevich - Flower Girl

Kazimir Malevich – Flower Girl

Kazimir Malevich - Rest. Society in Top Hats, 1908

Kazimir Malevich – Rest. Society in Top Hats, 1908

Kazimir Malevich - On the Boulevard

Kazimir Malevich – On the Boulevard

Kazimir Malevich - Floor Polishers

Kazimir Malevich – Floor Polishers

Kazimir Malevich - Peasant Womem at Church

Kazimir Malevich – Peasant Womem at Church

Kazimir Malevich - A Working Woman

Kazimir Malevich – A Working Woman

 Kazimir Malevich - Portrait of the Artist's Wife

Kazimir Malevich – Portrait of the Artist’s Wife

Kazimir Malevich - Reapers, 1929

Kazimir Malevich – Reapers, 1929

Kazimir Malevich - Haymaking

Kazimir Malevich – Haymaking

Kazimir Malevich - Girls in the Field

Kazimir Malevich – Girls in the Field

Kazimir Malevich - Going to the Harvest. Marfa and Vanka

Kazimir Malevich – Going to the Harvest. Marfa and Vanka

Kazimir Malevich - Peasants, 1930

Kazimir Malevich – Peasants, 1930

Kazimir Malevich - Woman with a rake

Kazimir Malevich – Woman with a rake

Kazimir Malevich - Girl with a Red Staff

Kazimir Malevich – Girl with a Red Staff

Kazimir Malevich - Girl with a Comb in Her Hair

Kazimir Malevich – Girl with a Comb in Her Hair

Kazimir Malevich - Self-Portrait, 1933

Kazimir Malevich – Self-Portrait, 1933

Kazimir Severinovici Malevici (* 23 februarie 1878, Kiev – † 15 mai 1935, Leningrad/Sankt Petersburg) a fost un pictor și desenator rus, reprezentant al avangardei artistice ruse, teoretician și propagator al suprematismului. Influențat în perioada de debut de neoimpresioniștii și fauviștii francezi, a evoluat apoi în direcția cubofuturistă, și-a creat propriul stil denumit de el suprematism, pentru ca, în ultima perioadă a vieții, să revină la pictura figurativă.

Născut la Kiev, capitala Ucrainei, provincie a imperiului rus, Kazimir Malevici a fost fiul lui Severin Antonovici Malevici, polonez de confesiune catolică, submaistru într-o fabrică de zahăr din Jampole. Mama sa, Ludoviga Alexandrovna Galinovska, era ucraineană ortodoxă, în casă se vorbea însă mai mult limba polonă.Kazimir, în vârstă de doisprezece ani, începe să fie atras de desen și pictură.

În anul 1893, familia se mută din nou, de data aceasta în regiunea Kievului. „Distracția” aristică a lui Kazimir se preschimbă în pasiune. Mama sa, o femeie sensibilă, care scria versuri, îi acordă tot sprijinul, într-una din zile îl duce la un magazin de culori din Kiev și îl lasă să-și aleagă ce îi place. Când împlinește 17 ani, nu mai are decât o singură dorință, să dea examenul de admitere la Școala de Arte Frumoase din Kiev. Acum însă întâmpină rezistența ferma a tatălui – fiul trebuie să lucreze! Când în anul 1896 familia se mută la Kursk, Kazimir se angajează ca desenator tehnic la administrația căilor ferate, dar își petrece timpul liber împreună cu câțiva colegi pictând și desenând în aer liber.

În anul 1901 se căsătorește cu poloneza Kazimira Zgleitz, mai în vârstă cu opt ani decât el. Anul următor tatăl său moare, cu ajutorul mamei adună bani și reușește să plece la Moscova pentru a studia pictura.
Malevici dorește să studieze la renumita „Academie de Pictură și Arhitectură” din Moscova, dă examen pentru Academie de trei ori, fără succes însă. În 1904, începe să frecventeze cursurile pictorului Feodor Roehrberg, în atelierul căruia se adună mulți tineri originari din Ucraina. Când în decembrie 1905 izbucnesc primele tulburări revoluționare, toți se regăsesc pe baricade. După ce spiritele s-au calmat, Malevici revine la pregătirile sale. Studiile și schițele sale din acești ani se apropie de lucrările pictorului naturalist Ilia Efimovici Repin și de operele impresioniștilor. Începe o perioadă de mari necazuri, numai cu ajutorul familiei poate să facă față problemelor financiare. Grație lui Feodor Roehrberg va prezenta în luna martie a nului 1907 două desene la expoziția organizată de Asociația Artiștilor Moscoviți, unde își expune lucrările și Wassily Kandinsky. Cu această ocazie face cunoștință cu Mihail Fiodorovici Larionov și Natalia Sergheevna Goncearova, care îi vor deveni prieteni. Personalitatea artistică a celor doi pictori va exercita o puternică influență asupra lui Malevici. Viața culturală a Moscovei este în primii ani ai secolului extraordinar de intensă. Negustorii de artă cumpără multe opere contemporane din pictura franceză. Colecțiile Tretiakov, Morozov și Șciukin sunt accesibile publicului, Malevici le frecventează și, începând cu anul 1907, se face vizibilă în lucrările lui influența paralelă a fauvismului și a operelor lui Paul Cézanne. Pătrunde în mediile avangardiste, dar în același timp în viața particulară trece printr-o perioadă de criză. În anul 1909, soția îl părăsește, nemaiputând suporta lupta permanentă cu sărăcia și desele mutări dintr-o locuință în alta.

La vârsta de treizeci și unu de ani, artistul își stabilizează viața personală, se căsătorește cu Sofia Mihailovna Rafalovici, o tânără și frumoasă autoare de versuri și povestiri pentru copii. Face parte acum – ca și Larionov, Goncearova și Kandinsky – din gruparea avangardistă „Bubnovîi Valet” („Valetul de Caro”), orientarea lui artistică nu este totuși conturată.

În 1912, împreună cu Larionov și Goncearova, Malevici părăsește gruparea „Valetul de Caro”; în martie, participă cu toții la celebra expoziție intitulată „Oslinîi Chvost” („Coada de măgar”), unde Malevici își prezintă lucrările sale „cubofuturiste”. Influențat de Fernand Léger, își reduce personajele la forme obloconice și cilindrice sau execută colaje cubiste după modelul oferit de lucrările lui Pablo Picasso și Georges Braque.

În 1917 izbucnește Revoluția din Octombrie pe care artistul o întâmpină cu entuziasm. Aderă plin de zel la „Gruparea Artiștilor de Stânga” și participă, împreună cu Nadejda Udalzova, la activitățile din „Atelierele Artistice Liber”, unde se proiectează modele pentru industria textilă și vase de porțelan cu motive suprematiste. În ianuarie 1919, adresează în presă o chemare de „adunare a muncitorilor la studierea noii simetrii a compoziției și luminii”. În vara anului 1919, Malevici primește din partea lui Marc Chagall propunerea de a primi în „Școala populară de Artă” din Vitebsk, înființată de el, un atelier de arhitectură și arte grafice, unde Malevici rămâne până în anul 1923. El formează aici gruparea UNOVIS (prescurtare a expresiei ruse: Utverditeli Novogo Iskusstva = „Campionii artei noi”), care avea ca scop promovarea unei viziuni suprematiste în artă și în viața de toate zilele, și ține un ciclu de prelegeri pe tema artei avangardiste, își scoate elevii pe stradă, lucrează împreună la o operă colectivă inspirată de suprematism și pictează zidurile în alb, după care, pe acest fundal așează cercuri verzi, pătrate portocalii și dreptunghiuri albastre. Publicul și mediile artistice încep să înțeleagă arta lui Malevici, autoritățile sovietice, în schimb, îl tratează cu neîncredere crescândă. După moartea lui Lenin (1924), Stalin înăsprește regimul. Mijloacele de transmitere a informației devin un instrument al luptei ideologice. Artiștii nu sunt într-o situație mai bună, se interzic orice dezbateri publice, arta abstractă și avangardistă este cenzurată, activitatea artistică trebuie să servească îndoctrinării.

La începutul anului 1926, Malevici intenționează să facă o călătorie în Franța, primește permisiunea de a pleca în străinătate abia peste un an, însă numai în Polonia și Germania. Între 8 și 28 martie 1927 participă la Expoziția Internațională de Arhitectură din Varșovia, începând cu 1 aprilie se află la Berlin, unde expune la „Grosse Berliner Kunstaustellung” , cunoaște pe Jean Arp, Kurt Schwitters și vizitează Bauhaus-ul. Pe 5 iunie însă revine la Leningrad, după ce primise din Rusia o scrisoare care îl determină să se întoarcă imediat. Conținutul scrisorii nu-i este nimănui cunoscut, se știe doar că această chemare bruscă în țară l-a neliniștit pe artist. Niciodată nu va mai călători în străinătate.
În această atmosferă totalitară, entuziasmul lui Malevici suferă o cruntă dezamăgire. Primește funcția de profesor la Institutul de Stat pentru Istoria Artei, dar autoritățile continuă să-l suspecteze și este supravegheat cu regularitate. Chiar dacă galeria Tretiakov organizează în anul 1929 o retrospectivă a creației artistului, totuși rămâne permanent sub observație, cenzura îi respinge din ce în ce mai des articolele. În anul 1930 ajunge chiar pentru scurtă vreme în închisoare și este concediat de la Casa Artei din Leningrad. Sub presiunea doctrinei oficiale, Malevici revine la arta figurativă, se străduiește, totuși, prin intermediul ei să dea glas convingerilor sale fundamentale.

În anul 1933, Malevici află că este bolnav de cancer. Va muri doi ani mai târziu, pe 15 mai 1935. Și-a dorit ca înmormântarea să reprezinte ultima demonstrație a căutărilor artistice care l-au animat. Conform dorinței sale, este îngropat în haine de culoare negru-alb-roșu într-un sicriu proiectat chiar de el, împodobit cu un pătrat negru pe fundal alb.

Kazimir Malevici (* 23 februarie 1878 – 15 mai 1935), pictor și desenator rus

Din blogosfera.

Ioan Usca.Corespondenţe

Caius.Inocentul-10