Dumnezeu si stiinta

Am primit de la Diana aceasta poveste si sper sa aveti rabdare s-o cititi in intregime, chiar daca e cam mult de citit.

Aceasta este o poveste adevarată și merită să o citiți, fie și numai pentru a afla cine a făcut demonstrația de logică pe care o conține!
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„ E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezită.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
„Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Iisus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..
„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”
De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”
La asta, studentul a replicat:
„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

PS: Studentul se numea http://ro.wikipedia.org/wiki/Albert_EinsteinALBERT EINSTEIN

 

De prin blogosfera, bloguri vizitate de mine.Am lasat si comentarii.
Elisa,Violete
Natasa.Nici săptămâna asta!
Vania.Stupul VI

Geanina.Casablanca

Cristian.PĂLĂRIE DE FETRU, IMPERMEABIL DE VISE

Posted on aprilie 8, 2010, in cultura, imagini, personalitati, povesti adevarate, stiinta and tagged . Bookmark the permalink. 17 comentarii.

  1. Iti multumesc,Diana.
    Te voi vizita sa vad ce ai descoperit, dar nu stiu daca reusesc astazi!
    Succes cu blogul si toate cele bune!

  2. Buna Gabi! Am vizitat de multe ori blogul tau! Vreau sa stii ca ultimele insemnari imi plac foarte mult! Tine-o tot asa! Am lucrat un pic si la al meu, am descoperit niste functii si te-am pus pe Blogroll.

    Ganduri bune tie si celor dragi !
    Diana.

  3. Diana, mi-e jena ca inca n-am ajuns pe la tine.Chiar acum voi veni in vizita, desi mi-e groaza sa intru pe Blogspot.
    daca nu reusesc sa-ti scriu acolo, voi scrie la mine.Nu te superi, asa-i?
    Gabi.

  4. Gabi, interiorul conteaza mereu. Ca si un creion. Nu contreza lemnul creionului, ci mina lui.
    Cat despre blog, astept sa-l vizitezi. Sper ca iti va placea.
    Toate cele bune.
    Diana

  5. Draga Diana, iti multumesc mult.Acum vad ca si tu ai blog, am sa te trec in blogroll si te voi vizita altadata, acum nu pot.
    Nu sunt chiar asa de buna cum ma vezi, am si eu destule „defecte”, pacate.
    Limba engleza am invata-o la scoala si ai dreptate intro privinta.Imi placea sa invat, dar incepand din anul doi de liceu aam cam renuntat.Incepuse o perioada mai dificila cand nu intelegeam unele lucruri (ma refer la invata) si m-am lasat pagaubasa. 😦
    Cunostinte de informatica? 🙂
    Nu cred ca am sau am putine.
    Acum vreo trei ani si ceva am patruns in lumea virtuala, primele lectii le-am primit de la baietii mei, mai ales de la cel mare.
    Cu timpul am invatat singura multe, noroc ca ma descurc cu limba engleza…
    Iti multumesc pentru povestire.
    Avem ce invata.
    Succes mai departe!Si sanatate!

  6. Gabi, imi pare foarte rau pentru pentru mica ta problema. (sper sa fie mica) Dar viata e una rea, si pentru a rezista in ea trebuie sa fim puternici. Ti-am citit blogul pe indelete, si unele comentariii de pe pagini mai vechi,dar existente erau in engleza. Scrii foarte bine in engleza, cred ca stii mult mai mult decat mine. Cred ca in copilaria ta, in loc sa te joci pe ulita cu alti copii, invatai foate mult, pana seara la 20:00-21:00.Si poate, din pacate, invatatul tau nu a fost rasplatit asa cum ai fi dorit.
    Esti o fata foarte buna, ai multe anunturi umaniatare pe blog. Ai sprijinit multi oameni, dar ei au uitat de tine. Eu, sincer te apreciez foarte mult, pentru ca ai un blog de suflet si ma gandesc ca si sufletul tau e cu o incarcatura speciala. Dupa cum iti arata blogul, stiii si informatica…
    Si mai vreau sa-ti zic un lucru. Sa nu fi trista niciodata, sa razi chiar daca sufletul tau plange, sa te ridici chiar daca ai cazut. Viata este una scurta. Poate cateodata ne amintim de zilele in care am pasit cu pasi firavi pe coridorul scolii generale, si ne gandim ca poate aceste lucruri s-au intamplat chiar ieri. Si uite inbatranim si pana la urma, murim. Viata e prea scurta ca sa uram pe cineva si mai mult, oamenii rai nu pot fi fericiti. Se inbolnavesc cu propia lor rautate. Invata sa te bucuri cand o floare a rasarit, cand raceala a disparut, cand cineva nou a comentat pe blog, cand te-ai intalnit cu un coleg din liceu pe care nu l-ai mai vazut de ani de zile. Eu am invatat sa ma bucur din orice. Incearca. Vei fi mai optimista si mai bucuroasa.
    Insanatosire si tot ce-i mai bine.
    Cu mult drag,
    Diana.
    Mai jos e poveste scrisa de mine, care sa-ti mai aduca zambetul pe buze:
    Cocoselul si inelul de aur
    „A fost odata un mos batran care avea un cocosel frumos, roscat. Intr-o zi mosul il trimise pe cocosel ca sa aduca ceva banuti, caci dansul era tare sarac. A cautat toata ziua cocoselul, macar un ban daca-ar gasi. Insa norocul nu a fost de partea lui. Se intoarse cocosul acasa, fara ceva in clont. Mosul ii spuse:
    – Nu-i nimic, mic cocosel. Macar te-ai straduit. Si l-a pus in tarc, ca sa manance si el ceva dupa o zi de munca asa de grea.
    Cand colo nu era nici o graunta. A tot scormonit, in pamantul moale si negru al curtii pana a gasit un inel de aur. Si si-a spus in gand:
    -Ce pacat ca te-am gasit acum. Nu imi esti de nici un folos.
    Ce caut eu acum sunt niste graunte de porumb.”

  7. Buna seara,Diana!Mi-a facut placere sa postez aceasta istorioara si abia astept sa-mi mai aduci, mai ales povesti scrise de tine.Voi gasi si imagini potrivite pentru ele,bineinteles. 🙂
    P.S.Poate ne vom intalni fata in fata, sper ca pana in acea zi sa-mi treaca strambatura fetei ,adica o mica pareza faciala.

  8. Geanina, frumos, nu stiu ce as putea adauga.
    Am ajuns pe aici cam tarziu si nu mai sunt in atmosfera acestui text.
    O seara linistita!

  9. Cristian,ce zici sa fii chiar studentul?

  10. Intre biserica si stiinta exista o legatura sau ar trebui sa existe.

  11. Buna Gabi! Iti multumesc din tot sufletul ca mi-ai postat povestea! Ai ilustrat-o foarte frumos! Si vad ca a prezentat interes fata de cititorii blogului tau. Povestea este foarte logica, si cu acest lucru este de acord toata lumea.:)Daca voi mai putea, am sa-ti mai trimit niste povestioare scrise de mine sau pilde uitate de mult, cu talc, dar de la care poti invata ceva.
    Cu drag,
    Diana.

    PS:Poate intr-o zi, ne vom intalni fata in fata si, o sa ne amintim de clipele frumoase cand ne cunosteam doar virtual.

  12. Venişi după mine şi plecaşi înaintea mea. Geanina moşcăita stă pe gânduri, încă…

  13. Am făcut o incursiune în două lumi.
    Alegem cu bună ştiinţă ceea ce ce reprezintă.
    Am cuprins în mâini pentru câteva momente cele două lumi, am vrut să văd, imaginar, cum va fi înclinată balanţa…încă meditez…

    Gânduri din cele mai bune trimit către tine şi cei dragi ţie!

  14. Care profesor nu şi-ar dori un asemenea student????

  15. Corectă concluzia lui Einstein!…

  1. Pingback: Stupul VII « Ioan Usca

  2. Pingback: PĂLĂRIE DE FETRU, IMPERMEABIL DE VISE «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: