Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure

http://www.wallpaperbase.com/wallpapers/landscape/forest/forest_74.jpg


Povestea parfumata inceputa de Mirela continua cu o plimbare parfumată prin pădure, tema propusa de ea.
Povestea mea e despre padurea de la noi din oras, aflata nu prea de parte de cartierul in care locuiesc.In copilarie ne plimbam in padure cu tata si culegeam ciuperci colorate si cu-n parfum de frunze uscate si de pamat reavan.Dupa ploaie se gaseau foarte multe ciuperci, iar printre ele, in cateun luminis, fragute mari, rosii si parfumate ne faceau cu ochii sa le culegem.Le mancam fara sa le spalam, cine se gandea atunci la poluare, la microbi.De unde poluare in padure de atunci?

Iernile mergeam cu parintii si vecinii la sanius pe dealul unde se afla padurea.Zapada era atunci mai alba si mai parfumata, era zapada, padurea si dealul copilariei fericite.
Anii au trecut, iar padurea a ramas in viata noastra.Ne plimbam in padure si admiram frumusetea si parfumul frunzelor, al florilor de toate culorile.De fiecare data gaseam si fragute sau mure, cate-o ciuperca printre frunze, iar cand ieseam in poienita, cerul albastru si soarele straluceau asa de puternic ca aproape ne orbeau cu lumina lor.
In padurea noastra s-a construit o gradina zoologica in care animalele ar trebui sa fie fericite, mai ales ca se extinde si se modernizeaza acest Zoo, singura gradina zoologica din judetul nostru.Tot in padurea noastra era un trenulet cu care ne-am plimbat si noi impreuna cu copiii nostri.Ne plimbam prin padure cu copiii nostri incepand din primavara cu parfumul fragezimii si al renasterii, iar verile ni le petreceam in mijlocul padurii impreuna cu o familie din vecini cu copiii lor.Nu stiu daca e nimerit sa spun asta, insa in urma noastra nu ramaneau gunoaie.
Si acum urmeaza partea mai putin parfumata a povestii, chiar trista.

N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.

Si acum dedic tuturor celor care iubesc plimbarile parfumate prin padure o melodie frumoasa si imagini ale padurii in acest anotimp.

Au mai scris povesti parfumate:

Mirela Pete.Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri 

Lili.Pădurea cu arome de… vis 

Sara.Plimbare parfumată prin pădure...

Rokssana.cand intru in padure 

lunapatrata.Padure, padure nebuna… 

VeroVers.Nesfârşita cale…

Teo Negură.Poveste de vis (52)

Posted on octombrie 8, 2011, in imagini, povesti adevarate and tagged , . Bookmark the permalink. 29 comentarii.

  1. Oare cine le dă autorizațiile de construcție ? Vom mai benecifia ceva ani de natură ?

    Îmi place cum ai ales fotografiile și ce ai scris.

  2. Ploaia, vantul, frigul ne vor spori dorul de frumoasa padure de toamna cu parfumul ei inconfundabil.

  3. Mi-a placut mult plimbarea prin padurea ta in fiecare anotimp! Toti regretam cand o padure îşi pierde copacii si este napadita de gunoaie. Din pacate nu toata lumea se gandeste la viitorul copiilor care nu vor mai avea paduri si verdeata! Melodia si imaginile mi-au mangaiat sufletul! Daca ai timp te invit pe carari tomnatice la mine pe blog!:-)

  4. Frumoasă era pădurea copilăriei dumneavoastră! Păcat că nu mai e la fel!… Vă doresc o seară plină de mister și farmec de toamnă! :)

  5. Mi-ar fi plăcut să am o pădure (sau măcar o pădurice mai mică) în apropiere, să mă pot plimba atunci când simt nevoia, dar… n-a fost să fie!
    E tare păcat pentru ce se întâmplă…

    • Peter, poate ca locuiesti intrun oras mare, doar asa se explica ca nu ai o padure in apropiere.
      Sper ca macar parc cu alei, copaci si flori sa fie aproape de tine.
      Imi pare rau de tot ce se intampla din toate privintele.
      Acum ca a venit frigul, mi-e chiar groaza de ce va fi.
      Deja am vazut, am simtit… :(

  6. Aşa sunt şi pădurile mele. Încă.

  7. “N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.”
    Mi-a plăcut mult povestea ta şi am citit-o cuvânt de cuvânt, atât de clar aduci în faţa cititorului momnete din copilăria ta.
    Am selectat finalul pentru a trage un semnal de alarmă…Pădurea Făget de lângă Cluj e îngrădită toată! Cine şi cui a vândut-o ?! E teribil. Şi trist…
    Gabi, să ai o zi frumoasă! :)

    • Mirela, ma simt flatata de cuvintele tale.
      Imi imaginez ca sunt eleva si am scris o compunere, iar doamna profesoara citeste acel fragment cu voce tare.
      daca s-ar fi intamplat asa cum mi-am imaginat, cred ca m-as fi inrosit toata si mi-as fi framantat mainile de emotie.
      Eram foarte emotiva, mai sunt si acum in unele momente.
      Iti multumesc mult de tot.
      Imi pare rau sa aud ca si padurea voastra nu mai e a voastra.Pesemne proprietarii padurii vor sa o taie si sa faca loc pentru diferite constructii, asa cum e peste tot in Romania.
      Sa ai o zi frumoasa si tu, Mirela!

  8. chiar ca e trist….te inteleg

  9. Mie îmi amintește de copilărie… când ades cutreieram pădurile cu bunica… au un farmec și o frumusețe aparte pentru mine. :)

  10. Ce dor de drumeţie mi s-a făcut… Frumoase fotografii! O zi cât mai bună, Gabi!

  11. Ce padurice frumoasa ai in imprejurimi…! Eu jinduiesc la macar un colt de verdeata printre atatea blocuri si masini…

  1. Pingback: Viața de sclav pe domeniul ministrului Funeriu mă duce cu gândul la o PLIMBARE PARFUMATĂ LA MARGINEA PĂDURII « Dictatura justitiei

  2. Pingback: Nesfârşita cale… « VeroVers

  3. Pingback: Pădurea cu arome de… vis | innerspacejournal

  4. Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog

  5. Pingback: Padure, padure nebuna… « lunapatrata

  6. Pingback: Poveste de vis (52) « Teo Negură

  7. Pingback: cand intru in padure « Rokssana's Blog

  8. Pingback: Avantaje « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers