Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure
Povestea parfumata inceputa de Mirela continua cu o plimbare parfumată prin pădure, tema propusa de ea.
Povestea mea e despre padurea de la noi din oras, aflata nu prea de parte de cartierul in care locuiesc.In copilarie ne plimbam in padure cu tata si culegeam ciuperci colorate si cu-n parfum de frunze uscate si de pamat reavan.Dupa ploaie se gaseau foarte multe ciuperci, iar printre ele, in cateun luminis, fragute mari, rosii si parfumate ne faceau cu ochii sa le culegem.Le mancam fara sa le spalam, cine se gandea atunci la poluare, la microbi.De unde poluare in padure de atunci?
Iernile mergeam cu parintii si vecinii la sanius pe dealul unde se afla padurea.Zapada era atunci mai alba si mai parfumata, era zapada, padurea si dealul copilariei fericite.
Anii au trecut, iar padurea a ramas in viata noastra.Ne plimbam in padure si admiram frumusetea si parfumul frunzelor, al florilor de toate culorile.De fiecare data gaseam si fragute sau mure, cate-o ciuperca printre frunze, iar cand ieseam in poienita, cerul albastru si soarele straluceau asa de puternic ca aproape ne orbeau cu lumina lor.
In padurea noastra s-a construit o gradina zoologica in care animalele ar trebui sa fie fericite, mai ales ca se extinde si se modernizeaza acest Zoo, singura gradina zoologica din judetul nostru.Tot in padurea noastra era un trenulet cu care ne-am plimbat si noi impreuna cu copiii nostri.Ne plimbam prin padure cu copiii nostri incepand din primavara cu parfumul fragezimii si al renasterii, iar verile ni le petreceam in mijlocul padurii impreuna cu o familie din vecini cu copiii lor.Nu stiu daca e nimerit sa spun asta, insa in urma noastra nu ramaneau gunoaie.
Si acum urmeaza partea mai putin parfumata a povestii, chiar trista.
N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.
Si acum dedic tuturor celor care iubesc plimbarile parfumate prin padure o melodie frumoasa si imagini ale padurii in acest anotimp.
Au mai scris povesti parfumate:
Mirela Pete.Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri
Sara.Plimbare parfumată prin pădure...
Posted on octombrie 8, 2011, in imagini, povesti adevarate and tagged Mirela Pete, Poveste parfumată între bloggeri. Bookmark the permalink. 30 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Oare cine le dă autorizațiile de construcție ? Vom mai benecifia ceva ani de natură ?
Îmi place cum ai ales fotografiile și ce ai scris.
Ploaia, vantul, frigul ne vor spori dorul de frumoasa padure de toamna cu parfumul ei inconfundabil.
Foarte rar… doar când merg la munte.
Pentru că pădurile astea de oraș, pline de grătare și alte chestii, nu mă atrag.
Mi-a placut mult plimbarea prin padurea ta in fiecare anotimp! Toti regretam cand o padure îşi pierde copacii si este napadita de gunoaie. Din pacate nu toata lumea se gandeste la viitorul copiilor care nu vor mai avea paduri si verdeata! Melodia si imaginile mi-au mangaiat sufletul! Daca ai timp te invit pe carari tomnatice la mine pe blog!:-)
Multumesc pentru vizita.
Si eu va multumesc ca ati trecut prin padurea copilariei mele si a copiilor mei.
O duminica de vis!
Peter, poate ca locuiesti intrun oras mare, doar asa se explica ca nu ai o padure in apropiere.
Sper ca macar parc cu alei, copaci si flori sa fie aproape de tine.
Imi pare rau de tot ce se intampla din toate privintele.
Acum ca a venit frigul, mi-e chiar groaza de ce va fi.
Deja am vazut, am simtit… 😦
Padurile sunt aproape vesnice sau asa ar fi normal.Unii copaci mor, iar altii se nasc, iar padurea ramane la locul ei.
Asa ar trebui sa fie.
Mirela, ma simt flatata de cuvintele tale.
Imi imaginez ca sunt eleva si am scris o compunere, iar doamna profesoara citeste acel fragment cu voce tare.
daca s-ar fi intamplat asa cum mi-am imaginat, cred ca m-as fi inrosit toata si mi-as fi framantat mainile de emotie.
Eram foarte emotiva, mai sunt si acum in unele momente.
Iti multumesc mult de tot.
Imi pare rau sa aud ca si padurea voastra nu mai e a voastra.Pesemne proprietarii padurii vor sa o taie si sa faca loc pentru diferite constructii, asa cum e peste tot in Romania.
Sa ai o zi frumoasa si tu, Mirela!
Poate ca sunt cam capoasa, nu stiu de ce nu ma pot obisnui cu ce vad in natura si chiar refuz sa mai merg in locurile in care ma plimbam cu placere.
Ce ar fi copilaria noastra fara plimbarile prin padure?
Sper sa mai cutreieri din cand in cand padurile!
Cristian, parca mi-e teama de drumetii, nu de alta, dar de cate ori am iesit in imprejurimi, m-am intristat.
O zi buna si tie, Cristian!
fain
Frumoasă era pădurea copilăriei dumneavoastră! Păcat că nu mai e la fel!… Vă doresc o seară plină de mister și farmec de toamnă! 🙂
Mi-ar fi plăcut să am o pădure (sau măcar o pădurice mai mică) în apropiere, să mă pot plimba atunci când simt nevoia, dar… n-a fost să fie!
E tare păcat pentru ce se întâmplă…
Aşa sunt şi pădurile mele. Încă.
„N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.”
Mi-a plăcut mult povestea ta şi am citit-o cuvânt de cuvânt, atât de clar aduci în faţa cititorului momnete din copilăria ta.
Am selectat finalul pentru a trage un semnal de alarmă…Pădurea Făget de lângă Cluj e îngrădită toată! Cine şi cui a vândut-o ?! E teribil. Şi trist…
Gabi, să ai o zi frumoasă! 🙂
chiar ca e trist….te inteleg
Mie îmi amintește de copilărie… când ades cutreieram pădurile cu bunica… au un farmec și o frumusețe aparte pentru mine. 🙂
Ce dor de drumeţie mi s-a făcut… Frumoase fotografii! O zi cât mai bună, Gabi!
Ce padurice frumoasa ai in imprejurimi…! Eu jinduiesc la macar un colt de verdeata printre atatea blocuri si masini…
Pingback: Nesfârşita cale… | VeroVers
Pingback: Viața de sclav pe domeniul ministrului Funeriu mă duce cu gândul la o PLIMBARE PARFUMATĂ LA MARGINEA PĂDURII « Dictatura justitiei
Pingback: Nesfârşita cale… « VeroVers
Pingback: Pădurea cu arome de… vis | innerspacejournal
Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Padure, padure nebuna… « lunapatrata
Pingback: Poveste de vis (52) « Teo Negură
Pingback: cand intru in padure « Rokssana's Blog
Pingback: Avantaje « Ioan Usca