Parfumul poșetelor din piele

Parfumul poșetelor din piele e tema din aceasta saptamana propusa de Mirela.
Povestea mea de astazi e despre o intamplare petrecuta cu foarte multi ani in urma, o poveste cu parfum de amintiri si un schimb de posete.
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.A fost odata o fata care si-a vizitat prietena dintrun oras aflat la vreo 200 de kilometri distanta.In acea vreme se calatorea cu trenul, bineinteles, in special cu trenul personal.Erau multe trenuri pe atunci, erau si foarte multi calatori, in gari se gaseau ghisee de informatii, case de bilete, birouri pentru bagaje si obiecte gasite, iar salile de asteptare erau pline intotdeauna.
Fata din poveste si-a cumparat biletul de tren, s-a urcat in tren, apoi a iesit la geam sa mai povesteasca cu prietena ei.Dintro data, cu un minut inainte de plecarea trenului, fetei i-a venit ideea sa faca schimb de posete cu prietena ei (ambele posete erau din piele, pe atunci se gaseau posete din piele intoarsa sau din petice).A scos portmoneul in care se gasea buletinul, pachetul de tigari si chibriturile, deja trenul pornise…Totul ar fi fost frumos, insa biletul de tren pe care-l cumparase cu ultimii ei banuti, se gasea in cealalta poseta.

Au mai scris povesti:MirelaLili, Vania,CARMEN ,DianaElly ,

Posted on iulie 29, 2012, in blogosfera, povesti and tagged , . Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. Interesanta experienta! 🙂
    Imi imaginez ce reactie trebuie sa fi avut in fatza „nasului”! Oamenii corecti se simt ingrozitor in asemenea momente! Dar acum te poti amuza cu pofta pe tema aceasta si… mi-am permis sa ma amuz si eu 🙂

    Viata fericita!

  2. Cică, omul când n-are de lucru, își face…

  3. :)) Gabi draga, esti grozava! m-am amuzat si eu de patania ta si ma bucur ca totul s-a încheiat cu bine. Povestea ta despre posete este cea mai faina poveste din seria de saptamâna aceasta! :))
    Te pup. Sa ai o saptamâna vesela si senina!

  4. 🙂 Mi-am dat seama imediat ca tu erai fata aceea care a facut schimbul pagubos. :))
    Tare mi-a placut. M-ai amuzat. Stii, intamplari ca aceasta, care atunci a fost o mica drama, sunt cele ce ne fac viata interesanta si poate chiar putin mai frumoasa.
    Doamne, te-ai cam luptat ca sa scapi de amenda! E totusi bine ca ai rezolvat, ca ai gasit intelegerea necesara.
    O duminica placuta in continuare!

  5. Mirela, eu eram acea fata.Intotdeauna faceam cate-o boacana, din fericire, povestea a avut un final fericit.Cu nasul as fi putut aranja, insa nu aveam nici un ban, prin urmare m-am ales cu un proces verbal de amenda.imi crapa obrazul de rusine, insa am facut contestatie la regionala CFR, am atasat si biletul pe care-l primisem prin posta, asa ca n-am platit amenda.
    O saptamana de vis si tie, Mirela!

  6. Dragă Gabi, povestea ta are mult umor, chiar dacă fata o fi luat o amendă la vremea rsepectivă! Nu cumva tu erai fata?! Oricum, orice amintire merită întâmplarea, mai ales că pe vremea aceea se mai putea aranja și cu nașul, nu-i așa?! Să ai o săptămână de vis, draga mea prietenă! 🙂

  1. Pingback: Alt joc cu poze – 05.08.12 « Florina Lupa Curaru

  2. Pingback: Viaţa-n imagini (010812)

  3. Pingback: Pe chibrituri: ziare şi reviste « Blog de Filumenistă

  4. Pingback: Alt joc cu poze – 01.08.12 « Florina Lupa Curaru

  5. Pingback: Amintiri din filumenie

  6. Pingback: Lătrături ocoşe (010812) « Ulise al II-lea cel Ocoş

  7. Pingback: Clipe încremenite (010812) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  8. Pingback: Parfumul poșetelor din piele « Ioan Usca

Lasă un comentariu