Caterina van Hemessen (1528 – dupa 1587), pictorita renascentista flamanda
Catharina van Hemessen - Self-Portrait
Caterina van Hemessen - Portrait of a Lady
Caterina van Hemessen - Portrait of a Man
Caterina van Hemessen - Portrait of a Woman
Caterina van Hemessen - Portrait of a Woman with a Dog
Caterina van Hemessen - Portrait of a Woman, 1548
Caterina van Hemessen - Young Woman Playing the Virginals, 1548
Caterina van Hemessen (1528 – dupa 1587) a fost o pictorita renascentista flamanda. Ea a fost cea dintai pictorita flamanda de la care exista lucrari verificabile si care e cunoscuta pentru seriile de portrete de femei lucrate la scara mica intre anii 1540 si 1550.
Desi nu era o artsita foarte inzestrata artist, Van Hemessen este considerata ca primul artist care a executat un autoportet in care e pictata asezata in fata sevaletului. Acest portret creat in 1548 o prezinta pe artista in primele etape ale pictarii unui portret, tabloul se afla acum la Öffentliche Kunstsammlung in Basel. Alte picturi ale artistei se afla la Rijksmuseum in Amsterdam si la National Gallery, Londra.
Au existat numeroase obstacole in calea femeilor din acea perioada care doreau sa devina pictorite. Pregatirea lor implica atat disecarea cadavrelor cat si studiul nudului masculin, sistemul uceniciei insemnand ca artistul aspirant trebuia sa stea langa un artist mai batran timp de 4-5 ani, deseori incepand de la varsta de 9-15 ani. Din aceste motive, artistii femei erau extrem de rari, iar acestea erau pregatite de rude apropiate, in cazul artistei van Hemessen, de tatal ei.
Ca multe pictorite din perioada Renasterii, ea a fost fiica unui pictor, Jan Sanders van Hemessen (c. 1500-dupa 1563), care i-a fost si profesor. A inceput sa picteze portrete pentru femei si barbati instariti, deseori pe un fundal intunecat. Ea a mai cunoscuta pentru autoportretul pictat in Basel, anul 1548, cand avea 20 de ani.Succesul ei este marcat prin pozitia ei buna in breasla St. Luke si eventuala pozitie ca profesoara la trei elevi baieti.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Fondul Solidaritatea
Posted on august 22, 2011, in arta, cultura, imagini and tagged Caterina van Hemessen, galerie de pictura, Jan Sanders van Hemessen, pictorita renascentista flamanda, renastere. Bookmark the permalink. 9 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Mirela, iti multumesc pentru comentariul de artista.Tu o intelegi cel mai bine pe o artista din acele vremuri si cred ca nu strica sa cunoastem si noi putin din istoria artei.
Am citit la tine despre povestea parfumata si incerc sa postez ceva original, daca nu e posibil, precis gasesc ceva mai vechi pe aici.
O zi minunata!
Nu a fost la fel de talentata ca tatal ei despre care am postat inainte, insa e de apreciat ca o femeie din acele vremuri a a vut curajul sa picteze.
O zi minunata, Cristian!
Pentru o femeie, simplul fapt ca era pictorita intr-o vreme cand parea imposibil ca o femeie sa picteze, inseamna mult. Laudabil, am o mare consideratie pentru ea.
Gabi, povestea parfumată continuă!
Vă aştept cu drag pe toţi cei care doriţi să vă exprimaţi în scris gândurile legate de un Parfum uitat, de verde crud, atât de minunat, atât de văratic sau chiar primăvarătic, acum, când toamna bate la uşa unei veri frumoase şi senine, dar aproape trecute, pentru a lăsa loc odihnei bine meritate a naturii. Vă reamintesc că nu e necesar să scrieţi despre parfumul ca produs artistic (Parfumul e a VIII-a artă), doar dacă doriţi. Scrieţi absolut ce credeţi şi ce vă inspiră această temă frumoasă şi proaspătă, melancolică, nostalgică, originală şi generoasă.Tema: PARFUM UITAT, DE VERDE CRUD
http://mirelapete.dexign.ro/2011/08/lume-lume-povestea-parfumata-continua/
O seara frumoasa!
Nu sunt chiar pe gustul meu, dar eu sunt, fireşte, subiectiv, şi trebuie să dăm artistului ce este al artistului…
Numai bine, Gabi, o zi cât mai frumoasă să ai!
Pingback: Miercurea fără cuvinte: SE ÎNTÂMPLĂ ŞI AŞA : « Stropi de suflet la vedere
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Lacul parcului, albastru! « Mirela Pete. Blog
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 80) « Teo Negură
Pingback: Socrate si testul celor trei | Rokssana's Blog
Pingback: Întâlnire de gradul III « Ioan Usca