Constantin Artachino(7 noiembrie 1870 – 9 februarie 1954), pictor român

Constantin Artachino – Fetiţa cu flori

Constantin Artachino – Spre izvor

Constantin Artachino – Ciobănaş

Constantin Artachino – Dobrogeancă

Constantin Artachino – Vatră țărănească

Constantin Artachino – Eros

Constantin Artachino – Scânteia

Constantin Artachino – Pe terasa

Constantin Artachino – Peisaj cu case la Balcic

Constantin Artachino – Strada in Turtucaia

Constantin Artachino – La pescuit

Constantin Artachino – Luntre pe malul Dunării

Constantin Artachino – Peisaj dobrogean

Constantin Artachino – Geamie la Ada Kaleh

Constantin Artachino – Bordei tătărăsc

Constantin Artachino – Scenă din Dobrogea

Constantin Artachino – Turcoaice pe malul Dunării

Constantin Artachino – Târg oriental

Constantin Artachino – Peisaj cu geamie

Constantin Artachino – Aşteptare

Constantin Artachino – Negustorul de migdale

Constantin Artachino – Negustor turc

Constantin Artachino – Turc

Constantin Artachino – Turc.

Constantin Artachino – Han tataresc

Constantin Artachino – Colț de București, iarna

Constantin Artachino – Sfârșit de iarnă

Constantin Artachino – Biblis schimbata in izvor

Constantin Artachino – Trandafiri Sălbatici

Constantin Artachino – Trandafiri galbeni

Constantin Artachino – Mic buchet de trandafiri

Constantin Artachino – Trandafiri

Constantin Artachino – Trandafirul roz

Constantin Artachino – Flori de crin

Constantin Artachino – Margarete

Constantin Artachino – Coltunasi in vas brun

Constantin Artachino – Ulcică cu cârciumărese

Constantin Artachino – Ulcică cu nalbe

Constantin Artachino – Ulcică cu nalbe.

Constantin Artachino – Vila pe insula Capri

Constantin Artachino – Peisaj cu ruine

Constantin Artachino – Vinărie în Provence

Constantin Artachino (n. 7 noiembrie 1870, Giurgiu – d. 9 februarie 1954, București) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică.

După ce a absolvit 4 clase primare, părinții l-au înscris la Școala de Comerț, unde profesorii i-au descoperit aptitudinea lui pentru desen. Cu sprijinul material din partea unui unchi a început să urmeze, concomitent cu Școala de Comerț, și școala de Belle Arte sub îndrumarea pictorilor Theodor Aman și George Demetrescu Mirea.

După ce a primit o bursă de 4 ani pentru studii în străinătate, din partea bancherului Zerleti, a plecat la Paris unde s-a înscris la Academia Julien și a studiat cu Henri Lucien Doucet, Cormot, William-Adolphe Bouguereau și Brantôt lucrând la Fontainebleau și Barbizon. În perioada studiilor a vizitat orașele Veneția și Milano, iar mai târziu, Londra. Rămânând fără bursă, a fost nevoit să revină în România, unde a expus, cu succes, și a reușit să vândă multe lucrări. Cu banii câștigați a plecat într-o călătorie la Constantinopol.

La 2 mai 1896, din inițiativa lui Ștefan Luchian, s-a deschis la București, „Expoziția artiștilor independenți”, al cărei manifest era semnat de Ştefan Luchian, alături de un grup de prieteni (Constantin Artachino, Al. Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont). La Expoziția Artiștilor Independenți din 1896 au expus tineri artiști, între care și Constantin Artachino, care fuseseră refuzați la Salonul Oficial, deschis în același timp.

Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită “Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”.

A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petraşcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.

După un examen a ocupat postul de profesor la catedra de desen, după natură și antic, la Școala de Arte Frumoase din Iași. După anul 1920, a fost transferat la Școala de Belle Arte din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună.

În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul „Scânteia”.

În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani.

A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice.

sursa

http://www.dailymotion.com/video/xxz535_constantin-artachino-pictor-roman_creation