Camil Ressu (28 ianuarie 1880, Galaţi — 1 aprilie 1962, Bucureşti)

Camil Ressu – Borcanul cu smântână (Smaranda)

Camil Ressu – Ștrengarul

Camil Ressu РMadona din D̢rste

Camil Ressu – Maternitate

Camil Ressu – Familie de țărani

Camil Ressu – La îmbăiat

Camil Ressu – Țărăncuță

Camil Ressu – La pozat

Camil Ressu – Două surori

Camil Ressu – Ţărăncuţă în pridvor la Vlaici

Camil Ressu – În ogradă

Camil Ressu – Familie de ţărani

Camil Ressu – Taranci in biserica

Camil Ressu – Peisaj din Ardeal

Camil Ressu – Peisaj transilvănean

Camil Ressu – Vatră țărănească

Camil Ressu – Vatră la Rucăr

Camil Ressu – Peisaj cu cumpănă

Camil Ressu – La umbră

Camil Ressu – Curățenia de primăvară

Camil Ressu – Dimineața la arat

Camil Ressu – Culegătorii de cartofi

Camil Ressu – La cules de țelină

Camil Ressu – Culegătorii de trufe

Camil Ressu – Cosaşi odihnindu-se

Camil Ressu – Semnarea apelului pentru pace

Camil Ressu – Cusătoreasa

Camil Ressu – Veturia Goga

Camil Ressu – Tudor Arghezi

Camil Ressu – Autoportret

Camil Ressu – Aise

Camil Ressu (28 ianuarie 1880, Galaţi — 1 aprilie 1962, Bucureşti) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică şi socială, a fost una din personalităţile marcante ale artei româneşti. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

Camil Ressu se trage dintr-o familie de aromâni (macedoromâni) din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, făcea pictură în clipele libere. În 1887, Camil Ressu este înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate. Se opreşte două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.

În 1908 revine în ţară şi, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicaţiile Furnica, Facla şi Adevărul. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziţia “Tinerimii Artistice” cu peisaje şi compoziţii pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la ţară, iar în anul următor, la “Tinerimea Artistică”, portretul de grup Terasa Oteteleşeanu, cu “şapte figuri ale boemei literare, muzicale şi pictoriceşti”. În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.

sursa poze1
sursa poze2

Camil Ressu(28 ianuarie 1880 – 1 aprilie 1962), pictor român

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google