Parfumul parcurilor
ARBORETUMUL SIMERIA
Parcul Dendrologic – Simeria – Jud. Hunedoara
Parcul dendrologic din Simeria
Pe la inceputul secolului al XVIII-lea incepe sa prinda contur, pe malul stang al Raului Mures, ceea ce astazi este considerat de specialistii consacrati “un monument national in arta parcurilor” si totodata cea mai veche si mai valoroasa colectie de plante lemnoase exotice si autohtone din Romania, ARBORETUMUL SIMERIA. Rezervatie dendrologica si peisagera cu valoare de unicat pentru patrimoniul national, Arboretumul Simeria a fost creat la inceputul secolului al XVIII-lea prin amenajarea zavoaielor naturale din lunca Muresului, in stil peisager (englezesc, romantic). Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Intr-o lucrare datand din 1763 (cel mai vechi document de atestare al parcului) se vorbeste despre o alee plantata cu castani (Aesculus hippocastanum), iar dupa relatarile unei lucrari din 1860, tot in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea a fost introdus salcamul, aceasta fiind se pare cea mai veche experimentare a speciei in tara noastra. In decursul istoriei, parcul a apartinut succesiv familiilor nobiliare de origine maghiara (Gyulay, Kún, Fáy si Ocskay), si s-a transmis pe linie feminina. Ca proprietar al parcului in anul 1848 este mentionat contele Kún, cu ocazia revolutiei semnalandu-se numeroase distrugeri si avarierea cladirilor. In perioada 1870 – 1880 se fac primele remedieri ale parcului si cladirii si incepe, dupa planuri precise, o imbogatire a parcului prin introducerea a numeroase specii originare din Extremul Orient si America de Nord si au loc schimburi de seminte cu strainatatea. Proprietarul care este semnalat dupa contele Kún este Fáy Bela, titrat, naturalist, membru al Academiei de Stiinte Maghiare, care imbogateste parcul cu specii exotice scriind si unele lucrari stiintifice de aclimatizare a speciilor. Dupa 1918, Fáy Bela se stabileste la Simeria, in familia lui intrand ca ginere Ocskay Istvan, un artist de origine nobiliara, cu mult simt artistic, care amelioreaza mult parcul sub aspect peisagistic. Este posibil ca intreaga conceptie de amenajare peisagistica a parcului sa apartina unor peisagisti cunoscuti ai timpului, dar acest lucru nu apare mentionat. Se pare totusi ca intre 1924 si 1938 a lucrat aici ca gradinar Ludvig Bucek din Germania.
Povestea parfumată e initiata de Mirela, iar tema din aceasta saptamana, Parfumul parcurilor, e propusa de Samewhiteblue(Simona Roxana Poclid).
Au mai scris povesti:
Mirela, Nina, Vania , Vienela , Silving , Lili3d, pandhora, CARMEN, Minnie, gandvis, Poclid Roxana Simona, Elly, Diana, Lolita, Mala, Dragoi Cristina,
Din blogosfera.
Florina Lupa Curaru.Vârşa primarului
Ulise al II-lea cel Ocoş.De pe net grab-late
Posted on ianuarie 27, 2013, in blogosfera and tagged Mirela Pete, Parcul dendrologic din Simeria, poveste parfumata. Bookmark the permalink. 24 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Sunt hunedoreanca(bradeanca mai bine zis) la origini si bihoreanca prin „adoptie” insa… radacina ma trage tot acolo unde am invatat prima data sa merg, sa vorbesc, sa iubesc si sa ma formez profesional.
O minunăție acest parc! Ce locuri minunate avem, dar cât de puțin sunt promovate!
Locuri pline de istorie, culori, emoții, intensitate…Prin ceea ce faci, acest articol, prin comentariile noastre, de fapt, promovăm – sentimental și la distanță – locurile dragi, ca acestea! Da, unde-s mulți puterea crește! Iubesc blogosfera, pentru că datorită blog-urilor, datorită frumuseții ideilor din condei, diversității acestora, se asigură continuitatea frumosului…din viață, natură, suflet și inimă, în armonie și sintonie!
Mulțumesc pentru articol, pata de culoare și localizarea acestui minunat lăcaș pentru inimă, suflet și cuget!
Sănătate, iubire, armonie!
Un gând bun, o vorbă pe măsură și-un zâmbet din inimă de pe meleaguri nemțene, de la poalele Ceahlăului!
Poate ca vei ajunge odata sau poate ca vei vedea poze mai multe cu acest parc.Sper sa ajung acolo la primavara si sa facem poze pe care sa le postez pentru voi.
Iti multumesc si-ti doresc un weekend minunat!
Istoria parcului am aflat-o cand am intrat pe site-ul parcului.Stiam ceva despre casa de la intrare, mai demult am vazut si o emisiune la un post local.Insa nu mai urmaresc programele locale, politica mizerabila ne-a facut pe unii sa ne ocupam timpul petrecut la televizor cu alte emisiuni.
Iti multumesc si eu si-ti doresc un weekend parfumat!
Sincera sa fiu, nu mai stiu cum e parcul, nu am mai fost acolo de foarte multi ani, desi se afla la vreo 15 km de noi.Ministerul Turismului are multe de facut pentru promovarea Romaniei, nici macar noi nu prea cunoastem locurile minunate de langa noi.
Iti multumesc ca ai trecut pe-aici.
Diana, sa stii ca n-am mai fost la Simeria de foarte multi ani, nici macar in gara, un important nod de cale ferata.Sper ca la primavara sa ajung in parc, mi-am dorit si in 2012 sa ajung acolo cand sunt infloriti pomii, magnoliile, fel si fel de flori.E o lume minunata acolo. nu stiu ce s-aa mai intamplat cu parcul.
Intradevar, pe vremuri, oamenii erau altfel, bogatii aveau mai mult suflet.
Iti multumesc.
Mala, iti multumesc mult.Mi-ar placea sa aduc mai mult parfum de Hunedoara, insa nu prea mai bloggeresc si nici nu mai sunt in tema cu noutatile.Insa am postat cateva povesti legate de orasul meu drag.
sunt incantata sa aud ca Hunedoara ti-e draga, esti de aici, sau ai lucrat aici?
Lili, iti multumesc.Am revenit si nu prea, incerc caa macar la povestea parfumata sa trec pe-aici.
Minnie, mi se pare ca intre povestile parfumate si noi exista o legatura, exista intamplari, amintiri asemanatoare, chiar daca unii suntem mai tineri sau maai in varstaa.
Iti multumesc, Minnie.Numele tau imi aduce aaminte de matusa mea preferata.
Draga Mirela, iti multumesc si eu pentru cadourile tale minunate si pentru ca pastrezi felicitarile de la mine.Sper sa ajung sa-ti trimit o felicitare si de ziua ta, la feel si de sarbatorile mari ale anului.
Nu prea ajung sa raspund la mesaje decat cu mare greutate, parca mi-e din ce in ce mai greu sa bloggeresc, insa vreau ca macar la povestile parfumate sa particip, iar articolele programate vor aparea cand le va sosi vremea.
Mirela, iti doresc un weekend minunat!
Un parc cu o istorie interesantă! Ţara noastră este frumoasă şi are cu ce să se mândrească! Au fost şi sunt oameni care vor aprecia mereu frumosul şi vor face tot posibilul ca el să se perpetueze! Îţi mulţumesc pentru frumosul oferit de tine, aici!
Numai bine! 🙂
Pacat ca Ministerul Turismului nu face reclama cuvenita unor locuri cum ar fi de exemplu si acest parc deosebit din Simeria pe care l-ai adus in atentie cu aceasta postare.
Foooarte-foarte interesant! Frumoase locuri sunt in fiecare coltisor de tara!
Pare ca inainte vreme oamenii nu voiau doar bani-bani-bani, ci doreau sa fie pomeniti pentru locurile minunate pe care le-au amenajat, pentru ceea ce au facut. Parca pe atunci cei bogati faceau ceva pentru orasul in care traiau, pentru oamenii intre care traiau…
Saptamana minunata sa ai!
P.S. Poate e greu de crezut, dar pentru mine Simeria pare un loc din alta tara! Asa departe mi se pare! 🙂 Si cat de frumos trebuie sa fie in aceasta „alta tara” 🙂
N-am fost niciodata in acest loc, la Simeria ma refer. Insa acest arboretum, cum se numeste aceasta interesanta amenajare arboricola, cred ca ar merita vazuta. Are o poveste cat se poate de interesanta si un trecut bogat datorita celor care au iubit aceasta zona si si-au dorit ca aici sa existe ceva deosebit, demn de vizitat si de admirat.
A doua imagine arata superb. 🙂
O saptamana plina de bucurii iti doresc sa ai, Gabi draga!
Plecaciuni in fata rindurilor tale care aduc in blogosfera aromata, parfum de Hunedoara atit de draga mie!
Un articol interesant. Bine ai revenit!
Ce coincidenta! De fapt nu stiu cum sa o numesc….
Marina, prietena mea din povestea parfumata de azi a ramas fara mama de foarte tanara si a fost nevoita sa paraseasca Bucurestiul si sa locuiasca la Simeria, la o matusa!
Acum descopar o mica istorioara de acolo! Asta e chiar întamplare?!
O seara placuta îti doresc!
În primul rând îți mulțumesc pentru splendida felicitare primită de la tine. Am păstrat toate felicitările de la tine ca pe un dar de mare preț!
Draga mea Gabi, de tine mi-a fost atât de dor! De locul tău plin de frumos, de tablourile de aici, de colțul acesta al frumosului și-al reveriei. Într-o lume dominată de materie, prea multă materie, arta și exponenții săi sunt singurii care reușesc, cred, să plutească puțin, iar asta contează enorm.
Am fost în Simeria și cred că am fost și în parc! Frumos parc, cu o istorie interesantă.
Mă bucur mult, cred că nici nu știi ce bucurie mi-ai făcut! O duminică frumoasă îți doresc! 🙂
Pingback: Duminică seara la Clubul Poveștii Parfumate « Mirela Pete. Blog
Pingback: Pe chibrituri: Paza contra incendiilor « Blog de Filumenistă
Pingback: Vedere de pe pod | Florina Lupa Curaru
Pingback: Asigurare post-hibernală | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Asigurare post-devalizare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Parfumul parcului « gandvis