Arhive blog

Zolty din Bogata

Teo Negură ne spune povestea lui Zolty si ce mult are nevoie de sprijinul nostru.Ne roaga sa transmitem mai departe aceasta poveste, pe care, la randul lui a transmis-o dupa ce a citit-o pe blogul lui Melami.

Lui Zolty ii plac trandafirii, ciresele, glumele, pomii infloriti, primavara, plimbarile, zapada, nepotii, parfumul florilor, … sa fotografieze gradinile vecinilor, sa primeasca vizite, sa apara la televizor, sa fie conectat la ceea ce se intampla in lume prin netul cel de toate zilele.

Incheie orice postare, orice comentariu cu formula “multa sanatate!”. Din partea sa venita, aceasta urare dobandeste valente dramatice: omul stie dureros de apasat valoarea acestor doua cuvinte!

Zolty, orfan de timpuriu de mama, a avut o copilarie cenusie taraita prin internate de scoli “speciale”. Amintirile depanate de el sunt ingrozitor de gri si de reci. Viata actuala e departe de tonuri mai vii: traieste la limita subzistentei, alaturi de fratele sau (somer), din pensia de dizabilitate, intr-o casa care are nevoie urgenta de consolidare; e tintuit intr-un scaun cu rotile (viseaza la unul mai performant, dar e vis, costa prea mult!); are dureri aproape tot timpul, i-au mai ramas functionale doua degete, cu care tasteaza curajos povesti marunte, cateodata naive, cateodata de-a dreptul lirice, despre viata lui in comuna Bogata.

Ce m-a uimit citindu-i blogul: neputintele si nefericirile nu l-au inrait, nu pare sa tarasca dupa el ranchiuni inutile. Spune simplu: ce-a fost a fost, viata merge inainte. Prefera sa se bucure si sa multumeasca pentru cel mai marunt ajutor, iar la randul sau, incearca sa-i ajute pe alti oameni incercati de nevoi.

Bun. (Adica nu prea bun, da’ asta e!) Acuma intra in scena  Groparul. A doua oara! Da, Groparul care se tot joaca de-a rasu’ cu noi, cateodata chiar si de-a plansu’ si – printre picatele – mai si incearca sa ajute acolo unde altii se multumesc sa ofteze fotogenic, sa intoarca sensibil capul, sau sa dea sfaturi pretioase. Si iacata cum suna adunarea :

Ce am făcut până acum?

Anul trecut am demarat o campanie pentru a-l ajuta şi am reuşit, împreună cu voi, să-i izolăm bucătăria (la ora actuală, numai bucătăria este locuibilă). Lucru inspirat, deoarece mai ţineţi minte ce geruri am avut astă-iarnă, şi cu ocazia asta au economisit nişte lei cu gazul – lei pe care, de altfel, oricum nu îi aveau. Trupa de bloggeri voluntari de turele trecute au fost Zamfir cu Ulise, dacul liber (esenţial în schemă) şi sibianul zerocrat cu inimă mare, alături de colegul Attila, prietenul Arpi şi Cosmin fără de care nu am fi reuşit nimic.

Ce vrem să facem anul acesta?

Treaba este gata numai pe jumătate ! Iar anul acesta avem un plan mai ambiţios. Anul acesta vrem să-i consolidăm fundaţia casei, iar în toamnă să-i mai izolăm măcar încă o cameră.

Cum puteţi ajuta?

Lucrurile acestea costă, iar popularizarea cazului este esenţială.
avem nevoie, ca şi până acum, de donaţiile voastre, pe care vă rog să le trimiteţi pe numele colegului Attila Ilyes, în contul RO14INGB0000999900198927
– de asemenea, vă rog să şi preluaţi această ştire pe blogurile voastre pentru a populariza cazul cât mai mult. Vă rog să menţionaţi şi povestea lui Zolty, poate senzibilizăm mai multe inimi şi reuşim să strângem o sumă decentă pentru a face ceva frumos şi trainic.

– dacă există printre dvs. vreo firmă care se poate lipsi de câţiva muncitori şi de niscai materiale (la etapa aceasta munca voluntară nu ajunge) şi doreşte să ajute, vă rog frumos să mă contactaţi la adresa groparu punct ro la gmail punct com. Vă pot oferi la schimb reclamă gratis pe blogul acesta de n-o s-o puteţi duce.

Deci haidati sa haidem, care vrem care putem, cat de putin (daca-i mai mult chiar nu-i nici-un bai), ca omul chiar are nevoie de noi!”