Arhive blog

Ziua Naţională a Ungariei(revoluţia din 1956)

3dflags_hun0001-0003a1

Ungaria sarbatoreste in 23 octombrie Ziua Nationala,Ziua Revolutiei impotriva bolsevismului.Le doresc tuturor maghiarilor La multi ani si sa depaseasca problemele pe care le au  in aceasta perioada neagra din istoria recenta a lumii.

Istoricii au scris despre aceasta zi si importanta ei.Daca cititi veti vedea ca exista cateva asemanari intre acele zile si ceea ce se intampla acum la noi,mai ales diversiuni lansate de cei care fac politica,de cei care se ocupa de lansarea zvonurilor,de cei care au incercat si in martie 1990 (evenimentele de la Targu-Mures)sa ne asmuta pe unii impotriva celorlalti.

In continuare sunt doar cateva fragmente din istoria acelor zile insangerate si care au aratat ca tot marile puteri,politica,banii fac si acum legea in intreaga lume.

„În toamna anului 1956 populaţia Ungariei s-a răsculat împotriva regimului comunist al lui Rákosi si Gerő. Revoluţia, chiar dacă a fost înfrântă, a avut o importanţă deosebită pentru întregul mers al istoriei din această parte a lumii,culminând cu evenimentele din 1989, care au adus răsturnarea regimurilor comuniste din sud-estul Europei.

În ziua de 23 octombrie 1956 s-a organizat un meeting de solidaritate cu Polonia(unde au avut loc în septembrie, la Poznan, conflicte violente între forţele de securitate şi populaţie, în urma cărora conducerea stalinistă a fost schimbată cu una nouă, în fruntea căreia s-a aflat Wladislaw Gomulka, un antistalinist purtat cu ani în urmă şi prin închisori). Lozincile demonstranţilor de la Budapesta (în majoritate tineri studenţi) au fost din ce în ce mai explicite, iar guvernul a ripostat vehement, făcându-i „huligani” pe tinerii demonstranţi, iar apoi aducând împotriva lor trupele de intervenţie. Ciocnirile armate de la Studioul de Radio s-au extins fulgerător în întreaga capitală, apoi şi în provincie. După intervenţia trupelor sovietice luptele armate au luat o extindere, astfel partidul a fost nevoit să-l accepte pe Imre Nagy ca prim ministru, iar trupele sovietice au fost nevoite să înceapă tratative despre plecarea lor din Ungaria. Victoria însă a fost de scurtă durată: sub masca „tratativelor” sovieticii au pregătit şi au declanşat la 4 noiembrie o amplă ofensivă militară, iar guvernul lui Imre Nagy care în prealabil – pentru a se pune sub adăpost internaţional – a denunţat Tratatul de la Varşovia şi a declarat neutralitatea Ungariei –, a fost răsturnat de la putere. Revoluţia a fost călcată în modul cel mai brutal, Budapesta distrusă ca şi în lunile asediului din 1944-45. Degeaba era simpatia lumii întregi, degeaba declaraţiile de solidaritate din lumea întreagă, marile puteri ale cu criza de la Suez şi practic au dat sovieticilor mână liberă, iar aceştia au adus la putere un guvern marionetă condusă de János Kádár.
Poziţia oficială a partidului comunist din România faţă de evenimentele din Ungaria era de la început negativă. Declaraţiile din radio şi materialele de presă de la noi vorbeau numai de „contrarevoluţie”, de „bandele de terorişti” care „urmăresc restaurarea dominaţiei grofilor şi a capitaliştilor”, comiţând „crime odioase”, şi readucând „o teroare fascistă-horthystă”. Regimul lui Gheorghiu-Dej a oferit „ajutor frăţesc” pentru „salvarea cuceririlor socialismului în ţara vecină şi prietenă”. Între timp s-a lansat şi zvonul că revoluţia de la Budapesta urmăreşte dezmembrarea României: „răpirea Ardealului”, ceea ce era o minciună inventată şi răspândită cu scop diversionist…”

REVOLUŢIA MAGHIARĂ DIN 1956 ŞI IMPLICAŢIILE EI ÎN ROMÂNIA