Arhive blog

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist

 Elihu Vedder - A Soul in Bondage

Elihu Vedder – A Soul in Bondage

Elihu Vedder - The Music Party

Elihu Vedder – The Music Party

Elihu Vedder - Japanese Still Life

Elihu Vedder – Japanese Still Life

 Elihu Vedder - The Artist and Students Before a Model

Elihu Vedder – The Artist and Students Before a Model

Elihu Vedder - Rome Representative of the Arts

Elihu Vedder – Rome Representative of the Arts

Elihu Vedder - Peace and Prosperity

Elihu Vedder – Peace and Prosperity

 Elihu Vedder - Government

Elihu Vedder – Government

Elihu Vedder - Corrupt Legislation

Elihu Vedder – Corrupt Legislation

 Elihu Vedder - Fortuna

Elihu Vedder – Fortuna

Elihu Vedder - The Rock's Egg

Elihu Vedder – The Rock’s Egg

Elihu Vedder - Egyptian Nile

Elihu Vedder – Egyptian Nile

Elihu Vedder - The Sphinx of the Seashore

Elihu Vedder – The Sphinx of the Seashore

Elihu Vedder - Lair of the Sea Serpent

Elihu Vedder – Lair of the Sea Serpent

Elihu Vedder - Near Perugia

Elihu Vedder – Near Perugia

Elihu Vedder - Bordighera, Italy

Elihu Vedder – Bordighera, Italy

 Elihu Vedder - The Lonely Spring

Elihu Vedder – The Lonely Spring

Elihu Vedder - The Dead Alchemist

Elihu Vedder – The Dead Alchemist

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923) a fost un pictor american simbolist, ilustrator de carti si poet, nascut in New York City.

Elihu Vedder  s-a născut pe 26 februarie 1836 in New York City, fiul Dr. Elihu Vedder Sr. si al Elizabethei Vedder. Parintii lui erau verisori. Tatal lui, un  dentist, a decis sa-si incerce norocul in Cuba, ceea ce a avut un impact profund asupra copilariei lui Elihu Jr.. Restul copilariei l-a petrecut intre casa bunicului sau maternal din Schenectady si internat. Mama lui l-a sprijinit in dorinta de-a deveni artist, in timp ce tatal lui si-a dat consimtamantul fara tragere de inima, convins ca fiul sau va alege alta ocupatie. Fratele lui, Dr. Alexander Madison Vedder, a fost chirurg in marina, iar in timpul cat a stationat in Japonia, a fost martorul transformarii  acestei tari  intro cultura moderna.

Vedder s-a pregatit in New York City cu Tompkins H. Matteson, apoi in Paris cu François-Édouard Picot. In final, artistul si-a completat studiile in Italia – unde a fost puternic influentat nu numai de operele artistilor renascentisti, dar si de cele ale grupului Macchiaioli de artisti modernisti. Prima lui vizita in Italia a fost din 1858 pana in 1860, cand s-a atasat emotional de pictorul Giovanni Costa. Calatoriile lor idilice la tara au fost repede intrerupte dupa ce tatal lui Vedder i-a taiat alocatia.

Vedder s-a reintors  fara nici un ban in SUA in timpul Războiului civil american si si-a castigat existenta cu comenzile de ilustratii. S-a alaturat grupului boemian ‘Pfaff’s’ de cafenea si a pictat cele mai cunoscute picturi ale sale, renumite pentru natura lor vizionara, cu imagini romantice si, deseori, cu influente orientale. In  SUA i-a cunoscut si s-a imprietenit cu Walt Whitman, Herman Melville si William Morris Hunt. Vedder a devenit membru al American Academy of Arts and Letters in 1865.

La sfarsitul Razboiului Civil a plecat din America si a trait in Italia. S-a casatorit cu Caroline Rosekrans pe 13 iulie 1869 in Glen Falls, NY. Elihu Vedder si sotia lui au avut patru copii, dintre care doar doi au supravietuit. Fiica lui, Anita Herriman Vedder a jucat un rol vital in gestionarea afacerilor tatalui ei, cunoscut pentru rezerva sa generala fata de detalii. Fiul lui Elihu, Enoch Rosekrans Vedder, a fost un arhitect promitator care s-a casatorit cu designerul de bijuterii, Angela Reston. Enoch a murit in timp ce-si vizita parintii in Italia pe 2 aprilie 1916. Elihu avea o casa in Roma pe insula Capri, un paradis pentru estetii masculini.

Vedder a vizitat Anglia de multe ori si a fost influentat de pre-rafaeliti, a fost prieten cu Simeon Solomon. A fost influentat si de lucrarile misticilor englezi William Blake si William Butler Yeats. In 1890 Vedder a ajutat la formarea grupului In Arte Libertas in Italia.

Vedder s-a intors ocazional in SUA si a trait doar in Italiua din 1906 pana la moartea lui pe 29 ianuarie 1923. E inmormantat in Cimitirul Protestant din  Roma.

Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist

Tot in 26 februarie s-a nascut Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez.

Din blogosfera.

Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL

Mirela Pete.Licitația (din seria Duzina de cuvinte)

William Blake (28 noiembrie 1757 – 2 august 1827), poet, vizionar, pictor şi tipograf englez

William Blake – Christ in the Sepulchre, Guarded by Angels

Portrait of William Blake by Thomas Phillips

William Blake (28 noiembrie 1757 –  2 august 1827) a fost un poet, vizionar, pictor şi tipograf englez. În esenţă nerecunoscută în timpul vieţii sale, opera diversă şi profundă a lui William Blake este astăzi considerată esenţială şi semnificantă atât în istoria poeziei cât şi a artelor vizuale.

S-a născut pe 28 noiembrie 1757 pe Broad Street 28(acum Broadwick St.) în districtul Soho, Londra. Era al treilea copil din cei șapte ai familiei, doi dintre ei murind în copilărie. Tatăl lui Blake, James,era negustor de galanterie și de tricotaje(vindea ciorapi femeiești și bărbătești, mănuși și articole intime și de mercerie). William a mers la școală atât cât să învețe să scrie si să citească, până la vârsta de 10 ani, fiind apoi educat acasă de către mama sa, Catherine Boucher Armitage Blake. Familia Blake făcea parte din grupul religios al Disidentilor și se crede ca ar fi aparținut bisericii moraviene. Blake a fost botezat la biserica Sf. Jacob, construită de catre Sir Christopher Wren, Piccadilly, Londra. Biblia a avut o profundă influență asupra lui Blake încă din copilărie și a rămas o sursă de inspirație de-a lungul întregii vieți.

Blake a început să deseneze copii ale gravurilor grecești ale antichităților pe care tatăl său le cumpăra, un exercițiu pe care il prefera desenului obișnuit. Prin intermediul acestor desene Blake a luat contactul cu operele clasice ale lui Rafael, Michelangelo, Marten Heemskerk și Albrecht Dürer. Parinții săi cunoșteau foarte bine temperamentul încăpățânat al lui Blake motiv pentru care nu a fost trimis la școală ci înscris la o clasă de pictură. Studia cu aviditate subiecte la alegere, pe care și le alegea singur. În această perioadă a făcut deasemenea incursiuni în domeniul poeziei, opera sa de început arată influențe ale lui Ben Jonson și Edmund Spenser.

Pe 4 august 1772, Blake devine ucenic al gravorului James Basire, din strada Great Queen, pentru 7 ani. La sfârșitul acestei perioade, la vârsta de 21 de ani, avea să devină gravor profesionist.

După doi ani, Basire își trimite ucenicul să realizeze imagini după catedralele gotice din Londra. Experiențele sale la Catedrala Westminster l-au ajutat să își formeze stilul artistic și ideile.

Pe 8 Octombrie 1779, Blake este admis ca student la Royal Academy din Old Somerset House, lângă Strand, după ce prezintă mai multe lucrări prin care își demonstrează talentul în domeniul desenului academic. Își câștigă astfel dreptul de a frecventa cursurile Academiei pentru șase ani.

Aici se revoltă împotriva a ceea ce consideră a fi stilul nefinisat al pictorilor la modă cum ar fi Rubens, promovat de către președintele Academiei Regale în acel moment, Joshua Reynolds. De-a lungul timpului Blake a ajuns să deteste profund atitudinea lui Reynolds în privința artei, în special goana acestuia după “adevărul general” și “frumusețea generală”. Împotriva picturii în ulei la modă a lui Reynolds, Blake preferă precizia clasică a primelor sale influențe, Michelangelo și Rafael.

Devine prieten cu John Flaxman(sculptor, proiectant și desenator), Thomas Stothard(pictor și desenator), George Cumberland și Henry Fuseli(pictor, proiectant și scriitor în domeniul artei) în timpul primului an la Academia Regală.

În 1780, la 22 de ani, expune o acuarelă la Academie, intitulată The Death of Earl Goodwin/Moartea Contelui Goodwin. În același an realizează și o primă gravură ce prevestește stilul său caracteristic, “al energiei joviale” debordante irezistibile – intitulată Dance of Albion/Albion’s Dance despre care Mona Wilson afirma că ar fi un autoportret.

În 1782, la vârsta de 24 de ani Blake se căsătorește(după ce a curtat-o vreme de un an) cu Catherine Boucher, fata unui grădinar din Battersea, mai tânără cu cinci ani decât el, săracă și analfabeta, dar atrăgătoare și plină de compasiune. Recent respins de o altă femeie pe care o ceruse în căsătorie Blake îi povestește Caterinei despre insuccesul său. Ea îl compătimește, câștigându-i astfel afecțiunea. Căsătoria are loc în biserica Sfânta Maria , Battersea. Certificatul original de căsătorie poate fi văzut și astăzi la biserică, expus în spatele unei ferestre de vitraliu alături de o placă comemorativă ce a fost realizată între 1976 și 1982. Blake pe lângă faptul că o va învăța pe Catherine să scrie și să citească, o instruiește și în arta gravurii. De-a lungul vieții soția sa s-a dovedit a fi un ajutor neprețuit, ajutându-l să își printeze lucrările iluminate și susținându-l să treacă prin numeroasele necazuri pe care le-a avut.

Prima colecție de poeme a lui Blake, Schițe Poetice, a apărut în 1783. După moartea tatălui său, William și prietenul său din perioada de ucenicie la Basire, James Parker, au deschis un atelier de gravură în 1784, și au început să lucreze cu librarul și editorul Joseph Johnson. Casa lui Johson era un loc de întâlnire pentru intelectualii de marcă disidenți ai timpului: teologul și omul de știință Joseph Priestley, filozoful Richard Price, artistul John Henry Fuseli, feminista Mary Wollstonecraft sau revoluționarul anglo-american Thomas Paine. Împreună cu William Wordsworth și William Godwin, Blake și-a făcut multe speranțe în legătură cu revoluțiile franceză și americană și chiar purta o bonetă frigiană în semn de solidaritate cu revoluționarii francezi, dar era disperat de ascensiunea lui Robespierre și a Regatului Terorii din Franța. În 1784 Blake a compus manuscrisul neterminat O insulă pe lună.

În 1800 Blake se mută într-o casă din Felpfam, Sussex(astăzi West Sussex) răspunzând astfel invitației lui William Hayley de a-i ilustra lucrările poetice și de a lucra sub patronajul acestuia. Va locui aici 3 ani timp în care lucrează la acuarele pentru Thomas Butts, la proiecte minore pentru Hayley ce constau în iustrații pentru cărți, și ilustrează Comus pentru John Milton. Tot aici începe să lucruze la Milton iar Michael Manson consideră că în 1800 compune și Vala sau Cei patru Zoa. Învață greaca, latina și ebraica.

În 1802 apare volumul lui Hayley Ballads/Balade, cu gravurile lui Blake, dar Blake este decis să plece de la conacul din Felpham fiind nemulțumit de situația sa fizică și artistică.

Într-un sondaj de opinie organizat de BBC în anul 2002, Blake a fost votat al 38-lea pe o listă conţinând 100 dintre cei mai importanţi britanici ai tuturor timpurilor.

sursa picturi

William Blake ( 28 noiembrie 1757 – 2 august 1827) , poet, vizionar, pictor şi tipograf englez