Arhive blog

La mine a venit deja Mos Nicolae

Sa nu uitati sa va pregatiti ghetutele, bocancii sau cizmele.Spalate, date cu crema de ghete si lustruite sa-si vada Mosul barba si mustata.
cei care n-au fost cuminti poate ca primesc o nuielusa ca avertisment sa nu fie rai.
Mi-a spus Mos Nicolae ca sunt cativa oameni si conducatorul lor de culoarea unor citrice care vor primi o joarda mare fiindca au fost foarte rai, obraznici, certareti si mari mincinosi.iar altii, de culoarea tomatelor vor primi si ei niste joarde putin mai mici ca sa-si aminteasca ca au promis ca sunt cuminti.


Sfantul Nicolae, protectorul copiilor si oamenilor aflati la necaz, este unul din cei mai celebrati sfinti in intreaga lume.

Numit in traditia populara romaneasca San’ Nicoara, Sfantul Nicolae este faptuitorul de miracole. Cea mai cunoscuta poveste despre faptele sale bune spune ca ajutat trei surori, fara zestre, sa se casatoreasca, aducandu-i celei mari in miez noapte un saculet cu aur. De acelasi miracol au avut parte si surorile mai mici atunci cand sosea momentul sa se casatoareasca. Pornind de la aceasta poveste, s-a pastrat in intreaga lume sarbatoarea Sfantului Nicolae, in noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii cuminti primind in ghetutele lustruite cu o seara inainte dulciuri si jucarii. Cei ce nu au fost foarte cuminti, vor gasi in ghetute si o nuielusa care sa le aduca aminte ca este bine sa se poarte frumos si sa fie ascultatori anul ce va veni.

La noi in tara, sarbatorile de iarna incarcate de cadouri si buna dispozitie incep de la Sfantul Nicolae. In Ardeal s-a pastrat traditia ca in seara de 5 decembrie fetele tinere sa se stranga sa pregateasca placintele pentru a doua zi. Aceasta activitate trebuie terminata pana la 9 seara, cand vin baietii sa incinga petrecerea.
In traditia populara romaneasca, mosul are barba alba legendele spunand ca astazi el isi scutura barba aparand primii fulgi de nea. Sfantul Nicolae este considerat totodata paznicul soarelui pentru a-l impiedica pe acesta sa patrunda in tinuturile de miazanoapte, protectorul corabierilor si mai ales al familiei.

Se spune ca astazi este ziua in care binele invinge raul, iar lumina invinge intunericul.

Târgul de Sfântul Nicolae-4, 5 şi 6 decembrie

Traditii japoneze:Festivalul Gion Matsuri


N-am fost si nu stiu daca voi merge la „Zilele Castelului din cauza caniculei care nu-mi face bine,asa ca am pornit spre locuri mai racoroase si m-am trezit in Japonia, chiar cand a inceput festivalul Gion Matsuri, unul din trei mari festivaluri japoneze. N-am auzit despre acest festival pana ieri asa ca a trebuit sa ma documentez de aici.Evenimentul se petrece anual pe parcursul lunii iulie în oraşul japonez Kyoto, fiind organizat de templul şintoist Yasaka din sectorul Higashiyama. Festivalul are o importanţă majoră pentru locuitorii Kyoto, care cred că sunt protejaţi de către zeităţile templului Yasaka.

Cea mai spectaculoasă parte a festivalului este procesiunea a 32 caruri, acoperite cu tapiserii vechi şi scumpe, prin străzile oraşului, începând cu cartierul Shijo în sectorul Shimonogyo. Carurile sunt iluminate de lanterne şi acompaniate de gonguri, flute şi tamburine. O altă procesiune scoate din Yasaka 3 altare portabile, care ar găzdui spiritele zeităţilor, le duce prin zonele de reşedinţă a credincioşilor până la cartierul Shijo…

Enigma-Return to Innocence

Sarbatoarea solstitiului de vara, Sanzienele (Midsummer)

Henryk Hector Siemiradzki - Night on the Eve of Ivan Kupala

Henryk Hector Siemiradzki – Night on the Eve of Ivan Kupala

Sarbatoarea solstitiului de vara (Midsummer), Sanzienele la români, se celebreaza in ajunul si ziua de 24 iunie, data exacta variaza de la cultura la cultura.Sarbatoarea îşi are originea într-un străvechi cult solar, denumirea fiind probabil preluată de la  Diana, zeiţa vegetaţiei. În credinţa populară, Sânzienele erau considerate nişte femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate neumblate de om.

Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, binecuvântează rodul holdelor, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor.

Sânzienele sunt zâne bune, însă şi ele pot deveni foarte dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoşi cu „lanţul Sânzienelor“, stârnind din senin vijelii, aducând grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac.Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea care premergea sărbătoarea, în credinţa ca, în acest fel îşi vor visa ursitul.

În unele zone fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de maritiş în vara care începea.

Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanţe puternic mirositoare, se buciuma şi se striga în jurul focurilor.

Sânzienele sunt si plante erbacee, niste flori galbene denumite ştiinţific Galium verum, care de obicei înfloresc în perioada ritualului. Dacă florile nu sunt înflorite, este semn rău, înseamnă că ceva a încurcat desfăşurarea anului  sau că oamenii au supărat sânzienele.

In unele tari, sarbatoarea solstitiului de vara este considerata una dintre cele mai mari sarbatori ale anului, comparata cu Craciunul si Anul Nou.

Tot in aceasta zi, crestinii celebreaza nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Mai multe despre sarbatoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul si Sanziene  (Drăgaica).

La data de 21 iunie, ora 08h 45m , longitudinea astronomica a Soarelui este de 90 grade , el intrind in semnul zodiacal Racul. Este momentul solstitiului de vara, ce marcheaza inceputul verii astronomice .

Anul Bivolului de Pământ 2009

Luni, 26 ianuarie, chinezii din întreaga lume au sarbatorit intrarea în Noul An – Anul Bivolului Pământ -, ieşirea din Anul Şobolanului de Pământ. Anul Bivolului Pământ 2009 este anul 4707 conform calendarului chinezesc şi se va încheia la 13 februarie 2010, urmând a se trece în Anul Tigrului de Metal. Astrologii spun că cele două cuvinte cheie ale lui 2009 vor fi devotamentul şi conştiinciozitatea. Anul Boului favorizează disciplina, munca şi perseverenţa. Este un an care va aduce evenimente doar pentru cei care vor să iasă din tiparele şi regulile celor care conduc. Tot acum este şi anul în care se vor acumula elemente de bază ce vor fi exploatate mai târziu indiferent de ideea sau aplicabilitatea acestora, investiţiile pe termen lung având cele mai mari şanse de reuşită.

dogx monkeyx dogx1 dragonx horsex pig rabbit ratx roosterx sheep snake tiger

Traditii:”Dragi prieteni, bună seara şi la mulţi ani! Bine v-am găsit, acum, de Anul Nou Chinezesc, la o nouă ediţie a rubricii Turism în China. Probabil ştiţi că Anul Nou Chinezesc sau Sărbătoarea Primăverii este cea mai importantă sărbătoare în China. Turiştii străini care vor veni în China în preajma acestei sărbători vor putea cunoaşte îndeaproape datinile şi obiceiurile legate de această sărbătoare din China, dar şi acstea diferă, de fapt, de la zonă la zonă. În ediţia de astăzi a rubricii noastre, vă prezentăm cum petrece aceste zile de sărbătoare populaţia din provincia Sichuan.

„Când eram mică doream foarte mult să sărbătoresc Anul Nou, întrucât atunci puteam să ne îmbrăcăm cu haine noi şi să mâncăm felurite delicatese, în plus era şi interesant. De Revelion ne închinam zeilor bogăţiei, Cerului şi Pământului, strămoşilor şi zeului uşii.

Mie îmi place cel mai mult dansul dragonului.

Când eram mică, mergeam cu tata şi mama în vizită la rude şi prieteni, primeam pacheţele roşii cu bani şi trăgeam artificii.

În prima zi a Noului An se merge în locuri înalte. În locul meu natal practicăm un obicei, urcăm pagode înalte, ceea ce simbolizează că zilele anului nou vor fi din ce în ce mai bune şi cu mai mult belşug.”

Un folclorist din Sichuan, Huang Shangjun, ne-a prezentat obiceiurile legate de Anul Nou Chinezesc din Sichuan:

„Datinile şi obiceiurile legate de Anul Nou Chinezesc din Sichuan sunt foarte interesante. Durează mult, de la Solstiţiul de Iarnă până în a 15-a zi a lunii ianuarie a Anului Tradiţional Chinezesc, adică Sărbătoarea Lampioanelor. Ca şi în alte zone, şi în Sichuan se fac diferite pregătiri pentru a întâmpina marea sărbătoare.”

Ultima seară a ultimei luni a unui an după calendarul tradiţional chinezesc reprezintă revelionul chinezesc. Atunci este un moment important al întrunirii familiei. Toţi membrii familiei se întorc acasă, chiar şi cei care lucrează în alte localităţi se reunesc în jurul mesei să se bucure împreună de masa copioasă şi atmosfera festivă. Oamenii nu se culcă toată noaptea pentru a-şi lua rămas bun de la anul vechi şi a întâmpina sosirea celui nou.

Dragi prieteni, cu ocazia acestei mari sărbători, vă transmitem, pe calea undelor, urări cele mai sincere, un an nou fericit, multă sănătate, belşug în anul care vine! La mulţi ani, sau în chineză „Guonianhao!”

Mai multe cititi aici.

Legendele, traditiile si obiceiurile de Anul Nou la chinezi sunt extrem de numeroase. Pregatirile pentru Anul Nou incep cu mult inaintea ajunului, deoarece exista superstitia populara conform careia pregatirile facute in ziua de ajun aduc ghinion. A 20-a zi a lunii a 12-a este dedicata curateniei casei, cand fiecare colt al casei este curatat, iar peretii sunt impodobiti cu un fel de poeme chinezesti scrise cu cerneala neagra pe hartie rosie, care exprima urari de prosperitate pentru anul care urmeaza.

Una din cele mai interesante legende de Anul Nou este cea legata de creatura infricosatoare numita Nian, care conform traditiei antice, in ajunul Anului Nou, iese si mananca oameni. Se spune ca aceasta creatura se teme de culoarea rosie, de lumina focului si de zgomotul puternic. Astfel, in China, inaintea Anului Nou, usile si ferestrele se vopsesc in rosu, se impart hartii rosii cu urari versificate, iar nativii nascuti sub semnul zodiacal al anului respeciv se imbraca in rosu. De asemenea, se aprind torte, lumanari si artificii, si se face mult zgomot la trecerea dintre ani.

Obiceiul de a face zgomot de Anul Nou vine si din credinta populara ca, la granita dintre ani, se deschide poarta dintre lumea aceasta si lumea demonilor, iar prin producerea zgomotului, se considera ca raul este impiedicat sa treaca prin poarta. Tot pentru tinerea la distanta a demonilor, de Anul Nou se atarna la intrarea in case desene sau statuete numite Zeii Usilor, care au menirea de a nu permite intrarea in casa a demonilor si a spiritelor rele.

De asemenea, aducatoare de noroc si prosperitate este considerata prezenta portocalelor si a culorii portocalii, eticheta cerand ca, atunci cand iti vizitezi rudele si cunostintele de Anul Nou, sa aduci si o punga cu portocale si mandarine, ca simbol al bunelor relatii si al fericirii.

Obiceiurile culinare de Anul Nou in China reprezinta, de asemenea, o parte importanta a traditiilor de Anul Nou, specialitatile si obiceiurile legate de cina din ajunul Anului Nou fiind foarte numeroase, acestea incluzand puiul, pestele, prajiturile si fructele. Una din traditiile importante legate de mancare este legata de mancarea pestelui in ajunul Anului Nou. Acesta nu este niciodata consumat complet, iar resturile sunt pastrate peste noapte. Acest obicei deriva din zicala populara de Anul Nou „nian nian you yu” care se traduce: „in fiecare an ramane peste”, aceasta zicala insemnand ca ai profit in fiecare an („yu” – profit). Astfel, resturile sunt pastrate din ajun pana in ziua de Anul Nou, pentru a aduce prosperitate in noul an. De asemenea, se servesc prajituri pe un platou, in mijlocul caruia adultii aseaza un servetel rosu, fiecare ingredient al prajiturilor avand o simbolistica aparte.Sursa.

Prognoza principalelor evenimente economice, sociale si politice ce vor marca anul 2009 – anul Bivolului de Pamant.

Horoscopul european.

Traditiile si superstitiile de Anul Nou

army-of-snowmen

Nu ma consider superstitioasa,dar citind acest articol despre traditiile si superstitiile de Anul Nou mi-am amintit ca intrun an(pe vremuri), in noaptea dintre ani petreceam de Revelion la prietena mea din clasa I,doar noi  doua si  parintii ei.Atunci am facut si  noi o incercare de a  afla ce viitor ne asteapta.Citisem intro  revista cred ca daca topim plumb  si-l turnam repede intrun pahar cu apa rece vom afla ce,cum va fi  viitorul nostru.Stiu ca a iesit o forma oarecare si ne-am chinuit sa interpretam ce reprezinta.Bineinteles ca putea fi orice  voiam.A doua oara nu am repetat „experimentul”.

Traditiile si superstitiile de Anul Nou sunt aproape aceleasi sau foarte asemanatoare in toata lumea crestina. Se spune astfel ca e bine sa ai pe masa crengute de vâsc, aducatoare de noroc si sa ai bani in buzunar pentru ca altfel vei fi lipsit de ei tot anul. Nu e bine sa imprumuti bani sau altceva in prima zi a anului. Trebuie sa faci mult zgomot la miezul noptii, clopoteii si pocnitorile având scop apotropaic, dar e semn rau daca stranuti in noaptea de Anul Nou. Carnea de porc si lintea mâncate de Anul Nou sunt aducatoare de noroc si tot anul iti va merge bine daca tii lumina aprinsa pâna la ziua.

Femeile nemaritate pot imprumuta o verigheta si daca o pun pe al treilea deget de la mâna stânga si o poarta in noaptea de Anul Nou isi viseaza viitorul sot. De asemenea isi pot visa ursitul daca taie o frânghie deasupra pernei pe care pun capul când se culca de Anul Nou. Nu este bine sa speli in prima zi a anului dar este bine sa faci ceva legat de ocupatia specifica pentru a-ti merge bine tot anul.

Vreme de mai bine de un mileniu in aproape toate tarile crestine, Anul Nou se sarbatorea odata cu Craciunul. In Tarile Române aceasta practica a fost intâlnita pâna in secolul al XIX-lea. Datorita acestui fapt in unele sate banatene sau ardelene se numeste si astazi Craciunul Mic. Totodata obiceiurile de Craciun, An Nou si Boboteaza care formeaza ciclul sarbatorilor de iarna pastreaza numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de renovare rituala.

Revelionul contemporan este astfel un ceremonial nocturn de celebrare a mortii si renasterii simbolice a timpului si divinitatii adorate la cumpana dintre ani. Scenariul ritual care cuprinde mâncare, bautura, distractii, cum ar fi petrecerile cu masti, sunt supravietuiri ale unor orgii antice legate de marile sarbatori. Stingerea luminilor la miezul noptii sugereaza imaginea haosului iar reaprinderea lor, urmata de imbratisari si urari de sanatate si belsug, marcheaza regasirea sperantei si echilibrului.

Specific Anului Nou este Plugusorul, obicei agrar, creat dupa modelul colindelor, practicat in seara si in noaptea de Revelion si in ziua de An Nou. Ceata este de obicei alcatuita din feciori dar sunt atestate si cete mixte in care intrau fete, femei maritate si chiar oameni in vârsta. Functiile in interiorul grupului sunt bine ierarhizate dar pot fi schimbate intre ele.

Specifica este recuzita din care nu lipsesc instrumentele de facut zgomote (caldari sparte, puscoace, pârâitoare, clopote, talangi, buhaie) dar si instrumente muzicale (fluiere, vioara, cobza, acordeon), toate menite sa purifice aerul si sa indeparteze spiritele malefice. Textul este un adevarat tratat de obtinere a pâinii, evocând toate etapele pregatirii ei, de la aratul si semanatul grâului pâna la macinatul fainii si coacerea aluatului. Treptat insa textele vechi au fost invadate si partial inlocuite de texte comice privitoare la viata cotidiana.

Specifice Anului Nou sunt si alte obiceiuri cum ar fi Capra sau Sorcova, destinate in special copiilor. De asemenea copiii merg in prima zi a anului cu „Semanatul”. Obiceiul consta in recitarea unui text in timp ce in casa, in gradina, sau pe ogor se arunca seminte de secara, grâu, orez sau ovaz. Gospodinele matura aceste seminte si le arunca in grajdul vitelor.

Sursa.

Oglinda

După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizaţiei umane. Se presupune că vestita statuie „Venus din Milo” avea în mâini atributele frumuseţii: un pieptene(sau un voal) şi o oglindă. Se presupune că Arhimede s-a folosit de nişte oglinzi ca să utilizeze căldura Soarelui pentru a incendia flota romană, însă se consideră că acest lucru s-ar fi folosit doar ca să ii dezorienteze cu ajutorul luminii Soarelui.

Totodată, celebrul far din Alexandria folosea oglinzi uriaşe ca să indice drumul spre port. Se spunea că lumina acestuia se vedea şi de la 50 de km depărtare.

Primele oglinzi datează de aproximativ 5000 de ani, având ca şi centru de expansiune Egiptul şi China. Acestea erau din bronz sau argint şlefuit şi aveau o formă ovală. Primele oglinzi de sticlă le-au realizat vestiţii sticlari din Murano, prin secolul al XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneţia, era posibil să fie condamnaţi la moarte toţi cei care divulgau secretul confecţionării oglinzilor. Producţia de oglinzi a rămas monopolul statului veneţian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea.

In credinta sintoista oglinda este considerat simbol al zeitei Amaterasu. De aceea ea a ajuns sa fie vazuta ca obiect sacru, pastrata ca atare in altarele sintoiste, trupul zeului este de obicei o oglinda, desi in unele cazuri se pastreaza in racla sabii sau alte obiecte considerate sacre.
Puritatea si curatenia sunt primele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca oglinda, pentru ca se spune ca ea reflecta sufletul posesorului. Oglinzile aburite sau murdare sunt precum sufletele intunecate de ganduri necurate.
Prezenta unei oglinzi intr-un templu sintoist arata ca zeita Amaterasu este prin apropiere si ca ea ii invata pe oameni sa-si mentina sufletele curate.
Demult, inaintea aparitiei oglinzii din sticla, se foloseau oglinzi metalice. Mai exista si astazi oameni care tin la asemenea obiecte, nu numai ca relicve, dar si ca simbol al sufletelor stramosilor. Ele trebuie lustruite din cand in cand si sunt pastrate cu sfintenie in amintirea lor. Sunt expuse si venerate cu prilejul serviciilor memoriale, obicei ce se mai pastreaza in mediul aristocratic.
La moartea cuiva, exista obiceiul sa se aduca imediat o oglinda langa fata muribundului, pentru ca spiritul lui sa poata intra in aceasta. Oglinda era apoi infasurata in matase si pusa intr-o cutie pe care se scria numele defunctului. Se spunea ca oglinda, prin reflectarea constanta a chipului posesorului ei, ajungea sa atraga sufletul acestuia si sa il reflecte.
Oglinda este, deci, simbolul puritatii absolute a sufletului, al sufletului neintinat, al reflectarii de sine in propria oglinda
.