Arhive blog

François Boucher (29 septembrie 1703 – 30 mai 1770), pictor francez, reprezentant al stilului rococo

Francois Boucher – Madame de Pompadour

 Francois Boucher - Portrait of Madame de Pompadour

Francois Boucher – Portrait of Madame de Pompadour

Francois Boucher - The Marquise of Pompadour

Francois Boucher – The Marquise of Pompadour

Francois Boucher - Madame de Pompadour

Francois Boucher – Madame de Pompadour

 Francois Boucher - Madame Bergeret

Francois Boucher – Madame Bergeret

Francois Boucher - Portrait of a Woman

Francois Boucher – Portrait of a Woman

Francois Boucher - Woman head

Francois Boucher – Woman head

Francois Boucher - Young Woman with a Bouquet of Roses

Francois Boucher – Young Woman with a Bouquet of Roses

Francois Boucher - The Breakfast

Francois Boucher – The Breakfast

Francois Boucher - Dreaming Shepherdess

Francois Boucher – Dreaming Shepherdess

Francois Boucher - The Toilette

Francois Boucher – The Toilette

Francois Boucher - The Love Letter

Francois Boucher – The Love Letter

Francois Boucher - The Modiste

Francois Boucher – The Modiste

 Francois Boucher - The Little Shepherdess

Francois Boucher – The Little Shepherdess

Francois Boucher - Allegory of Painting

Francois Boucher – Allegory of Painting

Francois Boucher - A Summer Pastoral

Francois Boucher – A Summer Pastoral

Francois Boucher - The Rest

Francois Boucher – The Rest

Francois Boucher - The Mill

Francois Boucher – The Mill

Francois Boucher - The Mill at Charenton

Francois Boucher – The Mill at Charenton

Francois Boucher - The Forest

Francois Boucher – The Forest

Francois Boucher - Crossing the Bridge

Francois Boucher – Crossing the Bridge

Francois Boucher - Crossing the Ford

Francois Boucher – Crossing the Ford

Francois Boucher - Chinese Dance

Francois Boucher – Chinese Dance

Francois Boucher - The Chinese Fishermen

Francois Boucher – The Chinese Fishermen

Francois Boucher - The Chinese Garden

Francois Boucher – The Chinese Garden

Francois Boucher - The Chinese Hunt

Francois Boucher – The Chinese Hunt

Francois Boucher - Feast of the Chinese Emperor

Francois Boucher – Feast of the Chinese Emperor

Francois Boucher - The Chinese Marriage, or An Audience with the Emperor of China

Francois Boucher – The Chinese Marriage, or An Audience with the Emperor of China

Francois Boucher - Rinaldo and Armida

Francois Boucher – Rinaldo and Armida

Francois Boucher - Diana Resting after her Bath

Francois Boucher – Diana Resting after her Bath

Francois Boucher - The Bath of Venus

Francois Boucher – The Bath of Venus

Francois Boucher - Vulcan presenting Weapons for Aeneas to Venus

Francois Boucher – Vulcan presenting Weapons for Aeneas to Venus

Francois Boucher - The Toilet of Venus

Francois Boucher – The Toilet of Venus

 Francois Boucher - The Rape of Europa

Francois Boucher – The Rape of Europa

Francois Boucher - The Setting of the Sun

Francois Boucher – The Setting of the Sun

Francois Boucher - The Rising of the Sun

Francois Boucher – The Rising of the Sun

Francois Boucher - Diana after the Hunt

Francois Boucher – Diana after the Hunt

Francois Boucher - Blond Odalisque (L'Odalisque Blonde).

Francois Boucher – Blond Odalisque (L’Odalisque Blonde).

Francois Boucher - Genius Teaching the Arts

Francois Boucher – Genius Teaching the Arts

Francois Boucher - The Education of Cupid

Francois Boucher – The Education of Cupid

François Boucher(n. 29 septembrie 1703, Paris – d. 30 mai 1770, Paris) a fost un pictor francez, reprezentant al stilului rococo, portretist remarcabil, renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau alegorică. Reflectare fidelă a vieții de curte a Franței din timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea, opera lui exprimă gusturile societății, atmosfera și stilul de viață al unei epoci dominate de hedonism și erotism. Talentul multilateral al artistului transpare din opere dintre cele mai variate. Boucher a fost un creator de scene pastorale, a realizat un număr mare de peisaje, scene de viață, portrete și tablouri cu tematică mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici.

 Pe 28 august 1723, artistul, în vârstă de numai douăzeci de ani, obține premiul întâi al Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. În următorii cinci ani va lucra pentru diverși clienți, executând desene și gravuri după operele marilor maeștri. Printre altele realizează un număr de 119 acquaforte după lucrările lui Antoine Watteau.

În primăvara anului 1728, Boucher pleacă în Italia. La Roma lucrează în cadrul Academiei Franceze, al cărei director este pictorul Nicolas Vleughels. La începutul anului 1731 se află din nou în capitala Franței și se consacră mai ales gravurii și desenului.

La 21 aprilie 1733 se căsătorește cu Marie-Jeanne Buseau, cu care va avea trei copii.

În anul 1734, Boucher repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul Rinaldo și Armida și a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie.

În calitate de membru al Academiei, Boucher primește prima sa comandă oficială din partea curții regale: trebuie să realizeze o pictură „en camaïeu” (pictură monocromatică imitând basorelieful), care să înfățișeze cele patru Virtuți, pentru plafonul camerei reginei Maria Leszczynska din palatul de la Versailles. Își expune în mod regulat lucrările la expozițiile anuale de la Salonul Parizian, prezentându-și și desenele și gravurile, fapt care va contribui la creșterea prestigiului acestor genuri artistice.

În anii 1738-1739, împreună cu alți pictori, precum Carle Vanloo (1705-1765), Charles Natoire (1700-1777), Jean Restout (1692-1768) și Pierre-Charles Trémolière (1703-1739), participă la lucrările de decorare a palatului prințului de Soubise.

În anul 1748 începe să lucreze pentru marchiza de Pompadour, care îi comandă decorarea sălii de mese din palatul de la Fontainebleau.

În scurtă vreme, favorita regelui se erijează în protectoarea artistului.Influenta doamnă îi încredințează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare.

François Boucher (29 septembrie 1703 – 30 mai 1770), pictor francez, reprezentant al stilului rococo

Tot in 29 septembrie s-au nascut:

Caravaggio(29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610), precursorul stilului baroc.

Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian.

Michiel Sweerts(29 septembrie 1618–1664), pictor flamand.

Andreas Achenbach (29 septembrie 1815 – 1 aprilie 1910), pictor peisagist german.

Rupert Bunny(29 septembrie 1864 – 25 mai 1947), pictor australian.

Din blogosfera. Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată Cristian.CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI? Călin Hera.Provincia Corvina cu miere Călin Hera. Grupul blogurilor Vania Ioan Usca.Prot

Din blogosfera.

freestyler.românia: misogină sau înapoiată?

Ioan Usca.Miercurea cosmică

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Stânci şi ape

Rokssana.miercurea fara cuvinte 22 – din trecut

Clipe de Cluj.Miercurea fără cuvinte I. Septembrie de vară la Cluj

Clipe de Cluj.Plimbare de sfârşit de vară în Grădina Botanică

Amintiri din filumenie.Linişte înflăcărată (13)

zamfirpop.Tăcute imagini miercuriene (22)

lunapatrata.Four, five, six….sex!

Cristian Lisandru.Nea Tase, Mimişor şi FMI-ul

Marietta Robusti (1560? – 1590), pictorita venetiana

Marietta Robusti – selfportrait

Marietta Robusti – Dama veneciana

Marietta Robusti (1560? – 1590) a fost o pictorita venetiana din perioada Renasterii. A fost una dintre putinele femei artiste a acelei perioade, alaturi de artistele Sofonisba Anguissola, Lucia Anguissola, Lavinia Fontana si Diana Scultori Ghisi.

Detalii despre viata Mariettei Robusti se cunosc din lucrarea lui Carlo Ridolfi „Viata lui Tintoretto”, publicata pentru prima oara in 1642, insa a fost mentionata si in cartea  lui Raffaelo Borghini, ” Il Riposo della Pitura e della Scultura” din 1584. Aceste doua surse se contrazic in ceea ce priveste anul nasterii ei: conform lui Borghini, ea s-a nascut in 1555, insa Carlo Ridolfi indica anul 1560.

Marietta s-a nascut si a murit in Venetia, cea mai mare fiica a pictorului Jacopo Robusti (Tintoretto), de la care a primit porecla, la Tintoretta (vopsitoarea, dupa ocupatia lui, cea de vopsitor).Astfel, ea e cunoscuta ca Marietta Robusti, Marietta Tintoretto si la Tintoretta.

Deoarece conventiile timpului dictau ca femeile sa ramana in intimitatea sferei casnice si nu erau bine primite in lumea producerii si vanzarii de arta, Marietta si contemoranele ei au castigat accesul in lumea artei prin intermediul tatilor sau fratilor lor. Pregatirea artistica a Mariettei a constat in ucenicia in atelierul tatalui ei.

Dovezile arata ca Marietta nu a primit comenzi pentru marile lucrari religioase ca de exemplu, alare sau picturi in biserici, ea a pictat portrete.

Ridolfi a descris-o pe  Marietta ca fiind in relatii foarte apropiate de tatal ei. Nu numai ca a invatat pe genunchii lui, insa in copilarie ii placea sa se imbrace ca un baiat astfel ca putea merge peste tot cu Jacopo. Imparatul Maximilian si regele Philip II al Spaniei au fost amandoi interesati sa o faca pictor al Curtii, insa tatal ei a refuzat invitatiile lor, deoarece nu putea sa vina si el cu fiica lui. In 1578 i-a aranjat casatoria cu un bijutier venetian, Mario Augusta, pentru a se asigura ca ea va fi aproape de el. Jacopo a invatat-o pe Marietta si sa cante din voce,  clavecin si lauta.

Ea a murit din cauze necunoscute  in 1590 si a fost inmormantata in Santa Maria dell’Orto din Venetia.

Din blogosfera.

PILULA LU` LISANDRU – Votul la două cartele sau miştocăreala politică

CAVALERII DIN BRANDAR – 4 –

Paolo Veronese (1528 – 19 aprilie 1588), pictor italian

Paolo Veronese – Livia da Porto Thiene and her Daughter Porzia

Paolo Veronese - Livia Colonna

Paolo Veronese – Livia Colonna

Paolo Veronese - Portrait de femme avec un enfant et un chien

Paolo Veronese – Portrait de femme avec un enfant et un chien

Paolo Veronese - Portrait of a Woman as Saint Agnes

Paolo Veronese – Portrait of a Woman as Saint Agnes

Paolo Veronese – Iseppo and Adriano da Porto

Paolo Veronese – Portrait of a Woman, Called La Bella Nani

Paolo Veronese – The Vision of St Helena

Paolo Veronese – Mars and Venus United by Love

Paolo Veronese - Allegory of the City of Venice adoring the Madonna and Child

Paolo Veronese – Allegory of the City of Venice adoring the Madonna and Child

Paolo Veronese - Madonna and Child with St. Elizabeth, the Infant St. John the Baptist, and St. Justina

Paolo Veronese – Madonna and Child with St. Elizabeth, the Infant St. John the Baptist, and St. Justina

Paolo Veronese - Holy Family with St Barbara and the Infant St John

Paolo Veronese – Holy Family with St Barbara and the Infant St John

Paolo Veronese - The Mystic Marriage of St. Catherine - Google Art Project

Paolo Veronese – The Mystic Marriage of St. Catherine – Google Art Project

Paolo Veronese - The Mystic Marraige of St. Catherine

Paolo Veronese – The Mystic Marraige of St. Catherine

Paolo Veronese - Judith and Holofernes - Google Art Project

Paolo Veronese – Judith and Holofernes – Google Art Project

Paolo Veronese - Venus with a mirror

Paolo Veronese – Venus with a mirror

Paolo Veronese - Leda and the Swan

Paolo Veronese – Leda and the Swan

Paolo Veronese - Lucretia

Paolo Veronese – Lucretia

Paolo Veronese (n. 1528, Verona – d. 19 aprilie 1588, San Angelo) a fost un pictor italian din perioada târzie a Renașterii, marcând trecerea spre Manierism. Pe numele adevărat Paolo Caliari sau Cagliari, artistul a căpătat cu timpul numele de Veronese, după orașul în care s-a născut. Stabilit de tânăr la Veneția, Veronese este – alături de Tițian și Tintoretto – unul din cei mai remarcabili reprezentanți ai școlii venețiene de pictură a secolului al XVI-lea.

Paolo Caliari (zis Veronese) s-a născut în anul 1528 la Verona. De la tatăl său, Gabriele Caliari – un pietrar cu solide cunoștințe de sculptură și arhitectură – a învățat să modeleze argila și a deprins extraordinarul simț al formei de care va profita în creația sa. În 1541 intră ca ucenic în atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit în Verona, reprezentant al curentului tradițional. Începând cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli, care în anul 1551 îi încredințează decorarea vilei pe care o construise pentru familia Soranzo în Treville, nu departe de Castelfranco. În anul 1552 câștigă concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova, și un an mai târziu pleacă la Veneția. Aici artistul primește o importantă comandă: decorarea a trei săli ale „Consiliului celor Zece” din Palatul Dogilor.

Veronese este primit în Veneția ca un artist recunoscut, el se stabilește în 1555 în acest oraș, unde va trăi și va lucra până la sfârșitul vieții, devenind unul din cei mai de seamă reprezentanți ai școlii venețiene de pictură.

În anul 1560, Veronese pleacă la Roma. Aici descoperă operele lui Rafael și Michelangelo, a căror artă produce asupra lui o impresie profundă. În același an, după întoarcerea la Veneția, primește comanda de a decora vila pe care Marcantonio Barbaro o construise la Masèr după proiectul vestitului arhitect Andrea Palladio. În scurtă vreme, pictorul va realiza fresce de o frumusețe indescriptibilă, care îi vor aduce gloria. Din acel moment va fi considerat unul dintre marii pictori venețieni, alături de Tițian și Tintoretto.

În 27 aprilie 1566 se căsătorește cu Elena Badile, fiica primului său maestru, și se mută cu locuința în cartierul Sf. Samuel, în apropierea palatului San Stefano.

În anii optzeci, Veronese, acum în vârstă de peste cincizeci de ani, simte din ce în ce mai des nevoia de a se odihni. La lucru îl ajută deja cei doi fii mai mari, Gabriele și Carletto. În anul 1583 își cumpără în localitatea San Angelo o proprietate, unde se retrage din Veneția. Acolo, Veronese moare în ziua de 19 aprilie 1588. Este înmormântat în mausoleul de la biserica San Sebastiano din Veneția, în atmosfera minunată a picturilor pe care le-a executat.

Paolo Veronese (1528 – 19 aprilie 1588), pictor italian

Din blogosfera. Teo Negură.Poveste de vis (21) Cristian.Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 7 – Ioan Usca.Zefiro torna

CELLA.Poate că ne dorim totul pentru că suntem foarte aproape de pericolul de a nu ne mai dori nimic

Caius.Tenebre – 23 Gabriela Elena.Ascensiune

Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian

Anunt umanitar de pe blogul Elisei.S-o ajutam pe Maria.

Tintoretto - Paradise

Tintoretto – Paradise

Tintoretto - Mary with the Child, Venerated by St. Marc and St. Luke

Tintoretto – Mary with the Child, Venerated by St. Marc and St. Luke

Tintoretto - Sagrada Familia con San Juanito, Zacarías, San Francisco, Santa Isabel y Santa Catalina

Tintoretto – Sagrada Familia con San Juanito, Zacarías, San Francisco, Santa Isabel y Santa Catalina

Tintoretto - The Adoration of the Magi

Tintoretto – The Adoration of the Magi

Tintoretto - The Adoration of the Shepherds

Tintoretto – The Adoration of the Shepherds

Tintoretto - Marriage at Cana

Tintoretto – Marriage at Cana

 Tintoretto - The Flight into Egypt

Tintoretto – The Flight into Egypt

Tintoretto - Penitent Magdalene

Tintoretto – Penitent Magdalene

Tintoretto - Baptism of Christ

Tintoretto – Baptism of Christ

Tintoretto - Noli me tangere

Tintoretto – Noli me tangere

Tintoretto - The Flagellation

Tintoretto – The Flagellation

Tintoretto - The Crucifixion of Christ

Tintoretto – The Crucifixion of Christ

Tintoretto - Pietà

Tintoretto – Pietà

Jacopo Comin zis Tintoretto(29 septembrie 1518, Veneţia – 31 mai 1594 ) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai şcolii veneţiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renaşterii. În tinereţe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porţile oraşului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid şi făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie 2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat („boiangiu” = tintore). Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menţinându-şi această preocupare şi mai târziu de-a lungul activităţii sale artistice. E posibil ca artistul să fi moştenit de la tatăl său extraordinarul simţ al culorilor, stilul dinamic şi ferm.

Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuţia picturilor a fost supranumit şi „Il Furioso”, iar folosirea dramatică a perspectivei şi a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto şi-a dedicat artei toată energia şi tot entuziasmul, lăsând posterităţii o operă de o forţă dramatică unică.Tintoretto s-a născut la 29 septembrie 1518 în Veneţia, petrecându-şi copilăria între vasele cu vopsele ale tatălui său. Nu se ştie unde şi-a făcut ucenicia artistică, dar primele sale lucrări sunt apropiate de manierismul lui Parmigianino (1503-1540) sau de stilul lui Andrea Schiavone (1510-1563). Tintoretto şi-a format propriul stil, îndeosebi exersând cu perseverenţă desenul, studiind sculpturile, desenele şi gravurile colecţiilor veneţiene. În 1539 era deja un pictor independent, cum reiese dintr-un act elaborat de un notar public, în care regăsim numele lui Tintoretto. Acesta avea pe atunci 20 de ani şi locuia în Campo San Cassiano, în apropierea podului care duce spre biserica Santa Maria Mater Domini. În 1550 se căsătoreşte cu Faustina de Vescovi, fiica comandantului gărzii de la Scuola Grande di San Marco.

Cu doi ani mai înainte executase pentru această instituţie compoziţia Minunea Sfântului Marcu sau Sfântul Marcu salvând viaţa unui sclav („Miracolo dello schiavo”). Această operă, elaborată la vârsta de 30 de ani, entuziasmează pe contemporani, în ea se regăseşte echilibrul ideal: cantitatea şi calitatea, culoarea şi forma sunt introduse în scenă în mod alternativ, corelate în mod remarcabil cu concepţia structurală a tabloului. Scuola refuză totuşi această operă, considerându-o prea originală. Nu au lipsit şi alte critici. Astfel scriitorul Pietro Aretino (1492-1556) îi impută graba cu care lucrează („fa presto”) şi – din această cauză – înclinaţia spre neglijenţă, care va dispare o dată cu vârsta maturităţii.

De-a lungul vieţii sale, Tintoretto lucrează pentru diferite scuole veneţiene, care îşi pierduseră cu timpul caracterul religios, transformându-se în instituţii laice de binefacere cu mari resurse financiare, ca urmare a donaţiilor provenite din partea membrilor şi a altor persoane caritabile. Calitatea de membru într-o asemenea instituţie era o chestiune de prestigiu, fiind o dovadă a înaltului nivel social şi financiar al unui cetăţean al Veneţiei, şi se obţinea după o triere foarte severă.

În 1564, Scuola Grande di San Rocco decide să fie aduse modificări ornamentelor de pe tavanul sălii de şedinţe a comisiei de supraveghere din Albergo. Se instituie un concurs în vederea executării lucrării. Înainte ca alţi pictori să-şi fi depus propunerile, Tintoretto prezintă o pictură ovală elaborată într-un timp foarte scurt şi obţine comanda. În 1565, o dată cu finisarea primei părţi a acestei comenzi, Tintoretto devine membru în Scuola Grande di San Rocco, contribuţia lui constând în decorarea sediului acestei instituţii. Până în anul 1587 realizează 58 de picturi pentru cele două nivele ale clădirii.

Tintoretto (29 septembrie 1518-31 mai 1594), pictor italian

sursa poze

Tot in 29 septembrie s-au nascut:

Caravaggio(29 septembrie 1571 – 18 iulie 1610), precursorul stilului baroc.

Michiel Sweerts(29 septembrie 1618–1664), pictor flamand.

François Boucher (29 septembrie 1703 – 30 mai 1770), pictor francez, reprezentant al stilului rococo.

Andreas Achenbach (29 septembrie 1815 – 1 aprilie 1910), pictor peisagist german.

Rupert Bunny(29 septembrie 1864 – 25 mai 1947), pictor australian.

Din blogosfera. Mirela Pete.Opium și Belle d`Opium de YSL. Premieră autumnală parfumată Cristian.CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI? Călin Hera.Provincia Corvina cu miere Călin Hera. Grupul blogurilor Vania Ioan Usca.Protestul