Arhive blog

Ramas bun,motanelu` baietelu`!

Imagine0182

M-am hotarat sa povestesc despre nenorocirea care s-a abatut asupra noastra,despre durere si suferinta motanelului nostru,baietelul motanelul,Miki.Nu am inteles,nu stiu exact ce s-a intamplat si as vrea sa stiu:de ce?

Tragedia a inceput in 1 septembrie cand m-am grabit sa ajung la policlinica dupa rezultatele analizelor de sange.Pentru ca e deschis doar pana la ora 16 m-am grabit cat am putut si l-am lasat pe motanel afara,mai exact in casa scarii (locuim la ultimul etaj,deasupra e podul).Nu am lipsit mult si nici foarte ingrijorata nu am fost pentru ca se mai intamplase si altadata sa-l uitam afara din nebagare de seama.Nu plangea,doar astepta cuminte…stia ca-i vom observa lipsa.

In acea seara s-a culcat langa mine (eram la calculator) si la un moment dat a inceput sa planga si a facut pipi pe el,ca sa zic asa.M-am gandit ca are probleme cu rinichii fiindca motanii castrati fac de obicei litiaza renala.In aceeasi seara am facut rost de niste medicamente de la sora mea al carei motan a avut mari probleme cu pietrele la rinichi si am sperat ca tratamentul il va ajuta.

A doua zi l-am dus la medicul veterinar si de atunci au inceput necazurile.In primul rand,motanelul nostru a fost foarte speriat si a incercat sa fuga de pe masa de tratament,iar in incercarea de a scapa ne-a zgariat (nu cu intentie si nici cu violenta).Era doar speriat de moarte.Medicul l-a anesteziat,l-a consultat,i-a pus o sonda si a scos urina(limpede,fara sange sau puroi),apoi continutul intestinului gros.I-a administrat NoSpa ca sa nu mai aiba dureri si am sperat ca se va face bine.

Cand s-a trezit din anestezie nu s-a simtit deloc mai bine,din contra.Am vazut ca inainte de crize avea o privire speriata,ii tremura maxilarul si apoi plangea foarte tare.Il mangaiam incercand sa-l linistesc si ii faceam masaj usor la burta.Il durea si mi se rupea inima ca nu-l pot ajuta mai mult.Dupa fiecare criza manca cu pofta,dar nu orice.Apoi am observat ca la fiecare criza ii curge saliva.Am vorbit cu veterninarul si a doua zi ne-am dus la Deva pentru o investigatie la ecograf.Nu se vedea nici un organ intern afectat,iar medicii au banuit ca e o problema neurologica.

La intoarcere spre casa,motanelul a vomitat foarte mult,iar mirosul vomei a fost foarte puternic.Credeam ca isi va reveni,dar m-am inselat.Mai mult,veterinarul ne-a sunat seara sa ne spuna ca banuieste ca motanelul are rabie si trebuie sa mergem la spital sa ne vaccinam.Ne-a obligat sa-l izolam pe motanel intro incapere din cabinetul lui,l-am lasat acolo singur,fara hrana (avea apa intru vas),fara o paturica pe care sa stea.In acea seara motanelul se simtea mai bine,incepuse sa se comporte firesc,nu mai avea crize si speram ca totul se va termina cu bine.

Ne-am dus la spital si am fost obligati sa ne internam pana a doua zi pentru vaccinarea anti-rabie.Dimineata am fost sa-l vedem pe motanel si doream foarte mult sa-l iau acasa.Medicul nu m-a lasat fiindca motanelul avea din nou crize.

Seara am fost din nou la el si l-am gasit mort, intins pe burta…era deja rece.

Nu va pot spune ce mult ma doare ca l-am pierdut,ce mult ma doare ca a murit speriat si singur.

Luni  l-am dus la Directia Sanitar-Veterinara pentru,iar rezultatele testelor de rabie au iesit negative.

De ce a murit?ce boala a avut?l-a otravit cineva?Ma poate ajuta cineva cu un raspuns?De ce s-a intamplat tocmai in ziua cand l-am lasat in casa-scarii?

Cei de la Directia Sanitar-Veterinara  nu-i fac autopsia,pe ei ii intereseaza doar creierul si dupa ce termina cu testele il incinereaza.

Sunt tare mahnita si ma gandesc ca eu sunt vinovata pentru ca s-a prapadit.Era cel mai cuminte,jucaus,torcator,lipicios motanel si cam fricos.

Chiar si celelalte doua pisici ale familiei simt ca s-a intamplat ceva rau si il cauta.Uneori mi se pare ca il vad acasa.

Suntem tristi cu totii si nu dorim nimanui sa treaca prin astfel de momente tragice.

Adevarul despre cauzele suferintei

Suferinta:11 septembrie 2001(poze).

Adevarul despre cauzele suferintei:dorintele,poftele,ignoranta.
Poftele sunt cea mai puternica dorinta pe care o au toate fiintele pentru placerile simturilor si pentru viata insasi.De exemplu,oamenii cauta sa se bucure de mancare buna,distractie si companie placuta.Dar nici una dintre acestea nu ne dau satisfactie completa,deplina.dupa ce mancam o mancare fina,ascultam muzica buna si suntem intro companie placuta,totusi nu suntem multumiti.Am dori sa ne bucuram de aceste placeri inca o data si inca o data ,cat de mult este posibil.

Si oamenii care isi doresc prea multe lucruri nu sunt niciodata multumiti.Ca si copiii intrun  magazin de jucarii,ei poftesc la toate lucrurile atragatoare pe care le vad in jurul lor.Dar ca si copiii,curand nu mai sunt satisfacuti cu ce au si doresc mai mult.cateodata,nici nu mai pot dormi si manca pana nu obtin ce-si doresc.Cand vor obtine ceea ce vor,se vor simti fericiti pentru scurt timp.multi dintre ei vor fi prea ingrijorati pentru siguranta si conditia noilor lor achizitii pentru a se bucura de ele.Daca se intampla ca obiectul pe care-l poseda sa se sparga in bucati si trebuie sa-l arunce,vor suferi pentru aceasta pierdere chiar mai mult.

Cand obtinem ceva ce ne dorim,vrem din ce in ce mai mult si astfel creste lacomia.Datorita lacomiei si dorintelor,oamenii incep sa minta,sa triseze si sa fure pentru a obtine ceea ce vor.Dorintele necontrolate pot duce la interdictii,de exemplu la fumat,baut si mancat,toate acestea cauzandu-ne suferinta ,boli fizice si psihice.
Daca o persoana previne pe cineva asupra ceea ce-si doreste,acela s-ar putea supara.Dorinta,atunci cand e obstructionata poate duce la imbolnavire si manie.Aceasta la randul ei poate duce la cuvinte dure,certuri violente si chiar bataie sau crima.Toate acestea produc suferinta.
Ignoranta.Poftele sau dorintele sunt ca un copac cu multe crengi.Exista crengi ale lacomiei,a bolii si a maniei.Fructul acestui copac este suferinta,dar cum creste copacul poftelor?El creste din ignoranta.
Ignoranta este incapacitatea de a vedea adevarul despre lucruri,de a vedea lucrurile asa cum sunt.Exista multe adevaruri despre lumea ignorata de oameni datorita limitelor intelegerii lor.
De exemplu,stiinta a aratat ca exista sunete pe care oamenii nu sunt capabili sa le auda si unde de lumina pe care nu le pot vedea.Oamenii sunt total inconstienti de undele radio sau rzele luminii ultra-violete daca nu au instrumente speciale care sa le permita sa le observe.Atat timp cat oamenii raman ignoranti cu privire la lumea in care traiesc,ei sufera de tot felul de neintelegeri si deziluzii.

Cand oamenii isi imbunatatesc cunostintele si capata intelepciune prin studiu,gandire potrivita,meditatii,reflectii,ei vor vedea Adevarul.Vor vedea lucrurile asa cum sunt cu adevarat.Vor intelege suferinta si nepermanenta vietii,legile cauzei si ale efectului.Stapanind poftele si ignoranta,ei vor atinge fericirea si iluminarea.

Nu am ales acest subiect pentru ca as suferi,azi simt ca nu mai am chef de nimic,sunt chiar indiferenta,nepasatoare,de-abia am chef sa ma ocup de blog.Sa ma ierte prietenii mei daca nu-i vizitez-nu ma simt in stare.Cred ca trebuie sa fac o pauza.Poate sunt doar obosita,poate vremea e cauza,nu stiu si nici nu ma intereseaza.

Jignirea doare tare

Cuvantul e o arma putenica! Loveste atat de dur si fara mila, ramane infipt in amintire, in suflet inconjurat de durere….. insa tot cuvantul este cel care este IUBIRE. Prin cuvant ne marturisim dragostea, prin cuvant iubim cel mai intens, prin cuvantul redus la banala interjectie ne exprimam fericirea cand ne privim pentru prima oara copilul nou nascut, si poate la finalul vietii, chiar in ultima clipa de simtire in mintea noastra se contureaza tot un cuvant! Deci, cuvintele ce ranesc ar trebui stocate undeva in camera uitarii, ignorate, acoperite de nepasare. Doar asa fericirea are sanse reale sa ne pandeasca si sa ne cucereasca!(Riana Anair).

Cuvintele care dor n-ar trebui rostite niciodata. Raman in mintea noastra, ne macina, ne intristeaza mult.Ce minunat ar fi sa le putem uita,dar ele ne dor prea tare si nu ne lasa sa le uitam.

Fragmente din articolul”Durerea provocată de o jignire durează mai mult decât cea fizică
Durerea provocată de o experienţă emoţională negativă durează mai mult decât durerea stârnită de un traumatism fizic, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani.

Potrivit unui studiu publicat în Psychological Science şi preluat de BBC, Cercetătorii de la Universitatea Purdue (Indiana), autorii acestei lucrări, au intervievat mai multe persoane tinere despre evenimentele dureroase din ultimii cinci ani care au precedat studiul.

Voluntarii au fost rugaţi să scrie despre experienţe dureroase, fizice şi emoţionale, apoi au primit un test mental dificil. Cu cât mai dureroasă era amintirea, cu atât rezultatele la testul mental erau mai proaste.

Rezultatele testelor erau semnificativ mai bune în cazul celor care aveau amintiri dureroase despre o traumă fizică decât în cel al persoanelor care au scris despre o experienţă emoţională negativă.

Cercetătorii doresc să repete experimentul pe un grup de voluntari în vârstă, care prezintă mai multe probabilităţi de a se confrunta cu dureri cronice.

Am avut parte si eu de cuvinte grele,jigniri care m-au durut foarte tare,mai ales ca nu intelegeam de ce?Cuvinte grele rostite de omul langa care sunt alaturi de peste 25 de ani-intro oarecare masura am inteles si am iertat.Vremurile in care traim si greutatile ne fac sa ne iesim din fire si sa ne razbunam pe cei apropiati.Chiar si mie mi s-a intamplat sa spun cate-o vorba grea,dar mi-a parut rau si sunt atenta sa nu mai fac astfel de greseli.

Jigniri care m-au durut am primit o multime intro perioada cand imi pierdeam timpul pe forumul RTV.Am mai vorbit despre asta,asa ca nu are rost sa repet.Niciodata n-am inteles motivele,poate ca banuiesc unul sau doua motive.Am suferit,am tacut,apoi m-am revoltat si am reactionat.Dupa un timp am devenit mai inteleapta si am inteles ca cea mai buna metoda de autoaparare este sa ignori aceste persoane si sa eviti orice discutie cu ei.

“Cea mai frumoasa inima”

„Cu cat suferi mai mult in viata,cu atat inima ta va fi mai frumoasa”.

” Suferinta oteleste, ne invata, ne indeamna spre cunoasterea adevaratei vieti. Arta de a suferi, duce la adevarata arta de a trai, de a fi intelept”

„Intelepciunea este acea imbinare a tot ce simtim, voim si gandim, care ne face sa biruim suferinta si sa castigam mangaierea pastrand totusi un suflet cat mai luminos in intelegere si cat mai generos in fapta.”

„Cine a inteles suferinta si a incheiat armistitiu cu ea, este gata a se impartasi cu taina cea mai mare, dar cea mai simpla a vietii: iubirea”.

love_heart

Intro zi un tanar statea in centrul orasului spunand ca el are cea mai frumoasa inima din tot tinutul.Au inceput sa se adune tot mai multi oameni ca sa-i admire inima cea frumoasa.Nu avea nici un semn ,nici un defect,era perfecta.Tanarul era foarte mandru si se lauda tot mai mult cu inima lui cea frumoasa.

Deodata,in fata multimii a aparut un om in varsta care a spus:”Inima ta nu este nici pe departe asa de frumoasa ca a mea”.Multimea si tanarul s-au uitat la inima batranului.Inima batea cu putere,dar era plina de cicatrici,avea petice care nu se potriveau exact si cateva margini zdrentuite.In unele locuri se vedeau niste adancituri ca niste gauri.Oamenii se uitau cu ochii mari de mirare,intrebatori.Cum putea sa spuna batranul ca inima sa era mai frumoasa?Tanarul s-a uitat la inima batranului si a inceput sa rada.”Cred ca glumesti”,i-a spus el zambind.”Compara inima ta cu a mea.A mea este perfecta,iar a ta este o amestecatura de cicatrici si rupturi.”„Da”,a spus batranul,”Inima ta arata perfect,dar n-as face schimb cu tine.Vezi,fiecare cicatrice reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea.Am rupt cate-o bucatica din inima mea si am daruit-o,iar ei mi-au dat bucati din inimile lor cu care sa umplu golurile ramase.Pentru ca nu toate bucatile s-au potrivit am si cateva margini zdrentuite pe care le pretuiesc pentru ca-mi amintesc de dragostea pe care am impartit-o.Uneori am dat fara a primi in schimb.De aceea sunt aceste scobituri –daruind iubire iti asumi un risc.Desi ranile sunt dureroase,ele raman deschise ca sa-mi aminteasca de iubirea pentru ei si sper ca intro zi se vor intoarc si sa umple locul gol.Asadar vezi acum ce este cu adevarat frumos?Tanarul a ramas tacut ,iar lacrimile ii curgeau pe obraji.S-a indreptat catre batran cu inima lui tanara,perfecta si frumoasa,apoi a rupt o bucatica din ea.I-a oferit-o batranului cu mainile tremurand de emotie.Batranul a luat bucatica,a pus-o in inima sa,apoi a smuls o bucatica din inima sa cu cicatrici cu care a acoperit rana din inima tanarului.S-a potrivit destul de bine,dar au ramas foarte bine,cateva margini .Tanarul s-a uitat la inima lui…nu mai era perfecta ,dar era mult mai frumoasa ca oricand de cand iubirea din inima batranului s-a revarsat in inima lui.Cei doi s-au imbratisat si au plecat impreuna.

O inima frumoasa poate fi o frunza,o floare,un copac,chiar si o piatra.Daca ne uitam in jurul nostru precis vom vedea inimile frumoase.