Arhive blog

Coloana Infinitului

Update:Constantin Brâncuşi,locul doi într-un clasament al artiştilor secolului XX

http://eexergy.blogspot.com/2008/11/de-la-dalt-la-creion.html;
http://eexergy.blogspot.com/2008/11/n-cutarea-formei.html

La 27 octombrie 1938 a fost inaugurata Coloana Infinitului,sculptura monumentala a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu Jiu, compus din Coloana Infinitului, Poarta Sarutului si Masa Tacerii concepute si executate de sculptorul roman.

Coloana are o inaltime de 29,35 metri si este compusa din 15 moduli octaedrici, respectiv avand la extremitatile inferioara si superioara cate o jumatate de modul. Modulii erau numiti margele de catre Brancusi.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoştinţei fără sfârşit şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul război mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Cu toate acestea, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn”, iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural”, datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească”.

În tradiţiile şi datinile poporului român, „Arborele cosmic”este locul de pornire într-o călătorie pe căile mirifice care înlesnesc comunicaţia între pământ şi zonele cosmice,cunoscute sau necunoscute. Escaladarea nu se poate face de către oricine şi oricând. Au acces, cu restricţii şi în anumite condiţii, doar eroii,oamenii iniţiaţi şi o parte din morţi (care au dus o viaţă virtuoasă).

Eroii călătoresc prin propriile lor mijloace supranaturale, pe căi doar de ei cunoscute şi ajutaţi uneori de animale miraculoase.

Oamenii de rând se pot urca la ceruri numai prin iniţiere, tărie fizică şi morală şi dorinţa de a lua contact cu făpturile transcendentale.

Căile oamenilor sunt două: una pe„Arborele cosmic” şi alta pe o „Scară la cer”, ce trece prin „văzduh” (domeniu mitic ce corespunde spaţiului dintre pământ şi primul nivel de ramuri – adică primul cer– al„Arborelui cosmic”).

„Scara vămilor văzduhului”,accesibilă sufletelor morţilor, este un mit consemnat mai ales în perioada feudală de mitologie creştină populară. Această scară îngustă cu trepte înalte – cu diverse variante –urcă oblic până la „Poarta Raiului”.Numele ei provine de la faptul că fiecare treaptă (în fapt a viciilor)alcătuieşte o „vamă” străjuită de doi vameşi: un înger şi un diavol.

Aceeaşi ascensiune a sufletului în cer pentru cazul celor defuncţi,se poate desprinde şi din ritul înmormântării prin trunchiul de lemn al „bradului mortului” – ca şi al „suliţei mortului” în cazul celor decedaţi în floarea vârstei – aşa cum se practica în Gorj, în vremea tinereţii lui Brâncuşi (obicei care, foarterar, se mai poate observa şi acum).

„Cand nu mai suntem copii, suntem deja morti”.

„Voim intotdeauna sa intelegem ceva. Insa nu este nimic de inteles. Tot ceea ce puteti contempla aici, in Atelier, are un singur merit: ca este trait…”

Simbolismul mitic al «Coloanei Infinitului»

“Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire”(Brancusi)

Sculpturi Brancusi

Aparitiile sfinte si OZN-urile

Astrofizicianul si investigatorul OZN Jacques Vallée, a emis printre primii ipoteza ca fenomenul OZN este doar un nume modern pentru un proces care continua din zorii speciei umane si ale carei urme se gasesc în traditia folclorica. El va relua aceasta problematica în cartea Dimensions: A Casebook of Alien Contact (1988; trad. rom. Alte dimensiuni), unde paralela este extinsa si asupra fenomenelor religioase. Aparitiile sfinte nu au existat doar în vechime. Ele se petrec si în zilele noastre si au fost minutios descrise de numerosi martori credibili. Vallée a analizat în cartea sa un numar de faimoase aparitii ale Sfintei Fecioare: La 13 mai 1917 si apoi de alte cateva ori langa oraselul Fatima din Portugalia, în 1858, la Lourdes, în Franta, în 19 septembrie 1846 cand în La Salette, localitate din Alpii Francezi, dintr-un glob de lumina clipitoare a aparut o „Frumoasa Doamna”, sau în zorii zilei de 9 decembrie 1531, cand, la zece ani dupa cucerirea imperiului aztec, unui bastinas, i-a aparut, în apropiere de Tenochtitlan (Mexico City), o Doamna care a cerut sa fie numita Santa Maria de Guadalupe.

Dar exista si aparitii mai recente. Începand din 2 aprilie 1968 si pana în iunie 1971, Fecioara a fost vazuta de mii de martori, majoritatea musulmani, de o suta opt ori (dupa unele evidente) pe cupola bisericii crestine copte a cartierul Zeitun din Cairo. O multime de fotografii atesta fenomenul. În 1981 si în anii care au urmat au existat peste 2000 de aparitii mariale langa satul Medugorje (Bosnia). În anii nouazeci au fost numeroase aparitii în diverse localitati din America de Sud s.a.m.d.

Cu adevarat curios este ca atat cu prilejul aparitiilor sfinte cat si în rapoartele OZN, se regasesc o serie de detalii comune, destul de neobisnuite. Jacques Vallée atrage astfel atentia asupra unor paralele între aparitiile Fecioarei si evenimente OZN, cum ar fi: lumina orbitoare, care se vede eventual prin ceata, un glob stralucitor, un disc rotindu-se foarte rapid, un „dans al Soarelui”, o coloana de raze care coboara din cer si pe care martorul se poate înalta de la pamant, vestminte care raman uscate în ciuda ploii, un nor din care apare o fiinta nepamanteana, scaderea temperaturii, „fire” sau „petale” cazand din cer si topindu-se, o liniste nefireasca, pierderea notiunii timpului, stare de transa, stare de epuizare dupa terminarea contactului etc.

Pentru a da si un exemplu romanesc, reamintim ca pe 15 iunie 1935 si apoi dupa o saptamana, lui Petrache Lupu, cioban de 28 de ani, i-a aparut, la 2 kilometri de Maglavit, nu departe de Calafat, un „Mos” care i-a transmis un mesaj de pocainta si a savarsit miracole. În dimineata de 15 august 1936, doua sute de mii de pelerini veniti la Maglavit au urmarit în genunchi, înfricosati, cum Soarele a luat, timp de 8-10 minute, „o forma de armonica”, pe suprafata sa trecand numeroase fulgere.

Asa cum aflam din cartea lui Jean Sider: Contacte supraterestre – Iluzia cosmica (1997), Lucien Blaise din Lyon, inventariase 29654 aparitii religioase (Maria, Iisus, sfinti, îngeri, demoni etc.), petrecute pana în 1991, în 1272 de locuri din 69 de tari. Printr-o corelatie interesanta, în anii în care se înmulteau aparitiile sfinte se intensificau si „valurile” de OZN-uri. Blaise a numarat, în rapoartele din inventarul sau, 118 cazuri de „dans al Soarelui”, ca si numeroase „ploi de petale” ori alte fenomene repetitive.

Reverendul metodist B.W. Palmer, într-o sinteza facuta asupra catorva sute de aparitii ale unor entitati sfinte precum Fecioara, Iisus, Sfantul Petru, îngeri etc., raportate în vremuri mai recente, constata si el repetarea unor detalii care apar si în fenomenul OZN: aparitia sfanta descinde pe o raza de lumina; aparitia se iveste, respectiv dispare, prin peretele solid al camerei; martorul se trezeste din somn cu sentimentul unei prezente spirituale, simtind o atingere sau vazand o lumina stralucitoare; cand deschide ochii, vede aplecandu-se asupra sa aparitia sfanta; martorul vede un norisor îndreptandu-se spre el, cand îi ajunge în preajma, se contureaza din el aparitia sfanta. În alte împrejurari, aparitia sfanta dispare într-un nor; ori se arata în acelasi timp mai multor persoane, dar este perceputa în mod diferit de acestea s.a.m.d.

Asadar, în cazul în care acceptam realitatea atat a fenomenului OZN cat si a aparitiilor sfinte, prima concluzie rezonabila este ca fie cele doua tipuri de fenomene au o cauza comuna, fie se manifesta prin mecanisme înrudite.

Sursa articolului:revista Magazin

Imagini