Arhive blog

Urari de Anul Nou 2009

La multi ani,An Nou fericit!Speram,inca mai speram ca noul an ne va aduce in sfarsit linistea de care avem nevoie,o viata mai buna,un trai decent, sa nu mai fie nevoiti tinerii sa plece in lume lasandu-si acasa(daca au casa) copiii carora le lipeseste dragostea parinteasca.Multa fericire tuturor,multa iubire,sanatate in trup si suflet!

Le multumesc celor care m-au vizitat aici,in special prietenilor mei virtuali(nu-i notez sa nu uit pe careva) si sper sa ne vedem si sa ne auzim cu bine la anul.

Cu drag,

Gabi.

wall_large17 wall_large16

wall_semilarge13Mai sunt…ore…minute…secunde pana la Anul Nou

Opreste-te in secunda cand incepi sa-ti plangi de mila ca nu esti altceva decat ceea ce esti.

800px-arun_image30

De cateva zile sunt foarte mahnita si dezamagita de tot ce se intampla la noi.Nici macar bloggeritul nu ma ajuta ca altadata sa scap de aceasta mahnire care ma secatuieste de vlaga.Ma simt cam aiurea,ma simt neputincioasa si nu ma pot bucura nici macar de apropierea Craciunului.Si ca un facut am intalnit niste versuri care se potrivesc starii mele sufletesti.Poezia e in limba engleza si am incercat s-o traduc asa cum m-am priceput.

Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe.

Fericirea adevarata
Poate fi un sentiment
Asa de strans
Asa de vremelnic
Care este dincolo de puterea
Rationamentului nostru de a ne exprima.

La baza tuturor fericirilor noastre permanente
Se afla un tezaur de momente
Si impresii.

Noi suntem esenta
Acelor ani din viata
Si memoria
Stramosilor nostri.
Sa nu comparam niciodata prezentul cu trecutul.Sa nu anticipam viitorul niciodata . Opreste-te in secunda cand incepi sa-ti plangi de mila ca nu esti altceva decat ceea ce esti.
Schimba prezentul in etern. John Cowper Powys ~ 1935.

 

Real happiness
may be in a feeling
so close
o transitory
that it’s beyong the power

of our reasoning to conceive.

At the bottom of all lasting happiness
is a reservoir of moments,
and impresssions.

We are the essence
of those years of our life,

and the memory in our ancient earth.

Never compare the present with the past. Never anticipate the future. Pull yourself up the second you begin pitying yourself for being here rather than there.

turn the present into the eternal. John Cowper Powys ~ 1935.

Povestea Madalinei!S-o ajutam si pe ea!

Update:Anunturi umanitare de la Isabellelorelai.

Claudia

STOP CANCER

PRO VITA: PENTRU VIAŢĂ

Madalina mi-a scris in speranta ca o pot ajuta sa-si vada visul indeplinit,visul de a putea merge fara cadru sau scaun rulant.Speranta ei ar putea deveni realitate daca ar face transplant cu celule stem in China,dae are nevoie de 20.000 de euro.Ii rog pe toti care au posibilitatea s-o ajute pe Madalina sa mearga.Va multumesc!

http://medlyne.bloggerul.ro/

O speranta pentru mine… Ajutati-ma!
Numele meu este Burungiu Madalina, sunt din Tulcea.
Povestea mea a inceput inainte sa apar pe lume. N-am mai avut rabdare sa astept 9 luni ca sa vad lumina zilei, sa ma bucur de viata…
Si astfel m-am nascut prematur, la doar 7 luni…Nici n-am apucat sa deschid bine ochii, sa privesc imprejur…si am cazut intr-o mare de necazuri, nesfarsite, ce-mi calauzesc si acum pasii, zi de zi…
Fiind adusa pe lume la doar 7 luni, plamanii mei au fost prea mici ca sa-mi oxigeneze normal creierul, astfel ca, practic din primele clipe de viata, am suferit de disfunctii ale sistemului nervos central: nu aveam echilibru, nu puteam sta in sezut si la varsta de un an nu-mi puteam tine capul drept…Inca de mica am fost dusa de parintii mei la nenumarati doctori, am umblat prin atatea spitale si centre de recuperare incat le-am pierdut numarul… Am facut gimnastica, ani de-a randul.. doar doar voi avea o sansa, cat de mica sa devin un om normal, sa ma pot bucura de viata, sa alerg, sa zambesc din tot sufletul, sa traiesc! Insa fara nici un rezultat…Am aflat cand am crescut putin si-am constientizat boala mea, de ce sufar: diplegie spastica. De mica, n-am putut sa merg singura, lipsita de echilibru fiind, si singura mea alternativa a reprezentat-o cadrul…. cu care ma deplasez si acum prin casa… si scaunul rulant pentru a iesi in lume.
Desi am fost de mica obisnuita sa cresc astfel, ingradita, am fost intotdeauna optimista, mi-am dorit foarte mult sa merg singura si-am crezut mereu ca la un moment va rasari soarele si pe strada mea..
Astfel, cu aceste ganduri si vise… am ajuns la 27 de ani sa sper pe mai departe ca va exista o sansa oricat de mica pentru mine..
Acum a aparut o sansa si pentru mine. Si-mi doresc atat de mult sa pot profita de ea… de singura sansa ivita in 27 de ani de suferinta…
De curand am aflat ca se face transplant cu celule stem olfactive. Am fost fericita pentru moment, insa apoi au aparut problemele. Transplantul se poate face doar in China, la o renumita clinica, am luat legatura cu ei si m-au programat pe data de 10 maritie 2009. Pntru a putea merge acolo, am nevoie de 20,000 de euro, suma mult prea mare pentru mine, pentru posibilitatile parintilor mei, care ar face orice sa ma vada fericita si sa-mi poata oferi ei aceasta sansa, dar din pacate nu au aceasta posibilitate.
M-am gandit sa va cer ajutorul, pentru a putea merge si eu in China, in speranta ca operatia pe care o voi face ma va ajuta sa devin o fiinta normala, sa pot sa alerg, sa dansez, sa ma bucur de viata.
Va rog din tot sufletul meu sa ma ajutati, asa cum puteti, sa-mi implinesc acest vis pe care il am inca din copilarie, adolescenta si care astazi este mai arzator ca oricare altul.

Va multumesc si cu speranta ca intr-o zi ma voi putea bucura si eu de viata in plenitudinea ei, va imbratisez cu drag,
Burungiu Madalina

Pentru cei care doresc sa ma ajute, pot dona o suma cat de mica in conturile deschise la BRD, pe numele mamei Burungiu Rodica:
in euro: RO39BRDE370SV08302953700
in lei: RO55BRDE370SV08299723700
SWIFT-CODUL BRD-ului: BRDEROBU.

http://www.burungiu.ro/
http://povesteamea.cabanova.ro/

http://www.ziuact.ro/display.php?data=2008-09-12&id=237381

E-mali: Mady3181@yahoo.com

From HELP!, 2008/10/02 at 10:10 AM

Ajutorul a venit prea tarziu.

Update:Anunt umanitar:„Prin prisma meseriei mele ştiam că viaţa este preţioasă, dar abia acum am înţeles ce înseamnă să te lupţi pentru fiecare zi în plus… Vă mulţumesc din suflet tuturor celor care mă ajutaţi să fructific orice şansă şi sper că tot acest bine pe care-l faceţi să se întoarcă spre voi înzecit atunci când veţi avea mai multă nevoie”.

Pentru ei ,ajutorul a venit prea tarziu.Au avut speranta ca vor trai si n-au reusit pentru ca a fost prea tarziu.Sa nu lasam sa se intample la fel si altora a caror viata depinde de ajutorul nostru pentru a fi operati si tratati din timp.Multumesc in numele lor tuturor celor care pot ajuta.
Ce pot sa mai spun cand m-am intristat asa de tare?Tocmai de aceea,cei care mai au nevoie de ajutorul nostru trebuie sa-l primeasca la timp ca sa traiasca!Azi sunt foarte trista.Sper sa-mi revin cat mai repede.O femeie plânge. Este 7 august 2008. Au trecut 40 de zile… Copilul ei nu mai este. Au trecut 40 de zile de lacrimi, durere înăbuşită, întrebări… După alte zeci de zile de chin, teroare, dureri cumplite, speranţe. Mama Laurei, doamna Mariana Creţu, vrea acum să facă în aşa fel încât nimeni să nu mai sufere. Vrea ca nimeni să nu mai moară. Cu gândul la copilul ei, încearcă să dăruiască viaţă altor oameni încercaţi de soartă. Banii primiţi pentru Laura i-a împărţit.Mihai Popescu a fost programat a doua oară la operaţie, la INI Hanovra. Mihai are şansa, pe 21 septembrie 2008, să scape de tumoră. Este la jumătatea drumului: a strâns 20.000 de euro.http://mihaipopescu.com/ Mihai este atât de aproape de viaţă. De viaţa normală, fără spitale, chin şi dureri cumplite. Putem şi noi, cei cu sufletele mai puţin îndurerate, să îl ajutăm. Un simplu apel la ROMTELECOM – şi dăruim viaţă:0900 900 203 – pentru 3 euro
0900 900 205 – pentru 5 eurohttp://isabellelorelai.wordpress.com/2008/08/18/aripi-de-ingeri/