Arhive blog

Spiritualitate

cristo003Din cand in cand simtim nevoia sa ne gandim la Dumnezeu,sa ne rugam cand ne e greu,sa-i cerem ajutorul sau sa-i multumim ca ne ocroteste.Tocmai de aceea m-am gandit sa postez cateva paragrafe din scrierile Parintelui Dumitru Staniloae si ale  Sfantului Augustin care s-au nascut intro zi de 13 noiembrie.Poate ne ajuta si ei de-acolo de Sus,ca ne este tare greu .

staniloae* O conştiinţă nu poate fi singură. Lumina şi bucuria ei stă în comuniunea cu o altă conştiinţă. Oricât aş fi de singur, eu privesc la mine ca la un fel de altul, vorbesc cu mine, mă bucur de mine, mă îndemn pe mine, mă îndrept pe mine.
* Iubirea pune în mişcare atotputernicia, sau chiar în ea este atotputernicia. Nu se poate cugeta una fără alta… Iubirea înseamnă îndreptarea mea spre altul; şi în aceasta se arată puterea mea.
* Fiul lui Dumnezeu făcându-Se Subiect al trupului, şi-a putut însuşi într-un anumit fel durerile suferite cu trupul Său, culminate prin cuiele bătute în el prin răstignire… Şi astfel a putut ridica materia trupului deasupra morţii, a putut simţi El Însuşi bucuria transparenţei Lui prin trupul înviat.
Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătura cu Dumnezeu.E bine sa dam atentie simturilor noastre. Dar sa avem constiinta ca suntem atarnati de Dumnezeu. Ca Dumnezeu e atent la mine, ca El ma infraneaza de la tot ce e egoism. Caci El e izvorul bunatatii si-mi cere sa fiu bun, sa-mi corectez viata sufleteasca.

carpaccio_augustin1Augustin de Hipona

Rugăciunea Tatăl nostru

* «Tatăl nostru»: acest nume trezeşte în noi, în acelaşi timp, iubirea, afecţiunea în rugăciune (…) şi speranţa de a dobîndi ceea ce sîntem pe cale să cerem (…). Căci ce poate El să refuze rugăciunii fiilor săi, atunci cînd le-a îngăduit deja să-i fie fii?
* Pe bună dreptate cuvintele «Tatăl nostru care eşti în ceruri» se înţeleg despre inima celor drepţi, unde Dumnezeu locuieşte ca în templul său. Astfel cel care se roagă va dori să-l vadă sălăşluind şi în sine pe Cel pe care îl invocă .
* Euharistia este Pîinea noastră cea de toate zilele. Virtutea proprie acestei hrane divine este o putere de unire: ea ne uneşte cu Trupul Mîntuitorului şi face din noi membrele sale, pentru ca noi să devenim ceea ce primim (…). Această Pîine de toate zilele se mai află şi în lecturile pe care le ascultaţi în fiecare zi în Biserică, în imnurile care se cîntă şi pe care le cîntaţi. Toate acestea sînt necesare pelerinajului nostru .
* Putem de asemenea, fără să rănim adevărul, să dăm cuvintelor «Facă-se Voia ta precum în cer aşa şi pe pămînt» acest înţeles: în Biserică, la fel ca în Domnul nostru Isus Cristos; în Mireasa logodită lui, la fel ca în Mirele care a împlinit Voinţa Tatălui .