Arhive blog

Nu,sentimentului de neputinta.

Puterea de a nu ne simti neputinciosi.De cate ori ne raneste cineva cu o remarca, nu ne mai acordam ragazul sa vedem daca are sau nu dreptate. Nu vedem decat dorinta noastra ca ei sa nu fi spus nimic. In astfel de momente suntem absorbiti de o reactie total negativa prin care dorim sa alungam evenimentul nedorit.

Ce se intampla in cazul unor astfel de evenimente care ne fac sa ne simtim neputinciosi in incercarea de a ne elibera de stres?

Sentimentul de neputinta nu are nimic de-a face cu ceea ce a facut sau nu a facut cineva. Singurul motiv pentru care ne simtim neputinciosi este pentru ca devenim prizonierul propriilor ganduri negative. Iar in momentul in care ne opunem unor evenimente, ele continua sa se intample.

Conştiinţa noastră este rezultatul gândurilor pe care le avem şi, dacă emitem multe gânduri negative sau neadevărate, vom fi temători şi necăjiţi tot timpul. Cu toate acestea, nu este nevoie să încercăm să ne formăm să fim pozitivi, atunci când avem gânduri negative. Acest lucru nu face altceva decât să întărească negativitatea, făcând-o să fie ceva rău sau greşit.

Trebuie doar să devenim conştienţi de gândirea noastră negativă şi să ne amintim că nici una dintre judecăţile noastre nu este corectă sau justificabilă. Trebuie doar să înţelegem judecata, fără să ne pedepsim sau să ne umilim pe noi. Conştientizarea este, prin ea însăşi, o rectificare. Nu trebuie să schimbăm nimic. Nu trebuie să negăm judecata sau să o îndepărtăm. Nu trebuie să o considerăm ca fiind ceva rău sau care necesită modificări. Trebuie doar să fim conştienţi de existenţa ei şi să o tratăm cu blândeţe. Dacă ne tratăm judecăţile cu blândeţe, ne vom da seama că fiecare dintre ele se naşte din frică. Apoi, ne putem privi frica în faţă şi o putem aborda cu compasiune. Dacă procedăm astfel, într-un final, frica se diminuează. Frica se dizolvă întotdeauna în prezenţa iubirii.

Puterea adevarata o detinem atunci cand stim ca avem la dispozitie totul pentru a reusi exact asa cum ne dorim.

Cand vezi o persoana suparata, vezi o persoana care tocmai a aflat ca nu detine puterea pe care credea ca o are. Tot ce poate face in asemenea momente este sa isi apere pierderea blamandu-i pe altii.

Puterea adevarata insa ne ridica deasupra circumstantelor, este un adapost de acele frici care vor sa ne acapareze. Pe scurt, adevarata putere consta in intelegerea ca toate experientele care vin inspre noi vin spre binele nostru.

Putem sa aplicam acest principiu de cate ori ne dorim sa ne simtim puternici si in siguranta. Sta in puterea noastra sa alegem daca suntem puternici sau nu.

Decat sa ne justificam greselile gasind scuze pentru ele, mai bine am intelege ca refuzul de a invata o anumita lectie ne aduce mereu in fata ochilor aceeasi lectie, si nefericirea ce decurge din lectia respectiva.

Pe de alta parte, starile negative pe care le avem vor sa ne convinga de faptul ca suntem neputinciosi in fata lucrurilor care ne frustreaza. Dar acum am aflat adevarul: decat sa cedam obiceiului de a ne opune la ceea ce ni se intampla, sa ne amintim ca avem puterea sa ne depasim propria neputinta.

Se intampla sa te simti neputincios de multe ori si chiar cazi prada disperarii.Plangi,te gandesti ca viata n-are nici un rost-mai pe scurt- ai ganduri negative.Important e sa nu te tina mult ,incearca sa scapi de ele cat mai repede.Cel mai usor scapi de gandurile negative facand ceva ce-ti place.Citeste,asculta muzica,uita-te la filme,plimba-te,ocupa-te de flori…In final vei reusi si vei incepe sa gandesti pozitiv.Important e sa eviti tot ceea ce-ti face rau.Poate ai un servici stresant,un sef al naibii?Poate ai un vecin certaret sau un sot/sotie care-ti gaseste nod in papura oricand de-ti vine sa innebunesti?Toate acestea pot fi evitate in diferite moduri doar sa vrei.Fiecare gaseste metoda cea mai buna.Te simti neputincios pentru ca ai ganduri negative datorita vietii stresante?Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa ai probleme mai mari cum au atatia dintre semenii nostri ai caror copii au boli grave si pentru tratarea sau vindecarea lor e nevoie de mii de euro.Ne-am mai permite atunci sa gandim negativ si sa nu putem fi de ajutor celor dragi care au nevoie de iubirea si incurajarile noastre?Nu.Asadar e obligatoriu sa gandim pozitiv.


Intalnirea cu o necunoscuta

Ploaia care cadea nu era o ploaie torentiala, desi dadea impresia că era puţin probabil să se opreasca pe parcursul următoarelor ore. Lumina zilei fusese inlocuita de ceva timp de intunericul trist si rece al unei seri de noiembrie „Acesta este este inceputul iernii” ,a reflectat Dan.Amintirea zilelor frumoase din vara acelui an pare sa fi fost departe de cand coborase din taxi in realitatea aspra a zilei de toamna . Chiar înainte de a ajunge la gară, el a fost deja udat de ploaie suficient pentru a nu se simţi confortabil. Nu purta nici o haină peste sacou pentru ca nu se aştepta ca ploaia sa dureze chiar asa de mult .Acum spera să se usuce înainte de ora şapte. S-a uitat la ceas si a vazut ca mai era un sfert de ora pana la sapte. Timp suficient pentru o cafea şi ceva un pic mai tare pentru a-si calma nervozitatea.
Pe cand se indrepta spre usa,simturile i-au fost acoperite de un val de sunet şi forfota multimii. „Am stat prea mult timp la ţară,” a oftat el pe cand realiza ce putin era pregatit sa plece in capitala. Familiei sale i-au luat foarte multi ani pana l-au convins sa se mute la Londra. Ei l-ar fi vrut mai aproape, mai ales de cand se mai imbatranise,dar el nu prea dorea sa-si schimbe stilul de viata linistit pentru nebunia din capitala. Starea sa bună de sănătate era rezultatul direct al vietii linistite .Se indoise ca ar putea prinde 50 de ani in acel loc.Vocea tare din difuzoare care anunta sosirea unui tren l-a trezit din reverie. El nu-si putea imagina cum informaţiile din difuzor ar putea fi înţelese de toti cei din gara. Tot ce se auzea din difuzor erau niste vibratii zgomotoase punctate cu cuvintele „intarziere” si „scuze pentru orice neplăcere.” Nu că cineva ar fi parut deranjat de acele zgomote.Toti păreau că ştiu exact unde merg, deşi, judecînd după natura grabei unei parti a pasagerilor, parea ca deja intarziasera cateva minute pana sa ajunga la gara,de aceea se grabeau asa tare.
Si-a scos ceasul din buzunarul de sus ,s-a uitat cate minute mai avea de asteptat si s-a gandit ca ar avea timp sa comande o cafea si sa gaseasca o masa libera pana sa soseasca ea.Si-a trecut mainile prin parul sau carunt,fruntea ii era acoperita cu o sudoare rece;atunci a realizat cat este de nervos.Lui Dan nu prea i se intampla sa fie cuprins de nervozitate şi nu-si aducea aminte cand se simtise asa ultima data. Cand a intrat in cafenea si-a imaginat cum ar reacţiona dacă ea ar fi deja acolo. Inca din ziua cand au stabilit sa se intalneasca, el si-a promis sie insusi sa fie acolo primul. În cazul în care taxiul ar ajunge la timp, el ar fi fost deja in cafenea sorbindu-si cafeaua si asteptand linistit ca ea sa ajunga. Având în vedere vremea ploioasa şi faptul că era meci de fotbal, Dan a trebuit sa plece mai devreme pentru a ajunge aici.Cum a ajuns mai devreme cu cateva minute avea timp sa-si arunce privirea spre oamenii din jurul lui imaginandu-si care dintre ei ar putea fi Ema. „Bună ziua,” ar trebui să spuna”,” iarta-ma pentru intrebare,dar,numele tau este Ema? ” De ce nu i-a trimis o poza de-a ei? Aceasta ar fi făcut lucrurile mai usoare. „Dragul meu”, i-a raspuns ea cand a rugat-o sa trimita o poza, ” nu-ti voi trimite poza. Asta ar strica surpriza.”Intreaga frumusete a relaţiei lor, a continuat ea, a fost faptul că nu a fost fondată pe aspect si aparente ,ci pe ceva mult mai special. „Cine stie”, a adăugat ea in joacă, „poate ca daca ma vezi s-ar putea sa nu-ti mai placa de mine.”
Dan a ras in sinea lui cand a citit asta. „Sa nu-i placa de ea?” si-a alungat acest gand imediat.Pana la Ema nu mai iubise pe nimeni,niciodata asa de mult ca pe ea. Dupa ce s-a pensionat ,s-a gandit ca viata lui a fost destul de linistita,confortabila. Nu fusese niciodata casatorit,dar nu a considerat ca asta ar fi un dezavantaj.Cele doua nepoate ale sale cu cei patru copii i-au adus bucurie în viaţa si l-au facut sa se simta extrem de norocos. Viata lui singuratica a fost fericita şi Dan gandea ca a fost mai mult decat suficient.
Până in acea zi din bibliotecă, atunci când un eseu frumos despre o carte l-a condus intro lume de o frumusete inimaginabila.Apoi, doi ani mai târziu, el a venit aici. Si era foarte nervos.Ajungand la cafenea, s-a oprit putin pentru a-si aranja sacoul. Pe cand apasa pe clanta sa deschida usa a simtit venind un val de caldura din cafenea.A tras aer in piept pentru a capata curaj.”Doamne”,si-a spus,”O voi intalni”.Si-a luat cafeaua de la chelnerita,a mai tras adanc aer in piept si s-a uitat in jur.Cafeneaua era goala.
Povestea se poate incheia aici,la fel de bine poate continua cu Ema care a venit la intalnire.A fost Ema ceea ce-si dorea?A fost dezamagit de infatisarea ei?Dar Ema?Ce a simtit ea cand l-a intalnit?
Fiecare isi poate imagina orice final al povestii.Poate fi povestea ta,a mea,a lor.

„Numai Timpul intelege ce importanta e Iubirea”

In vremurile de demult era si poate mai este o insula unde traiau toate sentimentele:Fericirea,Tristetea,Cunoasterea si toate celelalte,inclusiv Iubirea.
Intro zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in fundul oceanului si ca trebuie sa paraseasca insula.Si-au pregatit barcile grabindu-se sa plece.Doar Iubirea a ramas pe insula pentru ca dorea sa ramana in paradisul acela pana in ultimul moment.Cand insula a fost acoperita aproape in intregime de apele oceanului,Iubirea s-a hotarat sa paraseasca si ea insula si cauta pe cineva care sa o ajute.

Tocmai atunci trecea Bogatia cu o barca mare.Iubirea a intrebat:”Bogatie,poti sa ma iei si pe mine in barca ta?”bogatia a raspuns;’imi pare rau,dar barca mea este plina cu aur si argint si nu mai e loc pentru nimeni.”Iubirea a rugat-o si pe Vanitate care tocmai trecea intro barca frumoasa:”Vanitate,te rog ajuta-ma!”

“Nu te pot ajuta”,a raspuns Vanitatea.”Tu esti uda toata si-mi strici frumusete de barca.”
Pe acolo a trecut si Tristetea.Iubirea a rugat-o:”Tristete,te rog lasa-ma sa vin cu tine.Tristetea i-a raspuns:”Iubire,imi pare rau,dar acum trebuie sa fiu singura.”Iubirea a zarit-o si pe Fericire.”Fericire,ia-ma cu tine,te rog!”Dar Fericirea era asa de vesela ca nu a auzit-o pe Iubire strigand.Iubirea a inceput sa planga.
Cum plangea asa,o voce i-a strigat:”Vino ,Iubire.Te iau eu cu mine.”Era un om in varsta.Iubirea era asa de bucuroasa ca a uitat sa-l intrebe pe omul acela batran cum il cheama.Cand au ajuns pe uscat,batranul a plecat in drumul lui.Iubirea a realizat atunci ca ii este foarte datoare omului.S-a intalnit cu Cunoasterea si a rugat-o sa-i raspunda.”Cine crezi ca m-a ajutat?”
“A fost Timpul”,i-a raspuns Cunoasterea.”Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva n-a vrut?Cunoasterea a zambit si i-a raspuns cu sinceritate:”Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga ce importanta este Iubirea.”