Arhive blog

Scrisoarea lui Mihai Bendeac (Mondenii) catre… cine vreti voi

letterwriting

In aceasta seara am primit de la Liana un e-mail cu „Scrisoarea lui Mihai Bendeac (Mondenii) catre… cine vreti voi.”

Vineri seara am oprit la o benzinarie ca sa alimentez scuterul (folosesc rar in perioada asta „decaportabila” caci cu motoreta e mai simpla viata in oras). Pun eu 3 litri fara plumb si intru sa platesc. In fata mea, o doamna. Achita. Scot si eu banii din buzunar si n-apuc sa-i intind ca in incinta patrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, sapca Adidas, creier Adidas. „- Cine p… mea si-a lasat motoreta aia la pompa ca a incurcat tot acolo?!” „- Eu. Dar de ce am incurcat?!” (Ma recunoaste, dar dupa 3 secunde de pauza se decide sa nu lase garda). A …Pai de ce-ai lasat-o acolo?! – Pai unde s-o las? Daca eram cu masina, unde o lasam pana achitam benzina?! Benzinarul intervine si el: „-Cu ce a incurcat domnule?! Plateste si pleaca” „- Pai ce p… mea baaaaa!!! Am ajuns sa stau ca prostu” dupa o motoreta?!” Eu zic : „Pai, cine va pune? Stati ca desteptu”” „- Ma iei la misto?! Ce p… mea!!!” Ies afara. Masina ghertoiului, un BMW X6, era parcat la 3 milimetri de scuter. Zice : „Poate mi-o zgarii”. „Nu i-am zgariat-o.
Am plecat si m-am oprit dupa 200 de metri. Am tras pe dreapta si am plans protejat de casca. Da! recunosc! Am plans! Am plans pentru ca mi-am imaginat ce s-ar fi intamplat daca as fi fost un roman obisnuit si nu „vedeta” de la televizor. M-ar fi omorat? Am plans pentru ca astia vor ajunge atat de multi incat ne vor ingropa. Am plans pentru ca pe ala nu-l va intreba nimeni din ce bani si-a luat BMW-ul. Am plans de ciuda ca ne vor strivi visele. Am plans pentru frate-meu care are nesansa de a creste langa ei. Am plans pentru ca am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodata caci nu vreau sa traiasca in lumea astora. Caci lumea va fi a lor! Nu va mintiti! Nu va amagiti! Va fi lumea lui Salam si a lui Guta! Lumea camatarilor, smenarilor, manelistilor, cocalarilor, burtosilor, nesimtitilor. Pentru ca nevestele si gagicile astora sunt mereu gravide! Pentru ca fiecare au cate 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat! Si m-am gandit ce mult mi-as dori sa am pistol legal, cu permis, si de cate ori se intampla sa dau peste un animal ca asta sa trec pe langa el si sa-l injur in soapta de mama. El va lua foc si ma va lovi. Eu scot pistolul si poc! Direct in cap! Legitima aparare. Cat despre faptul ca astia fac copii, cu regret va spun ca usor-usor devin extremist in cel mai dur sens al termenului…

Dragi cocalari,
Ati castigat. Iata ca samanta voastra mizerabila da rod. Ne acaparati. Ati reusit sa va „educati” progeniturile hidoase in spiritul kitch-ului, mitocaniei, nesimtirii, manelismului infect…
Felicitari! Romania e pe cale sa devina a voastra. Dar atata timp cat inca mai putem si noi respira/vorbi/privi, dati-ne voie sa radem de voi. Dati-ne voie sa va ironizam. Nu va fie teama. Sunteti pe drumul cel bun si in curand veti ajunge indeajuns de puternici incat sa-i luati pe astia ca mine si sa-i dati la lei.
Pana atunci insa…
– Cojile de la semintele scuipate pe asfalt nu dau rod. Nu incoltesc! Va jur! Stiu ca voi nu ati prea mers pe la scoala dar credeti-ma pe cuvant ca am facut biologie in liceu. N-o sa creasca niciodata floare sau bostan din ciment. Asa ca folositi un cornet.
– Daca folositi cornet (putin probabil) va imploram sa rupeti foi din Manele magazin ca Marin Preda si Eminescu n-au nicio vina.
– Tricoul mulat se poarta pe un corp perfect. Stiu ca in lumea voastra perfect inseamna atat mers la sala si inghitit steroizi cu pumnu ca ghiolbanu cat si burta de bere si ceafa plina de slana. Noi insa ne facem datoria…
– Nu ne deranjeaza ca ascultati manele atata timp cat „ascultati” nu se transforma in „ascultam”. Orice aparat de redat muzica are un buton pe care scrie volum…
– Stiu ca banii sunt singurul vostru Dumnezeu si daca ai bani esti „de valoare”, dar exista niste chestii de noi le platim si ele se numesc impozite la stat. Stiu ca un manelist de-al vostru ii face „printesei lui” inmormantare de 50 de mii de euro fara sa-l intrebe cineva despre provenienta banilor, dar daca reprezentantii vostri conduc finantele, politia si justitia din Romania, puneti-ne si noua o vorba buna… Multumim anticipat.
– Va rugam mult sa nu mai filmati videoclipuri la opera. Noi v-am dat televiziunile, lasati-ne la schimb opera si teatrele!
– „De puta madre” inseamna „pizda matii”. Ne bucuram ca majoritatea purtati tricouri cu aceasta sintagma. Inseamna ca mesajul nostru a razbatut pana la voi.
– Ne aratam realmente ingrijorati de aceasta cumplita molima care a cuprins intreaga comunitate cocalareasca si anume foto fobia. Stim ca medicii nu sunt de-ai vostri, ca nah, au facut scoala multa ai dracu tocilari, dar puteti apela cu incredere. Probabil e ingrozitor sa fii nevoit sa porti ochelarii de soare si-n baie…
– Suntem incantati ca ati invatat sa folositi programe gen „Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decat sa vezi o minune carliontata, in rochie de leopard si 5 kile de aur pe prima pagine din „The sun”. Si suntem incantati ca in pozele de Hi5 va inconjurati de stelute, brizbrizuri…
– Faptul ca reusiti sa manevrati cate 3 telefoane mobile in acelasi timp este o calitate demna de homo sapiens. Deci iata ca teoria lui Darwin se sustine…
– pantofii cu botul ridicat semnifica ceva religios? Sau e chestie de potenta?
– Tunningul cu evacuare zgomotoasa si parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Stim ca trebuie si cocalarul sarac sa aiba o ocupatie dar…
– Apreciem faptul ca mergeti toti pe scutere fara casca! Ne dati sperante… Dar va atragem atentia ca atunci cand pe un motor sau pe o motoreta sau pe o bicicleta sau pe un scuter se afla un el si o ea dintre care el are casca si ea nu, se traduce prin : „Mori fa in mortii ma-tii!” Ma rog… Asta nu le deranjeaza pe femeile din Romania intrucat aceasta atitudine reprezinta o normalitate in relatia dintre sexe in tara noastra.
Ar mai fi multe de spus dar daca ai parcurs aceasta „scrisoare” inseamna ca deja ai citit de doua ori mai mult decat toata familia ta in intreaga ei existenta. Nu vreau sa te obosesc. Ne vedem la mall.
Cu drag,
Mihai BENDEAC

O mama disperata ne cere ajutorul

tears for a Mother 10

O mama disperata mi-a scris un mesaj in speranta ca o pot ajuta.Mi-ar placea sa pot ajuta mai mult decat facand cunoscut acest caz aici si pe alte bloguri.

„Ma numesc Radu Alina Mirabela o mamica care va cere ajutorul cu disperare!Am un ingras de 3 anisori si 4 luni, el fiind comoara mea cea mai de pret si cea mai mare bucurie data de Dumnezeu, dar din pacate s-a nascut cu probleme si a fost diagnosticat cu Tetrapareza spastica.

Am auzit de la alte mamici in situatia mea de Clinica de recuperare din Ucraina,am am facut imprumut la banca si am fost de doua ori,se vad niste schimbari este mai atent si mai serios, dar tratamentul acolo s-a scumpitasta inseamna 3052 de euro plus 200 de euro transportul, bani pe care nu ii mai avem din pacate,iar timpul care trece este important pentru Cosmin caci acum este perioada in care se recupereaza cel mai bine!
Inainte era mai ieftin tratamentul,dar acum din pacate s-a scumpit si este o suma enorma pentru noi!
Ne-am programat din nou pentru 15.07.2009 , avem si acceptul si factura cat ne costa tratamentul pentru un curs dar el are nevoie de 4 cursuri pe an.
De aceea va rog sfatuiti-ma, ajutati-ma sa imi fac copilul bine, sa fie si el cat de cat un copil sanatos!

Pentru orice sfat si ajutor va rog contactati-ma la adresa:

rautaciosulcosmin@yahoo.com

sau la nr. de telefon:0768929140/0724426302

Piraeus Bank Sucursala Lacul Tei Titular cont:Radu Stefan
Cont Iban: RO29 PIRB 4216 2766 3700 2000 -RON
RO58 PIRB 4216 2766 3700 3000 -EURO
Garanti Bank Sucursala Calea Mosiilor-Titular cont:Radu Alina
RO80 UGBI 0000 1220 02897-RON
R007 UGBI 0000 1220 03075-RON
R097 UGBI 0000 1220 03076-EUR
Va multumesc din suflet!O mamica disperata!

Scrisoarea Părintelui Ioan,minciuna medievala

Părintele Ioan a fost un personaj fictiv, un preot despre care se credea, în Europa secolelor 12-17, că este conducătorul unui regat creştin aflat undeva în Orient, printre alte popoare musulmane şi păgâne. Presupus urmaş al celor trei magi, el era un conducător generos şi plin de virtuţi, regatul lui fiind foarte bogat şi populat de creaturi ciudate. În regatul lui, care se învecina cu Paradisul terestru, erau Porţile lui Alexandru şi Fântâna tinereţii. El avea în posesie şi o oglindă prin care vedeai orice loc, precum şi Sfântul Graal.


Regatul Părintelui Ioan a fost localizat, la început, în India, ca urmare a poveştilor despre succesul evengheliştilor nestorieni acolo , şi ca urmare a scrierilor apostolului Toma. După invazia mongolă, regatul a fost mutat în Asia Centrală, iar mai apoi exploratorii portughezi l-au localizat în Etiopia.

În anul 1165 se răspândeşte în Europa o scrisoare fictivă de la Părintele Ioan, adresată împăratului bizantin Manuel I Comnen.

Anul 1144. Cruciatii crestini erau batuti de armata musulmana.Crestinatatea se intreba daca isi vor reveni vreodata.

Chiar atunci in clipele grele ale infrangerii lor a venit un licar de speranta.In Europa se zvonea ca in Orient exista un mare si bogat regat crestin si ca regele acelui regat va da cruciatilor o mana de ajutor.Numele sau era Ioan.
Trecusera vreo 20 de ani de la acel zvon si Ioan nu dadea nici un semn de viata,pana intro zi cand a aparut o scrisoare de la el adresata imparatului bizantin Manuel I Comnen.Deci zvonul era adevarat,regele Ioan exista!


In scrisoarea sa, Ioan descria regatul sau imens care ,dupa spusele sale,se intindea din India pana in locul de unde rasare soarele.Scria si despre creaturile fantastice care traiau in regatul sau,de exemplu balauri cu sapte capete,pasari asa de mari care dintro lovitura puteau omori un om in armura,oameni cu coarne si trei ochi in spatele capului.Mai scria si despre o fantana a carei apa ii pastra tineri pe oameni.


Toate acestea sunau foarte frumos si europenii nu stiau cum sa-l determine pe rege sa-i ajute la triumful crestinismului in intreaga lume.

Autorul acestei scrisori este necunoscut,probabil a fost un cleric a carui fantezie a fost inspirata de vechile legende (ca de exemplu,legendele lui Alexandru cel Mare in Orient).
Probabil,intentia autorului scrisorii a fost sa ofere speranta armatelor de cruciati si poate ca a ajutat cu adevarat,chiar daca speranta s-a bazat pe un fals.

Povestea calatoriei intrun tinut vrajit

 

A  fost odata ca niciodata…a fost odata o printesa care s-a hotarat sa gaseasca Padurea Vrajita.Si-a facut o pluta pe care a adus cateva provizii si harti si cu multa speranta si vise a pornit in cautarea padurii.
Pluta plutea,vantul batea,cand era foarte frig,cand foarte cald.Ii era foame,a obosit,era speriata.De cateva ori era cat pe ce sa cada in apa.

In final,a ajuns in acel loc despre care credea ca era Padurea Vrajita.La inceput a fost incantata de frumusetea copacilor si mirosul florilor.Apoi a cazut intrun rug si spinii au zgariat-o foarte rau.In padure era intuneric si nu stia unde se afla.Si-a dat seama ca lipseau semnele de orientare,iar cele ramase erau orientate in directia gresita.Noaptea devenea tot mai intunecata ,nu ,aceasta nu este Padurea Vrajita ,si-a spus printesa.A fost sigura ca e asa cand si-a facut un culcus din frunze ca sa poata dormi.Toate acestea o faceau sa se simta ca intro padure obisnuita,un loc nevrajit!

Am cutreierat padurea nevrajita ,vreme de multi ani.Eram singura si totusi nu eram chiar asa de singura ca majoritatea celor care cutreierau padurea.Simteam ca am un gol in inima:chiar daca erau si altii in padure,nu exista o conexiune intre noi.Fiecare era umbra celuilalt,dar nu comunicam destul unul cu celalalt ca sa cream o legatura si o stare de buna-dispozitie.Am vrut sa ma intorc acasa.Dar unde era casa mea,acum?

Atunci au aparut cateva femei care s-au oprit langa mine si si-au deschis inimile si mintile catre mine.Am ascultat ceea ce imi impartaseau si imi repetam toate cuvintele lor intelepte.Deodata am realizat ca au inceput sa patrunda razele soarelui in desisul intunecat al padurii,pasarile incepusera sa cante,iar florile s-au deschis.Mi-am dat seama ca am trecut de la starea de mahnire,la o stare de exaltare!
Acele femei m-au ajutat sa descopar si sa dau viata Vrajii din mine.Imediat am realizat ca toti avem o vraja a noastra!La unii, vraja proprie e vizibila si ne inconjura fiinta;la altii ,vraja proprie e mai putin vizibila si de-abia respira,dar toti o avem!E cea mai speciala parte din noi insine,din care izvoreste bucuria,intelepciunea si sensul vietii.Este darul pe care l-am primit si pe care trebuie sa-l daruim mai departe.Ne da lumina cand e numai intuneric in jurul nostru si ne salveaza cand suntem disperati.

Ceea ce vreau sa mai scriu s-ar putea sa para unora ca nu are legatura cu povestea calatoriei in tinutul vrajit.Eu cred ca are.Cum am aflat din poveste,tinutul vrajit nu exista,dar vraja exista in noi.Noi suntem Vraja si putem face orice daca o descoperim.Cred ca aceasta scrisoare deschisa a Corinei Cretu si Dacianei Sarbu e o dovada vie a ceea ce am scris mai sus.

Armistitiul de Craciun

christmas-candlelight-living-desktop

A trecut si Craciunul 2008.Mos Craciun a venit si la noi si ne-a adus din magia Craciunului de altadata.Toti am avut daruri sub bradul de Craciun,in plus au trecut pe la noi surorile mele cu copiii.

Mi-am facut timp si sa intru pe internet sa-mi arunc privirea pe la e-mail-uri.Nici nu stiu cum am ajuns sa citesc despre un Craciun deosebit din timpul Primului Razboi Mondial.

xmas_pc_ger_l

In decembrie 1914, armata engleza si cea germana au incetat focurile pentru a sarbatori Craciunul, contrar ordinelor militare primite.

Chiar daca sarbatorile de iarna sunt prilej de bucurie pentru crestinii din intreaga lume, operatiunile militare desfasurate oriunde pe glob, in aceasta perioada, pun de cele mai multe ori Craciunul pe un plan secund intereselor geopolitice sau sociale care au declansat ostilitatile armate in cauza. Totusi, in ajunul Craciunului din decembrie 1914, militarii englezi si cei germani de pe frontul din vestul Europei au incetat focurile, pentru a se bucura impreuna de aceasta sarbatoare. Totul, in conditiile in care englezii popositi la Ypres (Belgia) aveau ordine de la superiorii lor sa tina in loc inaintarea militarilor germani. Pactul nelegitim dintre soldatii de pe front, fara stirea superiorilor, a inceput prin actiunea militarilor germani de a pune lumanari in copaci si de a canta colinde nemtesti. Soldatii englezi au raspuns cantand, la randul lor, colinde britanice. Imediat dupa, ambele tabere ostile au parasit transeele, intalnindu-se si facand schimb de whisky, gemuri, trabucuri sau ciocolata. Aceasta actiune, total nejustificata fata de ordinele primite si strategiile militare de la acea vreme, a infuriat cadrele militare superioare ale ambelor tabere. Mai mult, comandantii englezi Sir John French si Sir Horace Smith-Dorrien au insistat ca pe viitor nici un astfel de armistitiu nelegitim sa nu mai aiba loc intr-o zona de conflagratie, desi, in toamna aceluiasi an, papa Benedict al XV-lea a emis un document papal prin care solicita incetarea focurilor de Craciun, intre statele aflate pe pozitii de ostilitate.

sursa

germancomrades1415_l-for-web-large

Despre acel Craciun din perioada razboiului se povesteste in multe scrisori ale soldatilor.Una dintre aceste scrisori a fost cumparata in 7 noiembrie 2006  de cantaretul Chris de Burgh care a platit 14.400 de £ la o licitatie a casei Bonhams.Scrisoarea contine 10 pagini si e scrisa de un soldat necunoscut din armata britanica si povesteste despre intamplarile din acea noapte descrisa ca „cel mai deosebit Craciun pe care l-am petrecut”.

Iata cum incepe scrisoarea.

„Acesta va fi cel mai de neuitat Craciun pe care l-am petrecut:ieri,de la ora ceaiului nu s-a mai auzit nici o impuscatura din nici o tabara.Noaptea trecuta a fost o noapte geroasa cu luna plina,am avut focuri de artificii si am cantat colinde.Germanii au pus torte de-alungul taberei lor si au venit spre noi urandu-ne Craciun fericit.Ne-au daruit cateva cantece si am avut un fel de petrecere.Cativa dintre ei vorbeau engleza foarte bine asa ca am conversat cu ei…”

Christmas truce

Christmas truce

O scrisoare veche de 98 de ani oferă noi detalii despre celebrul armistiţiu de Crăciun dintre germani şi britanici

Scrisoarea copilului Lui Dumnezeu

Poate ca urmatoarea povestire e adevarata,nu stiu sa spun exact,dar cred ca poate aduce o mica mangaiere tuturor mamelor care si-au pierdut copilul.De multa vreme  am aceasta scrisoare si mi-a fost foarte greu pana m-am hotarat sa o postez in blogul meu.Acum simt ca e momentul potrivit.

Update:Raluca Petras il asteapta pe Mos Craciun.

Sa nu uitam de scrisorile copiilor pentru Mos Craciun de pe blogul Isabelleilorelai.

„Sally a tresarit de indata ce l-a văzut pe chirurg iesind din sala de operatii. L-a intrebat: „Cum este copilul? Va fi bine? Cand pot sa-l vad?”

Chirurgul i-a raspuns: „Imi pare rău. Am făcut tot ce am putut…”
Sally plangand a intrebat: „De ce se imbolnavesc copiii de cancer? De ce nu-i ocroteste Dumnezeu? Unde ai fost, Doamne, când fiul meu a avut nevoie de tine?”

Chirurgul a întrebat-o:”Ai vrea sa ramai cateva clipe singura cu fiul tău? Asistenta medicala va iesi câteva minute înainte de a fi dus la universitate.”

Sally a rugat-o pe asistenta medicala sa ramana cu ea în timp ce-si lua ramas bun de la fiul ei mangaiindu-i cu dragoste   parul roscat si carliontat.
„Vrei o suvita din parul lui?” a intrebat asistenta medicala.

Sally a dat din cap afirmativ. Asistenta medicala a taiat o suvita din parul baiatului,a pus-o într-o pungă de plastic pe care a dat-o lui Sally.
Mama indurerata a soptit: „A fost ideea lui Jimmy de a dona universitatii corpul sau pentru studiu. Spunea ca asa ar putea ajuta pe altcineva.” La inceput nu am fost de acord, dar Jimmy a insistat:”Mama, nu-mi va folosi după ce am mor. Poate că va ajuta alt baietel sa petreaca o zi cu mama lui.
„A plecat …”, Jimmy al meu a avut o inimă de aur. Intotdeauna se gandea la altii. Întotdeauna dorea sa-i ajute pe ceilalti daca putea. „

Sally a iesit din Spitalul de copii  dupa ce petrecuse ultimele sase luni acolo. Ea a strans întrun saculet lucrurile lui Jimmy pe care l-a asezat în masina pe scaunul de langa ea. Drumul spre casa a fost tare anevoios. I-a fost greu chiar si sa intre în casa goală. A intrat in camera lui Jimmy cu saculetul de la spital , precum si cu pungulita cu suvita din parul fiului ei. A pus masinuta si celelate lucruri din saculet in locul lor obisnuit,apoi s-a intins in patul lui plangand si imbratisandu-i perna.A adormit cu lacrimile curgandu-i siroaie.
La miezul nopţii Sally s-a trezit. Langa ea era o scrisoare. Nerabdatoare a deschis scrisoarea si a citit-o:

„Draga mama, stiu ca iti va fi dor de mine si vreau sa stii ca nu  te voi uita niciodata si nici nu  voi inceta sa te mai iubesc, doar pentru că nu sunt langa tine sa-ti spun “te iubesc”. Te voi iubi mereu,mama,din ce in ce mai mult cu fiecare zi.Intr-o zi ne vom reintalni. Pana atunci,daca doresti,adopta un baietel  sau o fetita! Nu vei mai fi atat de singura. El poate sa stea in camera mea si sa  se foloseasca de lucrurile mele. Daca hotarasti sa adopti o fetita,probabil ca ea nu ar dori  aceleasi lucruri ca baietii. Va trebui sa-i cumperi papusi si lucruri pentru fete, stii tu. Nu fi trista gandindu-te la mine. Aici este minunat;i-am intalnit pe bunicul şi bunica de indata ce am ajuns aici. Mi-au aratat imprejurimile, dar imi va lua mult timp sa vad totul. Ingerii sunt asa de frumosi. Imi place sa ma uit la ei cum zboara. Si, stii ceva? Isus nu arata asa cum il vedem in poze. Dar, cand l-am vazut, am stiut că e El. Insusi Isus m-a luat de mana si m-a dus la Dumnezeu! Si ghici ce, mama? Am stat la Dumnezeu pe genunchi si am vorbit cu el, ca si cum as fi fost cineva important. Atunci i-am spus ca vreau sa-ti scriu o scrisoare, sa-mi iau la revedere de tot. Credeam ca asa ceva nu e permis. Ei bine, stii ce mama? Dumnezeu mi-a dat cateva coli de hartie si stiloul Lui personal pentru a-ti scrie această scrisoare. Cred ca ingerul Gabriel iti va aduce scrisoarea de la mine.Dumnezeu mi-a zis sa-ti scriu raspunsul Lui la una dintre intrebarile tale: „Unde ai fost Doamne cand fiul meu a avut nevoie de Tine?” „Dumnezeu a zis sa-ti scriu ca a fost în acelasi loc cu mine ca atunci cand Fiul Lui era pe cruce. El este intotdeauna langa toti copiii Lui.

„Oh, apropo, mama, in afara de tine,nimeni altcineva nu poate vedea ce ti-am scris.Pentru toti ceilalti aceasta scrisoare este doar o coala de hartie goala. Nu-i amuzant? Trebuie sa-I inapoiez Lui Dumnezeu stiloul acum. El are nevoie de stilou pentru a scrie cateva nume în cartea vietii. In seara asta am să stau la masa cu Isus .Sunt sigur ca va fi o cina deosebita.

„Oh, aproape ca am uitat sa-ti spun. Nu mai am dureri. Cancerul a disparut. Ma bucur foarte mult pentru ca nu mai suportam durerea,iar Dumnezeu nu putea ramane indiferent la suferintele mele.De aceea, El a trimis un Inger sa vina dupa mine. Ingerul a spus ca sunt o livrare speciala! Ce zici de asta?

Semnat cu dragoste : Dumnezeu, Isus si eu,fiul tau. „

Cafea cu sare

O poveste frumoasa de dragoste care incepe asa:A fost odata ca niciodata un baiat …
A intalnit-o la o petrecere.Era asa de stralucitoare ca toti baietii se uitau dupa ea,in timp ce el era asa de obisnuit ca nimeni nu-i dadea atentie.
La sfarsitul petrecerii, si-a luat inima in dinti si a invitat-o la o cafea.Desi a fost surprinsa,pentru ca era politicoasa i-a acceptat invitatia.Au intrat intro cafenea foarte draguta,au comandat cafeaua…El era asa de emotionat ca nu putea sa spuna aproape nimic si nu-si gasea locul…dupa un timp,fata i-a spus ca ar vrea sa plece acasa.
Deodata,baiatul l-a chemat pe chelner si l-a rugat sa-i aduca putina sare.”Imi place sa beau cafea cu sare.”Toti l-au privit ca pe un ciudat.Baiatul a simtit ca se inroseste,dar a pus sarea in cafea si a baut.Fata l-a intrebat curioasa:”De ce ai aceasta placere?”.”Cand eram mic locuiam langa mare si-mi placea sa ma joc in apa marii,imi placea sa simt gustul marii care e acelasi cu al cafelei cu sare.Acum,de cate ori beau cafea cu sare,imi amintesc de copilarie,de orasul meu natal…imi lipseste asa de mult orasul meu,mi-e dor de parintii mei care locuiesc acolo.”In timp ce vorbea,au inceput sa-i curga lacrimile.Fata s-a emotionat foarte mult auzindu-i cuvintele spuse din adancul inimii.Un barbat care vorbeste despre dorul de casa e un om care iubeste familia,se ingrijeste de familie,este responsabil de soarta familiei…Atunci a inceput si ea sa vorbeasca,i-a povestit despre orasul ei ,copilarie,familie.

Au povestit multe amandoi si asa a inceput o prietenie frumoasa.Au inceput sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine.Fata a vazut ca el e un om care-i indeplineste dorintele,e tolerant,are o inima buna,calda,e grijuliu.Era un om asa de bun ca fata ii simtea lipsa,ii era dor de el.Povestea lor continua ca toate povestile frumoase de dragoste – printesa se marita cu printul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti.Si,de cate ori facea cafea,ea ii punea intotdeauna putina sare ,deoarece stia ca asa-i place lui.
Au trecut anii si ei erau fericiti.Dupa vreo 40 de ani de cand erau impreuna,el i-a scris o scrisoare in care spunea:”Draga mea,te rog iarta-ma,iarta-mi minciuna vietii mele.E singura minciuna pe care ti-am spus-o – cafeaua cu sare.Iti amintesti prima noastra intalnire?Am fost asa de emotionat atunci ca ,desi imi trebuia zahar,am cerut sare.Mi-a fost jena sa-mi corectez greseala ,asa ca am mers mai departe.Nu m-am gandit nici un moment ca ar putea fi inceputul conversatiei noastre.Am incercat sa-ti spun adevarul de mai multe ori,dar mi-a fost asa de teama s-o fac.Iti promisesem sa nu te mint niciodata….Acum mi-e teama sa nu mor inainte de a-ti spune adevarul – nu-mi place cafeaua cu sare – ce gust neplacut are…Dar am baut toata viata cafea cu sare.De cand te-am cunoscut nu mi-a parut rau de nimic din ce am facut pentru tine.Avandu-te langa mine este cea mai mare fericire din viata mea.Daca m-as mai naste odata,tot pe tine te vreau in viata mea,chiar daca va trebui sa beau din nou cafea cu sare.”
Femeia a inceput sa planga udand scrisoarea cu lacrimile ei.
Daca ar intreba-o cineva:”Ce gust are cafeaua cu sare?”raspunsul ei ar fi:”Este dulce.”
Retineti ca dragostea nu e uitare ci iertare,nu se vede dar se simte,nu se aude,dar se asculta,nu trebuie lasata sa plece ci se pastreaza!