Arhive blog

Sărăcia

Sărăcia înseamnă o viaţă lipsită de şansele de a trăi în cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai. Acest standard este relativ, fiind foarte diferit după ţară sau regiune. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), organizaţie din cadrul ONU, defineşte sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor şi venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al ţării respective.Această sărăcie atrage după sine deficienţe culturale, o lipsă de calificare şi creşterea analfabetismului populaţiei.
Sărăcia poate să fie o sărăcie absolută şi o sărăcie relativă, între aceste două forme existând forme structurale tranzitive.
Robert McNamara, un om politic american, defineşte sărăcia absolută ca o stare extremă a existenţei umane când individul în lupta pentru supravieţuire este expus la lipsuri şi umilinţe de neînchipuit, ce depăşesc fantezia lumii privilegiate.
În lume, aproape un miliard (850 de milioane) de oameni suferă de foame sau subnutriţie din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o vârstă de sub 5 ani, în total mor anual cca. 30 de miloane de oameni din cauza subnutriţiei.Cauzele sărăciei sunt:
Războaiele, sau alte conflicte militare
Structura politică (de exemplu dictatura)
Structura economică (o repartiţie inegală a venitului naţional, corupţia, datoriile mari ale statului)
Greşeli a regimului de conducere (incompetenţă, instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic) care pot provoca ridicarea ratei şomajului
Catastrofe naturale (cutremure, secetă)
Epidemii
O creştere intensă a numărului populaţiei
Doi din trei români sunt la limita sărăciei.Pentru 41% dintre români, veniturile lunare le acoperă doar cheltuielile de strictă necesitate, iar alţi 25% trăiesc sub acest nivel, arată un sondaj CURS.

2010: Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. În 2008, Parlamentul European şi Consiliul au hotărât ca anul 2010 să fie Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, pentru recunoaşterea dreptului de a trăi în demnitate.

Din blogosfera.


Mirela Pete. Blogul. La aniversare, Cristian.IA CU PÂINE, MAICĂ!, Geanina.IA CU PÂINE, MAICĂ!, Elisa.Puzzle cu piese lipsă, Ioan Usca.Siniteana (fragment),

Sărăcia

UNICEF/ HQ97-0097/Donna DeCesarehungry child

Sărăcia

de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
Pe cadavrul părăsit!

Munca geme şi suspină
Şi se roagă la odină,
– Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou duşmanii,
Fără voie cade jos!

În zadar ca mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalţă o bucată,
Şi s-afundă desperată,
Ca lumina în apus!

Totuşi, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ţi dă oase ca la câine:
Schimb de cărnuri şi idei!

Şi de ţi-a secat izvorul,
Te turteşte cu piciorul,
Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Că fitilul, ce se stinge,
Ars-a numai pentru ea!…

Sărăcia cea flămândă
Stă ca un puşcaş la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!…

Tudor Gheorghe – Sara pe deal