Arhive blog
Joachim Patinir(c. 1480 – 5 octombrie 1524), pictor flamand
Joachim Patinir – Temptation of St Anthony
Joachim Patinir – Rest during the Flight to Egypt
Joachim Patinir – Landscape with the Flight into Egypt
Joachim Patinir – Baptism of Christ
Joachim Patinir – Landscape with St Jerome
Joachim Patinir – Landscape with Charon Crossing the Styx
Joachim Patinir, numit si de Patiner (c. 1480 – 5 octombrie 1524), a fost un pictor flamand care a pictat subiecte istorice si peisaje din Wallonia. Probabil a fost unchiul lui Herri met de Bles, discipolul lui in stabilirea unui stil distinct in peisagistica panoramica a Renasterii din nord.
Nascut in Dinant ori Bouvignes, actualmente in Belgia, Patinir s-a inregistrat ca membru al breslei pictorilor Saint Luke din Antwerp in 1515. Probabil a studiat cu Gerard David la Bruges, care s-a inscris in breasla pictorilor in acelasi an ca Patinir. In 1511, se presupune ca Patinir a plecat la Genova cu David si Adrien Ysenbrandt.
In 1521, prietenul lui Patinir, Albrecht Dürer a participat la cea de-a doua nunta a lui si i-a pictat portretul. Dürer l-a numit pe Patinir „der gute Landschaftmaler” („pictorul bun de peisaje”), creand astfel un neologism tradus ulterior in franceza. Patinir picta desori peisajele fara figuri, acestea fiind pictate de alti artisti. O astfel de specializare devenise destul de obisnuita in Tarile de Jos in acea perioada. Multe dintre lucrarile lui sunt mari, ca cele ale lui Hieronymus Bosch, alt pictor de peisaje mari din generatia anterioara. Perspectivele imense ale lui Patenir combina observatia detaliului natural cu fantezia lirica, principalul examplu fiind lucrarea „The Flight into Egypt” (Museum of Antwerp). Stancile din peisajele sale sunt versiuni mai spectaculoase decat cele din preajma localitatii natale Dinant. Peisajele ulterioare au fost pictate intro paleta de verde si albastru ceea ce exprima perspectiva vaga cauzata de distanta.
Patinir a fost un pionier al peisagisticii ca gen independent si a fost primul pictor flamand care s-a considerat in primul rând pictor de peisaje. Patinir nu a fost prieten doar cu Dürer, dar si cu Quentin Metsys, cu care a colaborat foarte bine. „The Temptation of St Anthony” (Prado) a fost pictat in colaborare cu Metsys, care a adaugat figurile la peisajul lui Patiner.Cariera lui de pictor a fost aproape contemporana cu a altui important pionier al picturii dominate de peisaje, Albrecht Altdorfer, care a lucrat intrun stil foarte diferit.
Patinir a murit in Antwerp in 1524, iar Quentin Metsys a devenit protectorul copiilor lui.
 |
| Joachim Patinir(c. 1480 – 5 octombrie 1524), pictor flamand |
In 24 aprilie s-a nascut Lyubov Popova ( 24 aprilie 1889 – 25 mai 1924) a fost o pictorita si designer avant-gardist (Cubist, Suprematist and Constructivist) din Rusia.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 10
CELLA.vesteA Cristian Lisandru.Hristos a înviat! Teo Negură.Ceva mai simplu
Tanar sunt si de viata sunt plin, Aleksandr Blok
Alexander Blok, 1907
Tanar sunt si de viata sunt plin
de Aleksandr Blok
Tanar sunt si de viata sunt plin,
Mistuit de privelisti si dor.
Inverzesc si spre tine-mi inclin
Ramul meu de artar, fosnitor.
Cand de vant ma-nfior leganat,
Rugaciuni iti soptesc ca sa vii.
Pe obrazu-mi spre cer inaltat
Lacrimi mici siroiesc bucurii.
Te astept sub umbrarul meu des.
Iar tu vii si tristetii ma smulgi
Si eu verde podoaba-ti veghez
Gandul bun si visarile dulci.
Iti soptesc visul meu de artar
Si iti cant din laute de foi
Pana cand stele-n bolta rasar
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
O, nu ma mai chema-n campie
de Aleksandr Blok
o, nu ma mai chema-n campie,
ispititoare libertate!
cum sa petrecem, Maica-glie,
sub zarile-ti netulburate?
e drept ca lacrima din geana
mi-o zvanti cand iti urmez cararea,
dar mie-o mana diafana
imi da azi binecuvantarea.
cu fruntea ninsa de omaturi
eu am atins-o. si campia
ti-o-mbratisai. dar nu alaturi
ni-i data-n viata bucuria.
o clipa-n zborul ce m-avanta
privirea-n jos eu mi-o voi pierde
sa vad cum primavara canta
cu tine la ospatul verde.
apoi imi voi urma iar drumul
amar si inecat in ceata,
sarac si cenusiu ca fumul
imi voi trai saraca viata.
Rusia
de Aleksandr Blok
Ca-n vremi ce-s azi trecut tezaur
Vii, troică veche, să mă duci,
Şi roţi cu spiţele de aur
Se-afundă-n glod pân-la butuci…
Rusie, biata mea Rusie,
Pământ cu izbe cenuşii,
Cântările ce-n vânt adie
Mi-s dragi ca dragostea dintâi!
Nu ştiu a-ţi plânge soarta doară,
Am griji mărunte, pământeşti…
Dă-ţi frumuseţea ta barbară
Oricărui vrăjitor doreşti!
De-o fi să te ademenească
Tu orice greu a-i să-l înduri,
Tristeţea doar de-o să-ţi umbrească
Preagingaşele trăsături!…
Ei şi? O lacrimă din gene,
Mai mult cu-o grijă…
Şi rămâi
Basma-nflorită pe sprâncene
Şi cântec fără căpătâi…
Căci orice greu uşor îţi pare,
Odihnitor – un drum târziu,
Când prinzi în drum priviri fugare
De sub tulpanul fumuriu,
Şi cântă surd, a închisoare,
Nealinatul surugiu!…
Aleksandr Blok (16/28 noiembrie 1880 – 7 august 1921) a fost probabil cel mai talentat poet liric pe care l-a produs Rusia după Alexandr Pușkin.
Alexandr Blok s-a născut la St. Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol.
Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte influențat de filosoful din secolul al XIX-lea Vladimir Soloviev și de viziunea acestuia asupra eternului feminin și înțelepciunii divine.
Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris și eseuri, și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție.
Din blogosfera.
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 9
Lyubov Sergeyevna Popova( 24 aprilie 1889 – 25 mai 1924), pictorita rusoaica
Liubov Popova – The pianist
Liubov Popova
Lyubov Sergeyevna Popova ( 24 aprilie 1889 – 25 mai 1924) a fost o pictorita si designer avant-gardist (Cubist, Suprematist and Constructivist) din Rusia.
Popova s-a nascut in Ivanovskoe, langa Moscova, in familia instarita a lui Sergei Maximovich Popov, un comerciant de textile si patron al artelor, si Lyubov Vasilievna Zubova, care provenea dintro famile de inalta cultura. Lyubov Sergeyevna a avut doi frati si o sora: Sergei era cel mai mare, apoi Lyubov, Pavel si Olga. Pavel a devenit filozof si gardianul mostenirii artistice a surorii sale. Ea a crescut cu un puternic interes in arta, in special pictura renascentista italiana. La 11 ani a inceput acasa lectiile formale de arta; la varsta de18 ani a studiat cu Stanislav Zhukovsky, iar in 1908 a intrat la studiourile privateale lui Konstantin Yuon si Ivan Dudin. Popova a calatorit mult pentru a investiga si invata diverse stiluri de pictura, insa cel mai mult au interesat-o vechile icoane rusesti, picturile lui Giotto, precum si lucrarile din sec.al XV-lea si al XVI-lea ale pictorilor italieni. In 1909 a plecat la Kiev, apoi in 1910 in Pskov si Novgorod. In anul urmator a vizitat alte orase vechi rusestis, inclusiv St. Petersburg, pentru a studia icoanele. In 1912 a lucrat intrun studio din Moscova cunoscut ca „The Tower” cu Ivan Aksenov si Vladimir Tatlin, de asemenea a vizitat colectia de picturi moderne frantuzesti a lui Sergei Shchukin. In 1912–1913 a studiat arta cu Nadezhda Udaltsova in Paris, unde i-a cunoscut pe Alexander Archipenko si Ossip Zadkine in 1913. Dupa reintoarcerea in Rusia in acelasi an, ea a lucrat cu Tatlin, Udaltsova si fratii Vesnin. In 1914 a calatorit in Franta si Italia in perioada dezvoltarii Cubismului si Futurismului. Printro sinteza de stiluri Popova a trecut spre ceea ce a denumit arhitectonici picturale. Dupa prima incercare a stilului Impresionism, prin 1913, in „Composition with Figures”, ea a experimentat Cubo-Futurismul rus: o fuziune a doua influente egale din Franta si Italia. Intre 1914–1915 casa ei din Moscova a devenit locul de intalnire pentru artisti si scriitori. Intre 1914–1916 Popova impreuna cu alti artisti avant-gardisti (Aleksandra Ekster, Nadezhda Udaltsova, Olga Rozanova) a contribuit la doua expozitii Knave of Diamonds, in Petrograd Tramway V si 0.10, magazin in Moscova. Lucrarea ei „The Violin” din 1914 arta trecerea de la Cubism spre „arhitectonici picturale” seriile din 1916–1918. Aceste serii definesc traiectoria sa distincta artistica forma in abstracta. In 1916 s-a alaturat grupului Supremus cu Kazimir Malevich, fondatorul Suprematismului, Aleksandra Ekster, Ivan Kliun, Nadezhda Udaltsova, Olga Rozanova, Ivan Puni, Nina Genke, Ksenia Boguslavskaya si altii care in acea perioada lucrau in Verbovka Village Folk Centre. Creatiile unui nou tip de pictura au fost parte din apelul revolutionar al avant-gardei ruse de a reface lumea. Termenul ‘suprem’ se refera la o lume ‘non-obiectiva’ sau abstracta dincolo de realitatea de zi cu zi. Totusi exista o tensiune intre acestia care, de exemplu Malevich privea arta ca o cautare spirituala, iar altii raspundeau nevoii artistului de a creea o noua lume fizica. Popova a imbratisat ambele idealuri insa s-a identificat in totalitate cu Revolutia lucrand postere, desene pentru carti, tesaturi si design in teatru, precum si predat in scoli. In 1916 a inceput sa picteze compozitii Suprematiste complet abstracte, insa titlul ‘Painterly Architectonics’ (pe care l-a dat multora dintre lucrarile sale) sugereaza ca, chiar daca Suprematista, Popova era mai interesata in pictat mai mult ca o proiectie a realitatii materiale decat ca o expresie personala a realitatii metafizice. In 1918 Popova s-a casatorit cu istoricul de arta Boris Eding si a dat nastere unui fiu. Von Eding a murit in anul urmator de febra tifoida. Popova a fost si ea foarte bolnava insa s-a insanatosit. In 1917 in paralel cu lucrarile Suprematiste, ea a facut design pentru tesaturi si a lucrat pentru carti Agitprop si postere. Intre 1921–24 Popova s-a implicat in intregime in proiecte Constructiviste, uneori in colaborare cu Varvara Stepanova, arhitectul Alexander Vesnin si Alexander Rodchenko. A produs si decoruri de scena. Popova a murit de scarlatina in 1924 in Moscova.
Galerie de pictura.
-
- Liubov Popova – The pianist
-
- Liubov Popova
-
- Liubov Popova – Architectonics in Painting
-
- Liubov Popova – Artistic Architectonics
-
- Liubov Popova – Birsk
-
- Liubov Popova – Composition
-
- Liubov Popova – Italian Still Life
-
- Liubov Popova – Composition
-
- Liubov Popova – Portrait of a Woman
-
- Liubov Popova – Portrait of the Artist’s Sister
-
- Liubov Popova – Sketch for Portrait
-
- Liubov Popova – Sketch for Stage Set
-
- Liubov Popova – Spatial Force Construction
-
- Liubov Popova – Still Life with Instruments
-
- Liubov Popova – Summer
-
- Liubov Popova – The Jug on the Table
-
- Liubov Popova – The Magnanimous Cuckold
-
- Liubov Popova – The Traveler
O vizita la galeriile Tretyakov,Moscova
Red Square, Moscow, Russia
Bolshoi Theatre
Moscow, St. Basil
Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.
Am citit in calendarul zilei ca in 5 martie 1918, capitala Rusiei s-a mutat de la Petrograd la Moscova.Atat mi-a trebuit si am pornit in calatorie.La noi s-a reintors iarna, ninge intruna de aseara, ninge cu fulgi mici si desi, zapada s-a asternut pe acoperisuri, iarba, copaci. E o vreme mohorata si o calatorie e binevenita.
Am aflat ca Moscova (rusă Москва/ Moskva), capitala Rusiei, e un oraş cu 11,2 milioane locuitori, se afla pe râul Moscova şi are o suprafaţă de 878,7 km².
Prima referinţă a Moscovei dateaza din 1147, când era un orăşel obscur într-o mică provincie, cu populaţie predominant fino-ugrică numită Merya.
Moscova a supravieţuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile, revoltele, ocupaţiile străine. În septembrie 1812, în perioada războaielor Napoleoniene, oraşul a fost ocupat de armatele lui Napoleon. Patrioţii ruşi au dat foc oraşului curând după intrarea sa şi rezultatul a fost retragerea armatei Franţei din Rusia, lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon.
Moscow Metro station Komsomolskaya
După revoluţia din octombrie 1917, Moscova a devenit capitala Rusiei. O mare parte din oraş a fost modernizată după victoria bolşevică. A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până în 1991. În decembrie 1941, în perioada celui de al doilea război mondial, puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei.
În 1991 oraşul a fost centrul discuţiilor şi luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS.
Avem ce vedea in Moscova: de la palate, muzee, teatre, poduri, biserici, pana la constructii moderne din otel si sticla si, bineinteles, vestitul metrou moscovit.
Tretyakov Gallery
M-am hotarat sa vizitez galeriile Tretyakov in care sunt deschise cateva expozitii pe care le putem vizita in acest an.Pentru cei care ajung in Moscova si doresc sa viziteze galeriile Tretyakov, iata expozitiile si perioada cand sunt deschise:
Tretyakovskaya gallery
SKETCH. PROJECT. FRAGMENT. Monumental art in a museum
1decembrie 2009 — 31 iulie 2010
VLADIMIR ILYUSHENKO. Graphics
16 decembrie 2009 — 18 aprilie 2010
Francisco Infante
SNOW MERIDIAN. Francisco Infante
16 decembrie 2009 — 1 august 2010
All the world’s a stage. Etchings from Larionov’s collection
17 februarie — 26 septembrie
Martiros Saryan.Blue flowers
Martiros Saryan. To 130th anniversary. Paints. Graphics
27 februarie — 28 martie
Ivan Pohitonov-The Painter on a sea-shore
Ivan Pohitonov. Painter-sorcerer. To the 160-th anniversary
3 martie — 23 mai
Poze din Moscova si picturi din Galeriile Tretyakov.
Povestea globurilor de sticla pentru bradul de Craciun
Update:Isabellelorelai.Salvaţi copiii care pot muri aşteptând un transplant. Puteţi salva 60 de vieţi în fiecare an. Dacă vreţi, dacă puteţi. Nu vă costă absolut nimic
Acesta este un proiect al Asociaţiei „Salvează Vieţi”. Carmen Uscatu, preşedinte.
Globurile din sticlă pentru ornarea bradului de Crăciun au o istorie de 150 de ani, care a început în orăşelul Lauscha, din sudul Germaniei. Aici exista un atelier de sticlărie încă din secolul al XVI-lea, care producea pahare şi instrumentar pentru farmacii.
La mijlocul secolului al XIX-lea, un suflător de sticlă sărac lipit pământului s-a pomenit că nu are nuci şi mere ca să-şi împodobească pomul de Crăciun şi i-a venit ideea să-şi facă nişte globuri de sticlă colorată, de forma unor fructe şi nuci. Astfel a început producerea ornamentelor de sticlă de diverse forme pentru bradul de Crăciun. În 1880, acestea erau deja exportate chiar şi în America.
Am gasit pe net un articol despre o fabrica de globuri din Klavdievskaya, Rusia, ilustrat cu multe imagini ca sa vedem si noi cat se munceste pentru ca noi sa avem globuri frumoase pentru bradul de Craciun.
Povestea lui Dimitri,artistul orb
Dmitri n-a fost orb din nastere.Si-a pierdut vederea in timpul unor sapaturi de cautare in padurile din Ucraina cand a incercat sa gaseasca ramasitele pamantesti ale unor soldati rusi disparuti din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. A dat peste o mina a armatei germane care a explodat si de atunci si-a pierdut vederea.
Inainte de accident, Dimitri era cunoscut in comunitatea locala artistica, iar lucrarile lui erau destul de reusite.Cand si-a pierdut vederea a devenit o persoana invalida de care nimeni n-avea nevoie si de care nimanui nu-i pasa.
A cazut intro depresie severa pana intro zi cand a primit un telefon de la un prieten vechi care s-a oferit sa-l sprijine organizand o expozitie cu vechile lui lucrari. Bineinteles ca Dimitri a fost de acord.Apoi, inainte de deschiderea expozitiei, artistul a incercat sa deseneze ceva care sa reprezinte expozitia si de a arata lumii ca e inca artist chiar si fara vedere.Si-a intitulat expozitia: „Chiar si cel mai lung drum incepe cu un pas mic”( “Even the longest way starts with a tiny step.”)
La inceput nu a putut desena nimic care sa semene cu aceeasi pictura.Insa dupa ore de munca si perseverenta a reusit sa creeze prima sa pictura din noua sa viata.Acum sunt deja 250 de lucrari create dupa accidentul in urma caruia si-a pierdut vederea, iar unele dintre ele sunt apreciate de critici si se afla in colectii private ale iubitorilor de arta rusi.
“Cand am vazut lucrarile lui Dimitri m-am rusinat de noi care ne plangem deseori sau spunem ca viata e nedreapta cu noi ,desi vedem lumea din jurul nostru. Dmitri nu vede si totusi nu se plange, ci lucreaza,” a spus Valentina Myzgina, directorul Muzeului de Arta Kharkov .
Copacii de piatra din Yakutsk
Image credits: V. Grigorev, A. Butorin
Uite cum s-a nimerit ca aceasta postare pregatita de mine pentru zilele cand imi lipseste inspiratia si n-am idei sau chef de bloggerit,sa pice bine in aceasta zi de 27 septembrie.De ce spun asta?Pentru ca azi e Ziua Mondială a Turismului si va invit sa vizitati unul dintre locurile din lume care-ti taie rasuflarea prin frumusete se afla in Rusia si se numeste „Padurea de piatra Lena” sau “Coloanele de piatra Lena”.
Acest loc se afla in padurile virgine ale Siberiei aflate la patru zile de mers de Moscova.Mai intai trebuie sa iei un avion cu care zbori la fel de mult ca pana in New York.Cand ajungi in regiunea Yakutsk, singurul mijloc de transport e barca cu care ajungi la destinatie dupa trei zile.
Iata si harta de pe Google Maps pentru a avea o idee unde se afla acest loc din Rusia.
Vladimirskaya,protectoarea sfanta a Rusiei
Astazi nu prea am avut dispozitie pentru bloggerit,desi aveam pregatit un subiect pe care-l consider interesant.E vorba despre o sarbatoare religioasa a rusilor despre care am citit in calendarul zilei de 3 iunie.
Vladimirskaya (in Rusia),The Theotokos of Vladimir,( Greek Θεοτόκος του Βλαντιμίρ) cunoscuta ca si Our Lady of Vladimir, the Virgin of Vladimir or (Russian: Владимирская Богоматерь), una dintre cele mai venerate icoane ortodoxe si un exemplu tipic al iconografiei bizantine. Theotokos (termenul grecesc pentru Fecioara Maria, insemnand „Maica Domnului”) este considerata protectoarea sfanta a Rusiei,icoana fiind expusa la Galeriile Tretyakov din Moscova.
Our Lady of Vladimir Church
Am vrut sa aflu mai multe si am gasit acestea:”Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu)este un cuvânt de provenienţă greacă semnificând „purtătoare de Dumnezeu”, sau mai precis Maica Domnului, calificativ acordat Sfintei Maria la sinodul al VI-lea ecumenic din Efes în 431. Sfânta Maria sub aspectul ei de „purtătoare a pruncului divin” este adesea reprezentată pe pereţii mănăstirilor şi bisericilor ortodoxe (Mănăstirea Moldoviţa) sau catolice.Deci Theotokos inseamna ca Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu.In decursul timpului foarte multe persoane rau intentionate au incercat sa falsifice acest adevar conform caruia Fecioara este nascatoare de Dumnezeu.Printre aceste persoane se numara si ereticul Nestorie care a sustinut ca Fecioara nu e nascatoare de Dumnezeu ci nascatoare de om adica antropostoki. El a fost condamnat la sinodul trei ecumenic impreuna cu cei care afirmau aceleasi erezii ca si el”.
Citate despre Maica Domnului
„Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă.” (Mitropolit Kallistos Ware)
„Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu; (Sfântul Nicodim Aghioritul)
„Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.” (Dicton patristic)
Mai multe aici.
Incoronarea lui Nicolae al II-lea,ultimul tar al Rusiei
Nicolae al II-lea, ultimul tar, a fost incoronat ca domnitor al Rusiei in vechea Catedrala Ouspensky din Moscova in data de 26 mai 1896.
Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (în rusă Николай Александрович Романов) ( 18 mai 1868 – 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârşitul revoluţiei din februarie. A fost asasinat impreuna cu intreaga sa familie de către bolşevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Nicolae s-a suit pe tron pe 1 noiembrie 1894, şi la scurtă vreme după aceea s-a căsătorit cu Prinţesa Alix (din acel moment înainte Împărăteasa Alexandra Feodorovna. Ei au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia şi Ţareviciul Alexei. Titlul de Ţar, derivat din titlul roman Cezar, ajuns în rusă prin bizantinul Kaisar, a fost abolit oficial în 1712 de Petru cel Mare, dar a fost folosit în mod neoficial de-a lungul domniei lui Nicolae. Titlul său oficial era:
Noi, Nicolae al Doilea, prin mila lui Dumnezeu, Împărat şi Autocrat al Întregii Rusii, Ţar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia şi Finlanda, Prinţ de Estonia, Livonia, Curlanda şi Semgalle, Samogiţia, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria şi al altor ţări, Stăpân şi Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloţk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk şi a toată Regiunea de Nord, Stăpân şi Suveran al Ţinutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei şi al Provinciilor Armeneşti, Suveran al Prinţilor Montani şi Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen şi Oldenburg, Prinţ Moştenitor de Norvegia, şi aşa mai departe, şi aşa mai departe, şi aşa mai departe.
La festivităţile de încoronare de la Moscova din 1895, mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare şi au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceiaşi zi şi a vrut să anuleze festivităţile care urmau, dar a fost convins să nu facă asta de rude şi de sfetnici. Mulţi au văzut decesele ca pe o prevestire nefastă. Nicolae nu era pregătit suficient să domnească după moartea neaşteptată a tatălui său.
Logodna sa cu Prinţesa Alix s-a făcut doar cu puţină vreme înainte de moartea tatălui său, iar căsătoria s-a făcut la scurtă vreme după funeralii.
.jpg/434px-Nikolaus_II._(Russland).jpg)
Ecaterina cea Mare
Fyodor Rokotov – Portrait of Catherine II of Russia
Ivan Argunov – Portrait of Grand Duchess Ekaterina Alexeyevna
Dmitry Levitzky – Portrait of Catherine II of Russia
Vladimir Borovikovsky – Catherine II walking
Alexander Roslin – Catherine II
Ecaterina a II-a a Rusiei(21 aprilie 1729, Stettin (Szczecin), Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 28 iunie 1762 până la moartea sa.Sub influenţa guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceză, gustul pentru sclipirea minţii, pentru veselia spontană, pentru vioiciune în scriere şi conversaţie. La 1 ianuarie 1744, împărăteasa Elisabeta I, fiica lui Petru I al Rusiei Petru cel Mare, o cheamă la Curtea Imperială pe Sophia însoţită de mama sa, cu scopul de a vedea cum decurge întâlnirea dintre moştenitorul împărătesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, şi tânara prinţesă, în vederea căsătoriei.
Ajunsă în Rusia, Sophie câştigă repede simpatia împărătesei, se impune demnitarilor, câştigă simpatia celor slabi şi a celor tari, pentru aceasta trebuind să devină o adevărată femeie rusoaică, ca una născută pe acest pământ. În timp ce Marele Duce Petru, care îi este şi văr, îşi indispune anturajul afişând mereu maniere nemţeşti, ea se dedică studiului intens al limbii ruse şi al religiei ortodoxe. Din ordinul împărătesei, se stablileşte data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia ortodoxă, când primeşte şi prenumele de Ecaterina, care este şi prenumele mamei actualei ţarine.
La 21 august 1745 are loc căsătoria dintre prinţesa de Anhalt-Zerbst, devenită Marea Ducesă a Rusiei Ecaterina, şi Marele Duce Petru. Ecaterina descoperă, încetul cu încetul, cumplita faţă a Elisabetei, în spatele imaginii idealizate a ţarinei cu inima mare, tot aşa descoperă, zi de zi, adevarata Rusie, barbară, crudă, jalnică, dincolo de aparenţa de civilizaţie. Cu Petru are, de la început, o relaţie proastă şi este încă virgină după opt ani de căsătorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, după nouă ani de căsătorie, Ecaterina naşte un băiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltîkov – un şambelan chipeş. După naştere rămâne singură, Serghei este îndepărtat printr-o misiune în Suedia, nu i se permite să-şi vadă copilul, care e dus în apartamentele împărătesei.
Pe 9 decembrie 1758 naşte cel de-al doilea copil, o fată, căreia îi dă numele de Anna; copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbeşte mai multe limbi, ştie ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de primă clasă. Moare pe 25 decembrie 1761 (5 ianuarie 1762, după calendarul gregorian), în ziua de Crăciun.
Începe o corespondenţă cu Voltaire care va dura 15 ani, până la moartea filosofului francez. Ecaterina îşi doreşte să fie demna de elogiile pe care i le aduce Voltaire: să guverneze ferm după idei liberale. După moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achiziţionează biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alături de biblioteca lui Diderot. Considerându-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornică să facă un monument pe care să-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentând pe Petru cel Mare va avea loc la 7 august 1782. Pe soclu e gravat „Lui Petru I, Ecaterina a II-a”.
În 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o şcoală de moaşe, un stabiliment de igienă populară, un institut de educaţie pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnâi). Aduce muncitori germani să cultive pământurile Ucrainei şi ale Volgăi. Speră ca prezenţa pe pământ rusesc a acestor străini cinstiţi, sobri şi activi să-i incite pe ţăranii ruşi şi să le fie un exemplu. Cheamă în Rusia, medici, dentişti, arhitecti, ingineri, meşteşugari. Înfiinţează o Academie de Ştiinţe. O epidemie de variolă, care a făcut ravagii în ţară, o determină pe împărăteasă în octombrie 1764 să-şi facă vaccinul antirujeolic, dând astfel un exemplu întregii naţiuni. Începe ceea ce ea consideră a fi marea împlinire a vieţii sale, Nakazul sau , Instrucţiune în vederea elaborării unui Cod al legilor. În toamna anului 1766, îşi prezintă ea însăşi opera Senatului. În primăvara anului 1767, deputaţii încep să se întrebe ce titlu se cuvine pentru împărăteasa ca recunoştinţă pentru iniţiativa sa: „Ecaterina cea Mare”, „Preaînţeleapta”, „Mama Patriei”? Titlul de Ecaterina cea Mare întruneşte cele mai multe sufragii. Ea se preface iritată, dar, de fapt, îi place această titulatură.
La Sankt-Petersburg, la Palatul de iarnă, în 1796, se stinge din viaţă. Procurorul general Samoilov anunţă „Împărăteasa Ecaterina a murit şi fiul său, împăratul Pavel, a urcat pe tron.”
Astazi e ziua reginei Elisabeta a II-a.Elisabeta s-a născut la Londra, la 21 aprilie 1926, primul născut al Prinţului Albert, Duce de York (viitorul rege George VI) şi al Ducesei de York.Despre Elisabeta a II-a am scris aici.
G a b i, My heart to your heart 