Arhive blog

Fecioara Maria la Lourdes

La multi ani tuturor Mariilor,Marianelor,Marinilor cu ocazia zilei de Sfanta Maria mica(nasterea Fecioarei Maria).M-am gandit ca ar fi potrivit pentru aceasta sarbatoare un text despre minunile Fecioarei,despre aparitiile ei la Lourdes.

Anunt umanitar:Isabellelorelai’s Weblog

Când dai de necaz… dai şi de profitori

„NEW! The Grotto of Lourdes LIVE on the Internet!
On the occasion of the Pope in Lourdes, the webcam shows images of the Grotto since August 27, 5:00 pm: a live video stream. In a word, you can now see the Grotto of Lourdes live on the Internet .
A visit is needed! On 13 September, by logging on the webcam from the Grotto, for example, you can watch the actual arrival of the pope at the Grotto.
Happy surfing”.

În sudul Franţei, la poalele munţilor Pirinei, scăldat de apele albastre ale râului Gave, se află oraşul Lourdes, denumit oraş marial, binecuvântat de Preacurata Fecioară Maria.
Joi, 11 februarie 1858, în micul sat Lourdes, a avut loc un miracol. Fetiţei de 14 ani, Bernadette Soubirous, i s-a arătat Fecioara Maria. ,,M-a privit ca o femeie”, avea să mărturisească despre această primă apariţie a ,,Doamnei ce avea o rochie albă, un brâu albastru şi cu trandafiri galbeni la fiecare picior, culoare pe care o avea şi mărgelele Rozariului său”. Această declaraţie precum şi altele pe care le-a dat în faţa autorităţilor locale au fost urmarea ,,scandalului” produs de atitudinea consătenilor săi care o însoţeau, la locul apariţiei Fecioarei Maria ce se găsea pe malul râului Gave, lângă o grotă în piatră, ori de câte ori aceasta mergea acolo să se roage.
Presa vremii din Franţa, a relatat cele întâmplate aici dar totul a fost pus sub semnul credulităţii oamenilor săraci.
Ziarul ,,Le Lavedan”, nr. 9, Joi, 4 martie 1858, îşi începea relatarea cu cuvintele: ,,Iarăşi Bernadette!”, după care continua: ,,Bernadette anunţase că frumoasa doamnă o invitaseră să o viziteze peste 15 zile, când Ea îi va spune dorinţele sale. Această zi mult dorită şi aşteptată cu interes a sosit în sfârşit…patru sau cinci mii de persoane, erau eşalonate atât pe colina din vecinătatea grotei cât şi pe malul drept al râului Gave, aşteptând deznodămîntul anunţat… apariţia Vergurei, …un cuvânt, …un miracol! Ce decepţie! Cum au fost umiliţi aceşti săraci creduli”. Cam în aceiaşi termeni a relatat faptele şi ziarul local ,,L’interet public”, journal de Tarbes, din oraşul cel mai apropiat de Lourdes.
Cu toate acestea, miracolul de la Lourdes trăieşte în inimile credincioşilor mai mult ca niciodată. Manifestările religioase ce se întreprind în acest an, considerat ,,An jubiliar”, marcându-se 150 de ani de la arătarea Fecioarei Maria la Sfânta Bernadette sunt fără precedent. ,,Drumul Jubileului” , pelerinaje pe categorii profesionale: ,,Pelerinajul jurnaliştilor”, ,,Pelerinajul militar” sunt doar câteva din modalităţile noi ce se adaugă la procesiunile zilnice ce se derulează la Sanctuarul de la Lourdes.

La Cité Saint Pierre, locul Şi fructul carităţii
Dragi prieteni,
Toţi cei ce vin la Cité Saint Pierre văd şi constată. La sosire sunt intâmpinaţi de cuvintele: ,,Pace, Linişte, pace”.
Plecând, mulţi devin fideli misiunii pe care o îndeplineşte acest aşezământ religios.
Ei văd acest loc ospitalier de primire a pelerinilor. Acesta este fructul unei viziuni a Sfintei Bernadette, dar şi voinţei unui om: Monseniorul Jean Rodhain, artizanul fondării Secour Catholique. De la crearea sa, acest loc este şi va rămâne sursa vie, bătaia inimii Secours Catholique.
Cité Saint Pierre este fructul carităţii nenumăratelor persoane. Scopul său esenţial este de a primii în fiecare an peste 20 000 de pelerini răniţi de soartă, care fac voiajul Speranţei la Lourdes.
De asemenea, acest loc de primire, de ascultare, de pace, de rugăciune, de înţelegere şi Caritate există numai graţie miracolului Carităţii reînnoite.
Mă adresez vouă, tuturor, faceţi pentru Cité Saint Pierre un gest de caritate, pentru care vă mulţumesc anticipat.
Jean Claude Lebrun
Director – La Cité Saint Pierre.

Articolul:”150 de ani de la arătarea Fecioarei Maria > Maramureşeni în misiune de caritate la Lourdes”.

Povestea Sfantului Pantelimon

Sf.Pantelimon

Nu am stiut pana astazi ca noi, ortodocsii, avem un sfant tamaduitor care ocroteste medicii si bolnavii.Bineinteles ca am dorit sa aflu mai multe si asa am gasit povestea sa.Nu numai povestea Sfantului Pantelimon am gasit-o, ci si manastirea Pantelimon de pe Muntele Athos.Sper ca si cei care viziteaza acest taram de povesti si magie (adica blogul meu) sa fie interesati de aceasta poveste.

O mica rugaciune pentru sanatate.”Pantelimon, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu ca un doctor fara de arginti, sa ne cerceteze degrab si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti”.Pentru ca in acest blog sunt povestile triste ale unor copii si tineri bolnavi care au nevoie de ajutorul nostru, am sa-l rog pe Sfantul Pantelimon sa-i ajute pe toti,sa ne ajute si pe noi sa fim sanatosi, iar pe medici sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca ca la randul lor sa ii tamaduiasca pe bolnavi.

„Sfantule Pantelimon, te rugam ajuta-ne!Ocroteste-i si tamaduieste-i pe toti copiii, sa nu mai fie atatea boli si durere, sa le dai la medici multa intelepciune si putere de munca, sanatate, au nevoie de ocrotirea ta ca sa ne ocroteasca pe noi.Doamne ajuta!”

În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon.

Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagân, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavârsita a artei medicale intr-atât incât imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tânarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfântul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napârca. Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez. Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lânga imparat. Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.

Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tânarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapânului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfântul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace.

Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vârtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb decât sa creada in Hristos, cel venit pe pamânt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plângerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemând Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Când Sfântul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfântul ii raspunse ca atât credinta cât si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagâni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfânt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si luând pe paralitic de mâna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagâni, vazându-l pe om mergând plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagâni insistau pe lânga imparat sa fie ucis acest rival periculos.

Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu câtva timp in urma fusese supus Sfântul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrân facuse dovada unui asemenea curaj, cu atât mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputând sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stâlp, trupul ii fu sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfântului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfântul Ermolae, ii spuse : „Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine”. De indata tortele se stinsera iar ranile Sfântului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurându-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi.

Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapânul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavârsirea. Dupa moartea preamarita a Sfântului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinzând ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : „Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!”. Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc.

Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : „Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon” (care inseamna „prea milostiv”). El isi intinse grumazul iar când capul ii cazu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri.

De atunci, Moastele Sfântului Pantelimon nu au incetat sa savârseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

Calendar,27 iulie

 

„Ce ai dori ca oamenii sa stie?…Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…”

Ieri am avut treaba in oras si am trecut si pe la biserica catolica.In Ardeal si ortodocsii obisnuiesc sa intre in bisericile catolice cand simt nevoia sa fie aproape de Dumnezeu intro biserica.Fiind marti,ziua cand unii se roaga Sfantului Anton pentru copii si familii,mai erau acolo doua persoane care se rugau.M-am rugat si eu pentru familie si pentru toata lumea,apoi am plecat mai departe unde aveam treaba.

De ce am facut aceasta introducere destul de lunga?Pentru ca am citit pe-aici si prin ziare despre reactiile unor clerici si laici la gestul Mitropolitului Banatului de a se impartasi intro biserica greco-catolica din Timisoara.Multi s-au revoltat si au cerut pedepsirea lui.Altii considera ca e un pas spre ecumenism,mai ales ca dogmele si regulile ortodoxiei sunt mai stricte.Nu ma pricep prea mult la religie,dogme-chiar daca sunt botezata ortodoxa eu nu sunt prea bisericoasa,nici nu ma spovedesc,nici la slujbe nu merg.Dar in biserici intru uneori sa spun o rugaciune.Cand am vizitat biserica de la Densus am vorbit cu preotul de acolo si,printre altele, l-am intrebat de ce reactia critica a unora fata de gestul Mitropolitului?Preotul mi-a dat un raspuns ,am inteles,dar tot nu sunt de acord.Spunea ca noi,ortodocsii nu trebuie sa ne impartasim la catolici,deoarece in perioada imperiului austro-ungar,imparateasa Maria-Terezia a poruncit ca bisericile ortodoxe din Ardeal sa fie daramate si lumea sa treaca la religia calvina.Cam atat despre religie.Cred ca „Interviu cu Dumnezeu” al lui Octavian Paler e motivul pentru care am vorbit despre religie,biserica.

Daca ar fi trait,Octavian Paler ar fi implinit astazi ,82 de ani.Dar anul trecut s-a mutat intro stea,cum spune el :”A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea”.

Octavian Paler s-a nascut in 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov ( a plecat in 7 mai 2007, Bucureşti) .Octavian Paler a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român.

Interviu cu Dumnezeu

Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp… am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna…