Arhive blog

Proclamaţia de la Timişoara,12 martie 1990


Update:“A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”.


Doamnelor si domnilor,SPIRITUL PROCLAMATIEI NU A MURIT!Sâmbătă, 14 martie 2009, ora12.00, în Piaţa 700 din Timişoara va avea loc startul unei manifestaţii ce are scop susţinerea principiilor din Proclamaţia de la Timişoara.Invităm pe toţi oamenii care cred în idealurile mişcării revoluţionare din perioada 1989-1990 să ni se alăture.Sâmbătă, ora 12.00 – Piaţa 700.

Incepe manifestatia populara din Piata Operei din Timisoara, la care a fost adoptata, la 12 martie 1990, Proclamatia de la Timisoara.

Proclamaţia de la Timişoara este un document programator adoptat la Timişoara în data de 12 martie 1990, A fost redactat în urma manifestaţiei populare din Piaţa Operei începută cu o zi înainte. George Şerban, mai târziu deputat PNŢCD de Timiş, iniţiatorul Proclamaţiei de la Timişoara şi al declarării zilei de 16 decembrie ca zi naţională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersuul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieş.

Va amintiti evenimentele din primavara anului 1990 cand timisorenii au iesit in strada si au cerut interzicerea  candidaturii la alegeri a fostilor comunisti si securisti?Va amintiti cum au reactionat cei mai multi dintre romani?Cum ii huiduiau pe timisoreni?Chiar si eu  aveam creierul asa de spalat ca nu intelegeam  ce cereau timisorenii in punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara.Nu intelegeam de ce ar fi mai bun un conducator  care „nu mancase salam cu soia” ca noi si a trait bine in strainatate.Va amintiti intrebarea care se punea atunci oricui care se intorcea in tara ,in Romania libera?”Ce ai facut in ultimii 5 ani?”.Va amintiti cum strigam :”Nu ne vindem tara?”.Eu imi amintesc si mi-e rusine ca am fost asa de bleaga ,dar ma bucur ca am deschis ochii la timp si am vazut ceea ce nu vroiam sa vad.
Punctul 8
Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la sta­bilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesa­ră. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să in­terzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcţii, după modelul multor ţări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preşedinte al României ar putea candida şi personalităţi marcante ale vieţii culturale şi ştiinţifice, fără o experienţă politică deosebită. Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituţiilor democratice şi clarificării poziţiei ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoştinţa de cauză, cu cărţile pe faţă.

De la Pescarusul argintiu.Demers de suflet: Biblioteca Nationala a Romaniei isi cauta casa!Semneaza petitia aici.