Arhive blog

Astenie de primavara

Cred ca m-a lovit astenia de primavara,altfel nu-mi explic cheful de nimic,nici macar de ce-mi place.Drept ii ca ma cam supara si bolile pe care le am,varsta,grijile obisnuite si alte cele.Cum am ajuns la aceasta concluzie?Simplu.Nu am chef nici de bloggerit.Pregatisem niste subiecte la care mai aveam de lucrat,in plus,trebuia sa caut si imaginile potrivite,cautatul de poze fiind una dintre pasiunile mele, as putea spune.Astfel am ajuns la concluzia ca vinovata de toate aceste neplaceri este astenia de primavara.Iata ce spun specialistii despre ticaloasa.

Auzim peste tot de astenie, acea stare de slabiciune generalizata cauzata de schimbarile de temperatura si de lumina in exces, pe care le aduce cu ea primavara. Ceea ce putine dintre noi stiu insa este ca, de multe ori, in locul asteniei se instaleaza depresia, o afectiune mult mai serioasa.

Cata lume nu se plange de lipsa tonusului, de scaderea formei fizice, de o stare de rau care nu poate fi definita? Iar asta se-ntampla chiar daca ne supunem unor examene medicale si obtinem rezultate perfect normale. In ochii tuturor, suntem intr-o stare buna de sanatate, sau mai degraba nu avem nici o boala care sa justifice necesitatea unui tratament medical. Si totusi, ne simtim obosite si nu ne aflam deloc in cea mai buna stare psihica.

Motivul este unul cat se poate de simplu: el se cheama astenie de primavara, si apare la trecerea dintre iarna si primavara, atunci cand creste brusc luminozitatea in timpul zilei. Astenia se manifesta prin cefalee, palpitatii, nervozitate, scaderea memoriei si comportament labil – semne fiziologice datorate eforturilor de adaptare ale organismului la noile conditii meteorologice.

De cele mai multe ori insa, astenia nu vine singura. O data cu ea se instaleaza adesea si depresia usoara, care se caracterizeaza printr-o continua stare de tristete si pierderea �ncrederii �n sine. Iar cu depresia chiar nu este de glumit, mai ales fiindca ea ramane de multe ori si dupa disparitia asteniei. Cauzele sunt multiple si variaza de la om la om. Starea de depresie usoara poate fi legata de schimbarea de anotimp, dar si de o serie de cauze fizice, de la o alimentatie saracacioasa sau lipsa exercitiilor fizice, pana la boli de sezon, cum ar fi gripa.

Tocmai de aceea, e bine sa stim cateva din semnele cele mai frecvente ale instalarii depresiei:

• Un sentiment de „golire”, suparare si anxietate
• Oboseala, lipsa de energie
• Lipsa interesului pentru activitatile cotidiene, inclusiv pentru sex
• Insomnie
• Probleme de alimentatie, crestere sau scadere in greutate
• Nevoia de a plange
• Dificultatate in luarea deciziilor, lipsa concentrarii
• Sentimente de vinovatie, neajutorare, inutilitate
• Iritabilitate
Sursa.

Cum tratăm astenia de primăvară

13 fobii ale barbatului modern

Termenul de fobie, atat pentru psihiatru, cat si pentru omul de pe strada, semnifica o frica de o intensitate extrema, persistenta, sesizata de catre subiect ca fiind irationala. Aceasta este determinata de prezenta sau doar anticiparea prezentei unui obiect, vietate sau situatie.

Cunosc destul de multe despre o fobie,agorafobia (teama de spatii deschise) despre care cred ca am mai vorbit pe-aici.M-a chinuit si pe mine cativa ani,din fericire am scapat de foarte mult timp.Tocmai de aceea imi permit sa spun ca tratamentul sau psihoterapia nu sunt de ajuns pentru a scapa de o fobie daca nu gasim noi insine modalitatea de a invinge acea frica,groaza mai exact.E o lupta grea,dar daca vrem sa invingem trebuie sa gasim strategiile pentru a castiga lupta cu dusmanul acela nevazut care ne pricinuieste multa suferinta.

Poate ca ar trebui sa stiti ca simptomele fobiilor sunt asa de neplacute,de aceea nu e de mirare ca ne trec prin minte cele mai inspaimantatoare ganduri culminand cu teama de moarte.Nu trebuie sa ne fie teama de moarte,stiti ca moartea e doar o calatorie.
unexploded_bomb
Exista o serie de manifestari fizice ce insotesc senzatia de frica:
accelerarea batailor inimii sau palpitatii;
-cresterea frecventei respiratiilor sau senzatia de disconfort toracic;
transpiratii;
-greata sau disconfort abdominal;
-senzatia pierderii echilibrului, ameteli, vertij;
-tensiune musculara;
-parestezii (intepaturi) ale membrelor.
Daca ofidiofobia (teama de serpi) pare sa aiba o anumita noima adaptativa, altele, ca de exemplu chorophobia (teama de dans) nu pare in schimb sa aiba nici una.Amuzante, ezoterice, ciudate, nelinistitoare, fobiile sunt o realitate.

Unele fobii par a ne sugera cate ceva despre anxietatile barbatului modern, condamnat la performanta in timp ce se simte inconjurat de femei castratoare.

Cateva fobii reale, documentate clinic:
# caligynefobia (teama de femei frumoase)
# anthofobie (teama de flori)
# decidofobie (teama de a lua decizii)
# teleofobie (teama de ceremonii religioase)
# gamofobie (teama de casatorie)
# paralipofobie (teama de responsabilitate)
# novercafobia (teama de soacra)
# soteriofobie (teama de dependenta de altii)
# peniafobie (teama de saracie)
# merinthofobie (teama de a fi legat)
# mageirocofobie (teama de a gati)
# deipnofobie (teama de cina si conversatii la cina)
# athazagorafobie (teama de a fi ignorat)
# clinofobie (teama de a merge in pat)
# kolpofobie (teama de organele genitale feminine)
# oneirogmofobie (teama de vise erotice)
# medomalacufobie (teama de a pierde o erectie)
# ergofobie (teama de munca)

13 fobii ale barbatului modern

Dragoste si romantism – Intelegerea emotiilor

În viaţă invatam multe lucruri, dar din anumite motive nu invatam prea multe despre emotii! Pentru cei mai mulţi dintre noi, emotiile noastre sunt un mister. Noi ştim că le avem, dar nu prea avem idee de unde vin sau cum sa le traim mai pozitiv.

Un model care ne poate fi de ajutor a fost realizat de către psihologul Dr. C. Spezzano, care ne permite să devenim mai conştienţi de sine şi sa înţelegem mai bine emoţiile noastre. In orice orice punct din viaţă, emoţiile noastre vor simtite din şase perspective diferite.

Refuzul> Rezistenţa> Durerea> Vina> Teama> Dragostea

Refuzul – Multe din temerile si nesiguranta noastre sunt ascunse in subconstientul nostru, prin urmare,ele sunt complet necunoscute de noi si nu stim cum ne afecteaza viata. Noi negam de multe ori aceste situatii nesigure- o strategie inconstienta concepută pentru a evita sa ne confruntam cu o durere emotionala care credem că ar putea să ne copleseasca dacă ne ascundem temerile. Le ascundem fara o protecţie şi apoi încercam să ne traim viaţa. Din păcate, aceste situatii nesigure au un obicei prost de a reapare în viaţa noastră ca trauma emoţională, dificultăţi in relatie şi chiar probleme de sănătate.

Rezistenţa – Viata ne va face tot felul de provocări, iar acestea vor ridica temperatura emoţionala. În lupta pentru a nu fi la anaghie şi pentru a evita emoţiile negative, avem tendinţa de a rezista la oricine si orice care ar putea declanşa aceste senzatii neplacute. Aceasta implică în mod normal o formă de comportament compensator sau ne distragem de la tot ce ar putea determina durere. Încercand sa avem succes în educaţie sau cariera sau încercand sa fim o persoana ‘draguta’ sunt exemple tipice de compensatii, dar sunt multe, multe altele.

Durerea – Mai devreme sau mai târziu, de obicei, din cauza evenimentelor traumatice din viata noastra, rezistenta se frange şi începem să simţim durerea emoţională. Reacţia noastra este fie sa o alungam printro rezistenta mai mare sau negare,fie sa o pasam la altii – avem tendinţa de a da vina pe altii pentru emoţiile noastre negative. Aceasta se întâmplă in cazul unui comportament urât-argumente şi scandal cand judecam şi aruncam durerea în afara.

Vina – Avand tendinţa de a blama pe ceilalti pentru problemele noastre este in subconstientul nostru convingerea că, în fapt, noi suntem de vina. Aceasta vina se bazează pe respectul de sine foarte scazut si pe nostru de stima de sine scăzută şi pe caracterul rusinos pe care le avem de la o varsta foarte frageda si din credinţa ca am dezamagit oamenii (de multe ori pe parinti) si ca am ranit oamenii într-un fel. Auto-invinovatirea si vina sunt întotdeauna greşeli si multe din ceea ce facem se concentreaza pe indepartarea acestor emotii dăunătoare.

Teama – Toate aceste emoţii negative ascunse sunt de fapt temerile noastre profund îngropate. Suntem în stare să simtim, să înţelegem şi să depasim aceste temeri.

Dragostea – Deoarece mai degraba infruntam si ne vindecam de temerile noastre decat sa le suprimam sau sa le refuzam, descoperim că acestea ascund starile noastre naturale – cea a iubirii, spiritul pur şi energia pozitivă. Deoarece am indepartat durerea, vina şi teama am ramas cu frumusetea esentei noastre – plina de creativitate, abundenta si bucurie.

De obicei,experimentam aceste răspunsuri emoţionale secvenţial. Ele apar în reactiile noastre fata de oameni si evenimente din viaţa noastră. Emoţiile negative pot fi înţelese ca mecanisme de aparare pentru a evita senzaţia de durere, vină şi teama, care provine de obicei, din copilarie. Dacă vrem să câştigam mai multa conştientizare la nivel emoţional şi maturitate avem nevoie sa lucram la starile noastre emoţionale şi sa vindecam situatiile nesigure şi temerile noastre. Inţelegand natura starilor emotiilor,începem să înţelegem de ce avem anumite gânduri şi sentimente şi, de asemenea, înţelegem mai bine oamenii din jurul nostru. În ultimă instanţă, putem indeparta toate emoţiile negative, putem aduce mai multa dragoste în viaţa noastre şi îmbunătăţim relaţiile noastre şi experientele romantice.

( nu am sursa articolului)

Agresivitate,comportament agresiv

Insusirea de a fi agresiv, de a se opune aproapelui sau de a-l ataca, in mod real sau inchipuit constituind uneori un simptom patologic. Agresivitatea se gaseste in stransa legatura cu satisfacerea necesitatilor vitale, stapanirea mediului si afirmarea de sine. Actele agresive sunt cele care retin cel mai bine atentia datorita caracterului lor spectacular si potential periculos (crizele de furie), dar agresivitatea poate lua si alte forme: atitudini (mimici, priviri), cuvinte (ironie, barfa, amenintari, insulte) sau halucinatii.
La originea numeroaselor tuiburari mintale se afla o agresivitate latenta, care da nastere angoasei si sentimentului de vinovatie. Simptom al psihopatiei, agresivitatea se intalneste in diferite boli psihiatrice: nevroze, psihoze si in toxicomanii, epilepsie etc.

Cum poate fi explicat comportamentul agresiv? – În psihologie distingem între două teorii clasice: teoria impulsului şi teoria frustrării.

„Teoria impulsului susţine următoarele: în organism există o sursă înnăscută care produce permanent impulsuri agresive. Aceste impulsuri trebuie să se reflecte într-un mod sau altul – şi nu neapărat într-o manieră distructivă – asupra comportamentului nostru (…); pentru că altfel, aceste impulsuri pot duce la dereglări emoţionale. Cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai acestei teorii sunt Sigmund Freud şi Konrad Lorenz. Freud vedea însă impulsurile ca ţintind spre auto-distrugere (‘impulsul morbid’), acestea neputând fi exteriorizate decât în combinaţie cu impulsurile sexuale, în vreme ce Lorenz înţelegea prin impulsuri un impuls războinic, îndreptat împotriva organismelor din aceeaşi specie. În psihologia modernă, numărul adepţilor teoriei impulsului este practic inexistent (…).

Teoria frustrării spune că comportamentul agresiv se bazează pe impulsuri agresive, născute din aşa numite frustrări. Prin acestea se înţelegea la început doar tulburarea unei activităţi ţintite; mai târziu, acest termen a fost extins, cuprinzând toate evenimentele neplăcute, faţă de care oamenii resimt aversiune (atacuri, hărţuieli, privări etc.). În fiecare dintre aceste cazuri se naşte nevoia de agresiune, altfel decât în cazul teoriei impulsului, nu de la sine, ci ca reacţie. În tot cazul, odată născută, această nevoie trebuie să se exteriorizeze într-o formă sau alta (…). Faptul că impulsurile agresive apar de pe urma unor frustrări, că ele acţionează ca energii care trebuie să găsească un ventil prin care să fie evacuate, sunt imagini foarte populare în rândul publicului mai larg.

Teoria frustrării a fost modificată în nenumărate rânduri, rolul frustrărilor ca factor de declanşare a agresiunilor fiind relativizat în mod considerabil. De necontestat însă este astăzi faptul că un eveniment frustrant poate provoca, pe lângă fapte de agresiune, şi strădanii constructive, resemnare, deviere, vise cu ochii deschişi, umor, auto-anesteziere (prin alcool etc.) şi alte tipuri de comportament, reacţiile agresive apărând doar în anumite condiţii. Astfel, un eveniment trebuie să fie resimţit de către o persoană ca fiind ‘enervant’ (de ex. un comportament ‘care nu se cuvine’), numai atunci născându-se sentimente de furie. Aceste sentimente nu se transformă însă în mod automat într-un comportament agresiv, ci doar atunci când persoana în cauză s-a obişnuit cu acest tip de comportament, atunci când nu resimte nici o inhibiţie, sau atunci când anumite persoane sunt (sau nu) prezente etc.

Frustrările nu duc aşadar în nici un caz întotdeauna la un comportament agresiv. Dar teoria frustrării poate fi limitată şi din alt punct de vedere: Dacă apare un comportament agresiv, acesta nu este întotdeauna o reacţie la o frustrare; el poate avea şi alte motive. Există, de ex., acţiuni violente manifestate la ordin, imitarea necugetată a unui grup de persoane sau acte de violenţă comise în vederea îmbogăţirii (asasinate pe motiv de jaf, şantaj etc.).

Frustrările, ca o condiţie posibilă şi care s-a făcut deseori remarcată pentru comportamentul agresiv, rămân în continuare extrem de importante. Evitarea agresiunilor presupune evitarea apariţiei sentimentelor de frustrare – la nivel personal, printr-o abordare mai sensibilă a celorlalţi oameni, iar la nivel social, prin crearea unor condiţii de viaţă mai juste. Dar pentru că frustrările sunt, într-un anumit grad, inevitabile, este important şi să le ‘manevrăm’ într-un alt mod (…). Se ştie că oamenii diferă între ei după felul în care ştiu să manevreze frustrările, iar educaţia poate juca în acest sens un rol decisiv.”