Arhive blog

O poveste cu un ghiocel

Aflandu-ma in vizita pe blogul lui Vania, am auzit ca astazi e ziua CELLEI.Vreau sa-ti urez aici La multi ani, CELLA!Multa sanatate, orice dorinta sa ti se implineasca, sa fii iubita!CELLA, cea mai mare cititoare a blogurilor noastre si a tuturor cartilor care exista!Pentru tine, CELLA!

Si o melodie frumoasa, Nicu Alifantis – Ploaie in luna lui marte.

In continuare inca o poveste  frumoasa (stii doar ca toate povestile sunt frumoase) cu:
„Ghiocel, ghiocel
Mic, firav si subtirel
Scoate capul din zapada
Soarele ca sa te vada
Si ma iarta ca-ti ating
Clopotelul de argint
Si ma iarta ca te rup
Mamei mele sa te duc”.

Am promis cuiva ca voi mai spune o poveste despre ghiocel si m-am tinut de cuvant.Aceasta poveste este o adaptare dupa „Povestea ghiocelului” de Hans Christian Andersen.

„Era iarna. Zapada se asternuse intrun strat gros si vantul batea rece,dar intrun loc se afla un locsor unde era placut si caldut.In acel loc se afla o floricica al carei bulb se afla sub pamant si in zapada.Intro zi a inceput sa ploua,iar stropii de ploaie au patruns prin gheata si zapada ajungand in pamant.O raza de soare,subtirica si firava a ajuns si ea in pamant pana la bulbul florii.”Intra”,a spus floricica.”Nu pot”i-a raspuns raza de soare.”Nu sunt destul de puternica sa ridic zavorul.Voi fi mai puternica cand vine primavara.” ”Cand va fi primavara?” intreba floricica pe fiecare raza de soare care ajungea la usa ei.Dar inca era iarna,pamantul era acoperit cu zapada si noaptea,apa ingheta.Floricica crestea destul de greu,obosita de atata asteptare:”Ce mult timp a trecut!” ”Ma simt foarte inghesuita…trebuie sa ma fortez si sa ma ridic putin.Vreau sa ajung la zavor,sa-mi scot capul afara si sa-i spun primaverii, Buna dimineata.Asa ca floricica s-a sfortat si sfortat.Peretii casutei sale erau deja inmuiati de ploaie si de caldura razelor de soare astfel ca din zapada s-a ridicat un mugure verzui deschis pe lujerul caruia se aflau cateva frunzulite lunguiete si inguste pe ambele parti.Era cam frig ,iar vantul si vremea i-au spus:”Ai iesit putin mai devreme!”;insa fiecare raza de soare ii canta:”Bine ai venit!”. Floricica si-a ridicat capsorul din zapada si s-a deschis-pura si alba,cu dungulite verzi.Parea ca se va sparge in bucati,asa era de delicata,dar era mult mai puternica decat si-ar fi putut inchipui cineva.Statea drept in zapada alba, in rochita ei alba,aplecandu-si capsorul cand cadeau fulgii de nea,ridicandu-l din nou pentru a zambi razelor soarelui.Fiecare zi o facea tot mai frumoasa.”Oh!” au strigat intro zi niste copii care alergau in gradina.”Veniti sa vedeti ghiocelul!E asa de frumos…e primul si singurul din gradina!”