Arhive blog

Anunt pentru bloggerii politici

Mihnea Dumitru,omul care se ocupa cu monitorizarea blogurilor politice si ale politicienilor pe care le-a adunat intrun Codex Politic.us face angajari.

„Politica&NewMedia, recte Codex Politicus, odata ce trec la site-ul nou, cauta autori. Vreau sa fac o treaba misto, adica sa gasesc oameni care sa scrie aici, din pasiune pentru politica din Romania, de oricate ori doresc. Mi-as dori inca 4-5 colaboratori pentru proiect, oameni care sa scrie bine si care sa aiba cunostinte minime de blogging. Vreau oameni inteligenti, tineri, care sa-si poata argumenta parerile, preferabil fara sa fie membri in vreun partid politic, desi nu ma intereseaza foarte mult acest aspect, atata timp cat puteti sa va prezentati punctul de vedere intr-un mod credibil. N-as vrea sa duc acest site spre tonomatizare. Blogul acesta este unul de prima analiza a evenimentelor, la maxim 24 de ore de la terminarea lor, intr-un stil educat, dar cu o anumita doza de misto si haz. Nu prea sunt fan de analiza pe politica externa aici, desi as accepta articole care tin si de interesul ‘national’, cu rugamintea ca sa nu o luati pe aratura cu conspiratii iudeo-masonice si alte prostii… „

Politica si Street Art

Am aflat ca toata lumea despre scandalul legat de lucrarile tinerilor artisti romani.Nu ma pricep la acest gen de arta,”Street Art”,nici n-am stiut ca exista o astfel de arta pana anul trecut cand am vazut pe net o multime de astfel de lucrari.Daca mi-au placut sau le-am inteles?Asta depinde de fiecare cum intelege arta,credca artistii pot sa explice cel mai bine.

Cred ca s-a iscat un scandal prea mare legat de cele cateva lucrari,mai ales cea cu poneiul cu zvastica .Oare politicienii romani sunt specialisti in arta contemporana?Nu s-a facut cumva din tantar armasar?Consider ca trebuie sa se afle si alte pareri despre aceste lucrari ale tinerilor artisti romani.

Scandalul poneiului cu zvastica pe crupa sau ‘cum sa ii explici unui iepure mort pictura'(9 am).Dupa ce un ponei cat o palma a starnit mania diasporei si autosesizarea unor politicieni si jurnalisti, Horia-Roman Patapievici, a incercat sa desfiinteze acuzatiile de pornografie si antisemitism aduse tinerilor artisti romani care au expus la New York.


Poneii sunt fiinte extraordinare, mai ales cand sunt folositi, de Nuclear Fairy, ca pretext de exorcizare fantastica a fascismului. Dupa ce presa romaneasca a dat curs initiativei indoielnice a unui roman din diaspora, John Gabrian Marinescu, in care acesta acuza expozitia colectiva “Freedom for Lazy People”, anuntata si aici si organizata de Institutul Cultural Roman din New York, ca instiga la pedofilie, rasism si antisemitism, Institutul are un raspuns pe masura.

Sa te superi pe o serie de opere de arta contemporana e ca si cum japonezii s-ar ofusca daca ar citi pe peretii oraselor cum ca “Japanese People are Aliens”. Cum ar putea, cineva, sa fie deranjat de zvastica delicata pe care-o poarta pe fese un ponei roz?

Iata si textul integral al replicii semnate de Cristi Neagoe:

New York, 23 iulie 2008 – Publicaţia românească New York Magazin publică în numărul 580 un articol semnat de John Gabrian Marinescu despre expoziţia Freedom for Lazy People pe care ICRNY a vernisat-o pe 18 iunie 2008. Preluat de unele instanţe ale mass-media româneşti ca un subiect de scandal, articolul incriminator necesită câteva lămuriri din partea Institutului Cultural Român din New York.

Continuând politica sa curatorială de susţinere a artelor vizuale româneşti emergente, ICRNY a invitat la New York trei dintre cei mai activi şi mai provocatori street artişti români: IRLO, Omar şi Nuclear Fairy. Aceştia sunt cunoscuţi în România pentru lucrările lor de pe pereţii marilor oraşe, care pot fi însă întâlnite şi în spaţii precum librăriile Cărtureşti din Bucureşti şi Cluj, terasa Teatrului Naţional din Bucureşti, calcanul de pe strada Arthur Verona, skate park-ul din Herăstrău, clubul Amsterdam (fost Cina), Metroul Bucureşti, clubul Cuba din Piteşti, reşedinţe personale sau spaţii comerciale din întreaga ţară, dar şi în publicaţii precum ziarul Cotidianul, revista de creaţie contemporană Omagiu, revista Hardcomics, jurnalul ilustrat Aooleu, revista TimeOut Bucureşti.

Expoziţia Freedom for Lazy People a avut parte de susţinerea Wooster Collective, cel mai important site de street art din SUA, atrăgând un public numeros şi divers în Galeria Română. Printre aceştia, câţiva dintre membrii comunităţii din Murray Hill au ţinut să mulţumească ICRNY pentru energia pozitivă pe care această expoziţie o aduce cartierului lor, lucru confirmat şi în titlul unei relatări din prestigioasa revistă americană New York Magazine (a nu se confunda cu publicaţia românească menţionată mai sus): “Romanian Graffiti Artists Make Murray Hill Even More Fabulous”.

Mai mult decât atât, cei trei au fost invitaţi de scenografa Marina Drăghici şi de regizorul-coregraf Bill T. Jones (laureat al Tony Award şi un nume de referinţă pe Broadway) să picteze sala teatrului 37 Arts, unde va avea loc, la începutul lunii august, premiera spectacolului dedicat legendei muzicii africane, Fela Kuti.

Merită remarcat că este pentru prima oară când un institut cultural european organizează o expoziţie de street art în SUA (conform Sarei şi lui Marc Schiller, fondatorii Wooster Collective), şi că această formă de manifestare artistică este prin excelenţă reprezentativă pentru libertatea creaţiei.

Argumentele folosite de John Gabrian Marinescu pentru a discredita expoziţia organizată de Institutul Cultural Român din New York reiau teme de mult consumate în critica de artă şi care apar astăzi, prin anacronismul şi agresivitatea lor, pur şi simplu tendenţioase. În acest sens, ne surprinde că redactorii unor publicaţii precum Evenimentul Zilei, Ziua, ai televiziunii Antena 3 sau ai portalului Ziare.com le preiau cu titluri senzaţionaliste (cuvinte cheie: „sex”, „zvastică”, „securişti”) şi le descriu ca reprezentative pentru viziunea întregii comunităţi româneşti din diaspora americană. Ne vedem datori, aşadar, să reluăm aceste teme şi să ne explicăm opţiunea.

John Gabrian Marinescu este revoltat mai întâi de câteva dintre desenele şi obiectele din expoziţie, pe care le consideră expresii ale „sexului şi ale actului împreunător în sine” (sic!). Or, sexualitatea este departe de a fi principala temă a expoziţiei. S-ar putea vorbi, mai degrabă, despre o exhuberanţă a experienţei proxime pe care cei trei artişti o transpun instant, focalizând pe detalii semnificative, ca printr-un Polaroid organic. S-ar putea discuta despre reciclarea trăirii în cotidian, despre încărcarea ei alegorică prin „reprezentări religioase viu colorate, şerpi, păianjeni, animale-oameni, sloganuri şi simboluri”, după cum observă Catrinel Bartolomeu în articolul citat mai sus.

Dar Marinescu alege să interpreteze ceea ce vede printr-o prismă infernală, ca şi când cele şapte păcate capitale şi-ar fi dat locul de întâlnire în Galeria Română din New York: „o păpuşă din cârpă, înfăţişând un tânăr de 14-15 ani, fără haine, cu organul genital vizibil”, „un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii)”, „o jucărie, un căluţ care în porţiunea dorsală, pe pulpa spate, are pusă o zvastică germană (să fie anti-semitism, adică ură faţă de poporul evreu măcelărit de hitlerişti?)”. Sunt afirmaţii tendenţioase ce reprezintă acuzaţii făţişe de pedofilie, rasism şi antisemitism. Precizia identificării vârstei unei păpuşi şi viteza cu care morile de vânt devin monştri pentru domnul Marinescu ne-ar produce o stare de ilaritate, dacă astfel de aberaţii nu ar putea fi luate în serios de un public slab informat. În ceea ce priveşte monştrii, găsim mereu nou adagiul lui Goya din Capriciul 43.

Întâmplător, „oroarea erogenă” din Galeria Română are loc în aceeaşi perioadă în care la Brooklyn Museum se încheie expoziţia lui Takashi Murakami şi la Muzeul Guggenheim sunt expuse lucrările Louisei Bourgeois, ambii explorând intens corpul uman şi sexualitatea explicită, de la proiectile de spermă la păduri de falusuri. Atât frumuseţea, cât şi grotescul se află în ochiul privitorului.

În beţia sa naţionalistă în care multiculturalismul este o crimă, Marinescu se leagă, printr-un frumos argumentum ad hominem, de numele celor trei artişti, afirmând nici mai mult nici mai puţin decât că “nu sună a fi tradiţionale româneşti”. Pentru cineva care îşi spune “John Gabrian”, ne-am aştepta ca această chestiune să fie irelevantă. Însă în cursul zilei de azi am primit un telefon în care am fost anunţaţi că următorul editorial din New York Magazin se va concentra asupra etniei cetăţenilor români invitaţi în cadrul programelor ICRNY (cităm din Robert Horvath, interlocutorul nostru: “în 2008 nu aţi invitat decât evrei, maghiari şi alţi neromâni”).

„Expoziţia NU ne face cinste nouă, românilor, şi nici artei sau culturii noastre. Cu atât mai mult, ea nu va contribui niciodată la schimbarea imaginii României în bine”, afirmă cu emfază John Gabrian Marinescu. Nu cu mult timp în urmă, Corina Şuteu, directoarea ICRNY, primea de la Biroul Naţional de Turism al României pentru America de Nord următorul mesaj: „Dorim să vă semnalăm faptul că prezentarea în filmul Occident (r. Cristian Mungiu) pe care ICRNY îl promovează a aspectelor cu privire la sărăcie, intoleranţă, gândire retrogradă, pesimismul tinerilor în legătură cu viitorul României nu serveşte la conturarea unei imagini pozitive pentru România şi implicit diminuează efectele eforturilor de stimulare a circulaţiei turistice din America de Nord către România”.

Vom relua aici răspunsul Corinei Şuteu privind ce este şi ce nu este reprezentativ pentru cultura română: „Arta nu mai este azi în România un instrument de propagandă, iar valoarea artistică a unui film, a unei piese de teatru, a unei expoziţii nu mai rezidă, din fericire, în nevoia autorităţilor de a zugrăvi un prezent şi un viitor luminos. Dar oricât de importante ar fi victoriile artiştilor români care s-au rupt de tradiţia păşunistă şi oricât de multe discursuri se ţin despre ei, cu retorică goală şi cu pompă, artele româneşti vor fi obstrucţionate pentru încă multă vreme de mentalităţi contaminate, scăldate în utopii naţionaliste, profund antidemocratice şi obtuze.”

Vom oferi aici o mostră de logică perversă a celor care se ascund sub umbrela “comunităţii româneşti din New York”, culeasă dintr-un email primit astăzi pe adresa ICRNY: „Sant de acord cu libertatea artistica si libertatea de expresie garantata de ” Bill of Rights”din Constitutia Americana, dar intr-o galerie Americana particulara……NU INTR-O GALERIE ROMANEASCA CE APARTINE UNUI INSTITUT AL DIPLOMATIEI SI IMAGINEI CULTURII ROMANESTI SI CARE TREBUIE SA NE REPREZINTE IN MOD CEL PUTIN ONORABIL. ROMANIA, TARA NOASTRA, IN STRAINATATE!”. Semnatarul acestei scrisori, Paul Mircea Goreniuc, se alătură unor personaje precum John Gabrian Marinescu, Robert Horvath, Rodica Perciali sau Grigore N. Culian, autointitulaţi „reprezentanţi ai comunităţii româno-americane” şi care exclamă insistent şi, uneori, cu violenţă, pătrunşi poate de înflăcărare patriotică: „să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic!” (Caragiale)

Sunt foarte curios daca mass-media romaneasca, in isteria care o caracterizeaza, va reactiona prompta in publicarea dreptului la replica al ICR New York.

http://mironghiu.wordpress.com

 

Pyramid of Capitalist System

Pyramid of Capitalism

Ce este capitalismul?

Capitalismul este un sistem economic care se intemeiaza pe proprietatea privat-capitalista asupra mijloacelor de productie si pe exploatarea muncitorilor salariati si in care burghezia, in vederea consolidarii dominatiei sale economice, detine puterea politica. Cele doua clase principale ale capitalismului sunt clasa proletarilor si clasa capitalistilor. Scopul productiei capitaliste este obtinerea de plusvaloare. Contradictia fundamentala a capitalismului este contradictia dintre caracterul social al productiei si forma privat-capitalista a insusirii rezultatelor productiei.

La noi in Romania,capitalismul este asa cum il stim cu totii.Guvernul nostru spunea ca e de fapt,a doua modernizare a Romaniei,mai ales dupa ce ne integram in UE.Iata ca ne-am integrat de peste un an si semnele modernizarii noastre se vad si se aud din ce in ce mai bine. Atata modernizare capitalista romaneasca,ma face sa simt ca nu mai pot suporta.Oare ce am facut sa meritam modernizarea asta?

Nu, nu mi-e dor de comunism.Vreau doar sa traim normal, intro tara normala.

A doua modernizare a Romaniei

Integrarea europeană constituie, de aproape cincisprezece ani, principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la guvernare. Confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie a.c. reprezintă al doilea mare eveniment al anului 2004 după realizarea celei mai mari extinderi din istoria UE.

Trecerea la moneda euro şi finalizarea discuţiilor cu privire la Constituţia europeană reprezintă pentru România semnale clare cu privire la necesitatea de a accelera eforturile interne în scopul obţinerii cât mai rapide a convergenţei cu structurile UE. Aceasta va permite ţării noastre să devină partener cu drepturi depline în cadrul noii construcţii instituţionale europene şi parte a unei structuri economice stabile.

Obiectivele Guvernului României cu privire la integrarea europeană

Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o nouă etapă, în care europenizarea va trebui să consolideze instituţiile şi reglementările preluate din acquis-ul comunitar pe parcursul negocierilor şi în care societatea românească va trebui să îşi păstreze şi reafirme identitatea naţională şi moştenirea culturală.

În ceea ce priveşte procesul de integrare europeană, obiectivele Guvernului sunt:

I. Respectarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană astfel încât 2007 să reprezinte anul integrării politice

Pentru atingerea acestui obiectiv, Guvernul României va accelera implementarea măsurilor prevăzute în acquis-ul comunitar şi va elabora şi pune în aplicare programele necesare pentru etapa post-aderare. Acest obiectiv presupune accentuarea procesului de europenizare a României prin:
· respectarea condiţionalităţilor rezultate în urma încheierii negocierilor tehnice
· accelerarea introducerii reglementărilor europene în legislaţia internă simultan cu asigurarea transparenţei cu privire la costurile publice şi private, urmare a intrării în efectivitate a reglementărilor conţinute în acquis-ul comunitar
· fundamentarea politicilor publice pe principiile şi orientările formulate în documentele UE
· creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice în special în ceea ce priveşte procedurile europene cu privire la derularea fondurilor de preaderare, de coeziune şi a celor structurale
· redefinirea atribuţiilor autorităţilor publice, în scopul adaptării la noile forme de colaborare cu structurile UE
· întărirea colaborării cu societatea civilă în scopul reducerii riscurilor culturale datorate procesului de europenizare

II. Integrarea instituţională

În viziunea Guvernului României, un obiectiv fundamental post-aderare al ţării noastre este participarea la construcţia europeană. Acest obiectiv se referă la creşterea capacităţii ţării noastre de a participa la elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare. În acest sens, Guvernul va adopta o poziţie activă cu privire la suportul tehnic corespunzător structurii lărgite a Comisiei Europene în funcţiei de reprezentativitatea instituţională a ţării noastre.

În acelaşi timp Guvernul României va promova o relaţie privilegiată cu SUA.

Eficienţa participării României la decizia europeană este condiţionată de profesionalizarea actului politic. Oamenii politici români, membri ai Parlamentului european, vor trebui să-şi asume responsabilitatea de a deveni promotori ai interesului naţional şi identităţii naţionale.

III. Atingerea convergenţei în raport cu structura economică europeană

Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia. În acest sens, noua Comisie Europeană a reiterat intenţia de a relua şi accentua prevederile Strategiei de la Lisabona adoptată în anul 2000, prevederi legate de conceptul de economie a cunoaşterii. În acest context Guvernul va avea în vedere realizarea următoarelor obiective strategice:
· fundamentarea politicilor publice conform principiilor de funcţionare a pieţei unice (criteriile de la Maastricht, Copenhaga, Madrid) şi direcţiilor prevăzute în documentele de politică europeană: Noua politică agricolă a UE, Strategia de dezvoltate durabilă a UE, Politici de dezvoltare regională
· elaborarea şi înaintarea către Comisia Europeană a unei noi Strategii de dezvoltare pe termen mediu, document care să fundamenteze orientările strategice a României pentru un interval de cel puţin patru ani
· promovarea unor politici sustenabile în ceea ce priveşte capitalul uman şi natural
· gestionarea eficientă a poziţiei pe care România o are ca beneficiar net al fondurilor de preaderare
· reducerea costurilor integrării europene, nu numai prin gestionarea eficientă şi transparentă a fondurilor interne şi externe dar şi prin preluarea corectă a prevederilor din acquis-ul comunitar şi prin diminuarea birocraţiei şi a corupţiei din sistemele de alocare a fondurilor
· creşterea capacităţii instituţionale a administraţiei publice
· participarea activă la elaborarea noilor documente cu caracter de orientare strategică pentru UE

Trecerea României de la etapa normativă a integrării – prin raportarea la reglementările acquis-ului comunitar, la etapa europenizării – prin consolidarea sistemului socio-economic reprezintă cea mai mare provocare a perioadei 2005-2008. Acest proces reprezintă, de fapt, a doua modernizare a României.