Arhive blog

Tablou de iarna (poezii)

Iarna
de Ion Luca Caragiale

Negresit ca, sus in ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astazi ne-a cuprins.

Negresit! Focul din soare
Nu-l plateste Dumnezeu,
Insa noi platim, sarmanii,
Lemne si carbuni mereu.

Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pamantul inghetat
Ca sa vezi cat e de jalnic
Sa tot tremuri nencetat,

Tu, care-ti iubesti faptura,
N-ai mai zice un cuvant
Si-ai opri crivatul aspru
Sa mai sufle pe pamant!

Decor
de George Bacovia

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar …

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular …
Cu pene albe, pene negre …

În parc fantomele apar …

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar …

În parc ninsoarea cade rar …

Tablou de iarna
de George Bacovia

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plină-i zăpada de sânge animal –
Si ninge mereu pe un trist patinor…

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge… si sug ;
Dar ceasu-i târziu… în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată…
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
Iubito, sunt eu la usa înghetată…

Amurg de iarna
de George Bacovia

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Câmpia albă – un imens rotund –
Vâslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontul, diametral.

Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.

 

Ninge cu dusmanie-Dialog de iarna

De Anul Nou se spune sa avem un an mai bun, La multi ani si numai urari de bine.Asa speram cu totii sa fie, asa ne dorim si le dorim celor pe care-i iubim, tuturor le dorim numai bine si multa sanatate.
Ce te faci,insa, cand noul an vine cu atata boala, saracie, necazuri, amaraciune, minciuni, amenintari, frig, foame?
Nu-ti ramane decat sa lupti mai departe si sa incerci sa supravietuiesti atat cat te tin puterile si sa speri sa mai ai putere sa nu fii doborat.Pana obosesti.

Ninge cu dusmanie

Ana Blandiana

Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.

Oda sobei mele

de George Toparceanu

Pastrand intacta adormita spuza
In coltul tau, stai rece si ursuza
O, inutila mobila, pesemne
Te-ai suparat ca nu-ti mai cumpar lemne?

Tu nu-ti dai seama ca, desi regret
Nu te-am putut prevede in buget
Dar hai sa facem amandoi bilantul
Sa vezi si tu cat valoreaza sfantul:

Sunt 40 la birt,
30 chiria
sunt 7 si 80 spalatoria
5 franci e vinul (fara amanunte)
3 gazul
4 cheltuieli marunte
sunt 10 franci si 20 tutunu
1 franc pomana
fac 101
plus 6 franci pe luna svart cu lapte
107 (una suta sapte)

scazand acum din leafa de … student
ramane o bancuta – excedent …

si, vezi, de tine nu ma mir deloc
c-ai stat o iarna-ntreaga fara foc
dar m-as mira de mine sa traiesc
o saptamana, fara sa iubesc.

Deci, pan sa cumpar lemne cu caruta
Eu totdeauna cheltuiesc bancuta
Si-abia atunci constat c-ar fi posibil
Sa faci caldura – fara combustibil!

Dialog de iarna

de Geroge Bacovia

Fereastra e-o poemă de plumb si de scântei,
Orasul adoarme troienit.
Mult mai târziu de miezul noptii sunt orele trecute…
În haosul vietii nici noi nu ne-am găsit…
O, vino, cel putin, acum, prin fortele necunoscute;
– Să viu ?
– Oh ! mi-i frică…
– Vezi !
– Hai !
– Am venit ;
– Unde ?
– Lângă tine ;
– Plâng…
– Plâng…
– Taci…
– Hai…
– Hai ;
– În infinit…
– În infinit ;
– Cântă…
– Vis ;
– Da…
– Nu.
– Nu…
– Minus ;
– Minus…
– Plus ;
– Plus…
– Armonie.
– Armonie…
– Când ?
– Când…
– Poate ;
– Poate…
– Of !

Fereastra e-o poemă de plumb, si de scântei.
O zi de promoroacă în cameră pătrunde…
Sirenele de muncă vibrează, plângător ;
Orasul e-un ghetar de fum, de clopotei,
Si de fior…
– Unde… Unde ? !

Poezii de iarna

Ma scuzati ca nu am raspuns mesajelor, o voi face cat de curand.Acum voi lipsi o perioada, nu stiu exact si va las doua poezii de iarna.Triste.
La multi ani si multa sanatate tuturor!
Cu drag,
Gabi.

Poveste de omat
de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…

Cantecul Catelei

de Serghei Esenin
Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.

Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.

Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.

In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum.